Connect with us
"
"

Istorie

Cei mai tineri premieri din lume. Republica Moldova în listă

Publicat

pe

PE SCURT

Sanna Marin, în vârstă de 34 de ani, va deveni, săptămâna viitoare, cea mai tânără prim-ministră din istoria Finlandei. Marin va fi a treia femeie în fruntea guvernului finlandez și în același timp cea mai tânără șefă de guvern din lume, a titrat presa internațională. La momentul actual, ea este urmată de premierul ucrainean Aleksei Goncearuk, care are 35 de ani, și de premiera din Noua Zeelandă, Jacinda Ardern care are 39 ani.

Lista celor mai tineri premieri din lume îi include pe Sebastian Kurz, cancelarul austriac, care a preluat funcția la doar de 31 de ani, Mario K. Frick, prim-ministru în Liechtenstein care a acces în această funcție la 28 de ani, Majko Pandeli, care a fost prim-ministrul Albaniei la vârsta de 32 de ani. Lista celor mai tineri premieri poate fi completată și cu numele a doi premieri din Republica Moldova care au deținut funcția de șef de Executiv înainte de a împlini 40 de ani. Tineri, reformatori, corupți, revoluționari, dictatori, să vedem, este sau nu vârsta un element important.

PE LUNG

Mario Frik, Liechtenstein

După ce a preluat conducerea guvernului Liechtenstein în decembrie 1993, Frick, în vârstă de 28 de ani, a devenit cel mai tânăr prim-ministru din lume. Timp de aproape șapte ani, până în aprilie 2001, a condus executivul uneia dintre cele mai mici țări de pe Pământ. Politica guvernului lui Mario Frick a fost caracterizată prin implicarea mai mare a Liechtenstein în procesul de integrare europeană.

Sebastian Kurz, cancelarul Austriei 

A devenit cancelarul Austriei la vârsta de 31 de ani. Aceasta după ce în decembrie 2013 a devenit cel mai tânăr ministru de Externe,din lume. Cu o carieră de 12 de ani în politică, la alegerile parlamentare anticipate din 15 octombrie 2017, Partidul Popular Austriac, condus de Kurtz, a obținut victorie, iar el a fost numit în funcția de cancelar federal al Austriei. El a promovat un mesaj constant pentru pace cucerind țara. Totuși, a criticat politica de admitere a migranților în UE, declarând că autoritățile UE trebui să oprească valul de migranți care se grăbesc în Europa, înainte ca aceștia să treacă frontiera cu UE. La 27 mai 2019, parlamentul austriac a înaintat vot de încredere cancelarului, iar a doua zi Kurtz a demisionat.

Maiko Pandeli, Albania

Maiko Pandeli a deținut funcția de premier din septembrie 1998 până în octombrie 1999, precum și din februarie până în iulie 2002. Când a preluat funcția pentru prima dată în 1998, avea 30 de ani. Cu toate acestea, cariera sa politică a început chiar mai devreme – deja în 1992, Maiko a devenit deputat în Parlamentul albanez. A obținut primul său mandat, pe fondul unui conflict politic acerb dintre socialiști și democrați.Țara era caracterizată printr-o situație politică și socială instabilă. A reușit să stabilească calea spre dezvoltarea democratică a țării.

Mart Laar, Estonia

Mart Laar a deținut funcția de premier de două ori – a fost prim-ministru al Estoniei din 1992 până în 1994 și din 1999 până în 2002. La preluarea primului mandat avea doar 32 de ani. Presa scria că reformele efectuate de Laar în 1992-1999 s-au desfășurat sub sloganul „plats puhtaks! (să curățăm locul!) și, conform estimărilor occidentale, a pus bazele unei creșteri economice rapide, care a dus la admiterea Estoniei în UE.

Igor Lukšić, Muntenegru

A preluat funcția de șef al guvernului țării sale la vârsta de 34 de ani și l-a condus timp de doi ani – de la sfârșitul lui decembrie 2010 până în decembrie 2012. Înainte de asta, din 2004 (adică pe când avea 30 de ani), a fost ministrul Finanțelor al Muntenegrului și după aceea – până în noiembrie 2016 – ministru al Afacerilor Externe. Ca urmare a reformelor, promovate de Lukšić, Muntenegru a aderat în 2011 la Organizația Mondială a Comerțului, iar în iunie 2012, a fost lansat un proces de negociere privind aderarea țării la Uniunea Europeană (UE).

Benazir Bhutto, Pakistan

A fost prima femeie care a deținut funcția de premier într-un stat musulman. La 35 de ani, a preluat funcția de șef al executivului. Bhutto a condus guvernul până în 1990, iar apoi din 1993 până în 1996. Guvernul condus de ea a promovat un șir de reforme sociale și politice. A restabilit drepturile sindicatelor eliminate prin dictatura militară, a ridicat interdicția asupra sindicatelor studenților și restricțiile asupra activităților organizațiilor neguvernamentale, a restabilit libertatea presei. Din 1999, a locuit în exil în Dubai, în 2007 s-a întors în patrie pentru a treia oară pentru a candida pentru un nou mandat, dar cu două săptămâni înainte de alegeri, a devenit victima unui atentat sinucigaș cu bombă în cursul unei acțiuni electorale. 

Victor Orbán

A deținut funcția de premier  al Ungariei între 1998-2002 și apoi din 2010 până în prezent. La preluarea primului mandat avea doar 35 de ani. A fondat FIDESZ, formațiunea conservatoare pe care o conduce. Dorința lui Orban de a reduce influența parlamentului asupra proceselor politice, pe fondul întăririi influenței personale a premierului, a fost criticată puternic de opoziție, care l-a acuzat  de tendințe autoritare și de dorința de a influența mass-media. În timpul premierului Orbán, Ungaria, împreună cu Polonia și Cehia în 1999, a fost admisă oficial la NATO. A criticat UE pentru lipsa de reacție în fața valului de migranți intrați în Europa începând cu 2015. De asemenea a pledat pentru înființarea unei armate a UE.

Alexei Goncearuk

În august 2019, Alexei Goncearuk în vârstă de 35 de ani a preluat funcția de premier al Ucrainei. În mai 2018, a început să lucreze în administrația președintelui Vladimir Zelenski. El se ocupa de probleme economice, era nelipsit de la discuțiile cu parteneri internaționali ai Ucrainei. Înainte de aceasta, el a condus centrul analitic Oficiul pentru Reglementare Eficace (BRDO), care a fost creat la inițiativa Ministerului Dezvoltării Economice și Comerțului al Ucrainei și partenerii occidentali. La preluarea mandatului a promis că va combate corupția și va realiza o creștere economică.

Sigmundur David Gunnlöygsson, Islanda

Sigmundur David Gunnlöygsson a ocupat funcția de premier al Islandei la 36 de ani și a ocupat acest post din mai 2013 până în aprilie 2016. A devenit cel mai tânăr șef al guvernului de la independența Islandei. Și-a dat demisia în 2016, după ce mii de islandezi au protestat cerând demisia șefului guvernului care, potrivit unei investigații jurnalistice internaționale „Panama Papers”, ar fi deținut împreună cu soția sa o companie off-shore pe care politicianul nu a declarat-o după alegerea în parlament în 2009.

Serghei Kirienko, Federația Rusă

La 24 aprilie 1998, după demisia bruscă a guvernului Viktor Cernomîrdin, președintele rus Boris Elțin l-a numit pe Serghei Kirienko în funcția de prim-ministru. Acest lucru a fost neașteptat – în momentul în care Kirienko a condus Cabinetul de Miniștri, el avea doar 36 de ani. El a fost cel mai tânăr prim-ministru din istoria Rusiei moderne, dar a rămas pe acest post doar patru luni. În tipul mandatului său, Kirienko a propus Dumei de Stat un program anti-criză, esența sa constând în reducerea bruscă a cheltuielilor guvernamentale. Duma nu l-a probat, iar ulterior Kirienko a anunțat despre default, care a afectat și economia Republici Moldova. 

Vasile Tarlev, Republica Moldova

A fost numit premier al Republicii Moldova la 19 aprilie 2001, la nici  37 de ani împliniți. În urma alegerilor parlamentare din Republica Moldova din martie 2005 a fost ales deputat în Parlament din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Iar la 19 aprilie 2005, în baza votului de încredere acordat de Parlament, a fost ales pentru a doua oară prim-ministru al Republicii Moldova. Guvernarea comunistă a justificat desemnarea pentru a doua oară a lui Tarlev ca premier prin necesitatea asigurării continuității guvernării. Guvernul condus de Vasile Tarlev s-a caracterizat prin transpunerea politicii PCRM care deținea majoritatea în parlamentul țării. După ce și-a anunțat demisia, președintele Vladimir Voronin l-a decorat cu „Ordinul Republicii”.  A deținut funcția până la 31 martie 2008.

Ion Sturza, Republica Moldova

A deținut funcția de prim-ministru al Republicii Moldova în perioada februarie – decembrie 1999. La preluarea funcției avea 39 de ani.  Înainte de aceasta, în 1998, Ion Sturza a fost viceprim-ministru și ministru al economiei și reformelor, în Guvernul condus de Ion Ciubuc. În calitatea sa de ministru al economiei și prim-ministru, Ion Sturza a inițiat și realizat un șir de reforme economice și sociale importante pentru Republica Moldova, ca reforma teritorială, bugetar-fiscală, agrară. Au avut loc privatizări importante. Cabinetul de Miniștri condus de Ion Struza a avut cea mai bună imagine în exterior din istoria Republicii Moldova până la acel moment.

Jurnalistă și știristă din fașă, convertită în om creativ din obligație. Are o memorie fără de preț și păstrează în ea detalii picante despre toți politicienii din Moldova, dar și membrii redacției.

Politică

Rezumat din Parlament: angajarea răspunderii și minus două ore de democrație

Publicat

pe

De către

Pe ordinea de zi ședinței au fost puse inițial 42 de proiecte de legi. Printre acestea au fost și alte patru proiecte de lege de modificarea a bugetului pe anul 2020, pe care Guvernul Chicu și-a angajat răspunderea. Surpriza zilei a fost revenirea deputatului socialist Ștefan Gațcan în parlament, după ce, anterior, alte 3 tentative de începere a ședinței au eșuat. La ședință au fost prezenți și deputații PAS și PPDA. 

Angajarea de răspundere 

Ștefan Gațcan, deputatul socialist care a dispărut câteva zile după aderarea sa la ProMoldova, a revenit la ședințe și în componența fracțiunii PSRM. La ședința de azi acesta a fost așezat alături de șeful fracțiunii PSRM, Corneliu Furculiță, iar asta a fost exact ceea ce lipsea pentru ca Ion Chicu să poată prezenta cele patru proiecte pentru care și-a angajat răspunderea.

În esență, proiectele prevăd o serie de modificări ale bugetului de stat, printre care și majorarea salariilor medicilor cu 30% începând cu 1 septembrie 2020. 

Opoziția a contestat proiectele de legi mai mult ca „procedură”, principalele argumente fiind despre faptul că „s-a încercat a trece de Parlament”.

Ce modificări se fac în actuala rectificare: 

  • 466 milioane lei vor fi transferate la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat pentru achitarea indemnizației de 700 lei la 660.000 de pensionari cu venitul mai mic de 3.000 lei lunar.
  • Alte 428 milioane lei vor fi transferate Fondului Asigurărilor Obligatorii de Asistență Medicală pentru majorarea salariilor cadrelor medicale cu 30% de la 1 septembrie 2020 (+362,6 milioane lei). 
  • 50 milioane lei pentru dezvoltarea infrastructurii antreprenoriale în cadrul a 16 platforme industriale, 
  • 20 milioane lei pentru implementarea Programului de stat „Prima casă”.
  • Se anulează efectuarea studiului de fezabilitate cu privire la dezvoltarea a două aeroporturi noi în Moldova – la Bălți și în regiunea de sud a Republicii Moldova. 

Proiectele vor intra oficial în vigoare dacă până duminică, 12 iulie nu va fi înregistrată o moțiune de cenzură, care are nevoie de minim 24 de semnături. Deputații pot anula proiectele aprobate prin angajare de răspundere, dacă demit Guvernul în urma unei moțiuni de cenzură. 

Totuși, nici PAS, nici PPDA și nici Pro-Moldova nu și-au exprimat intenția de a înainta o moțiune de cenzură, motivând că sunt proiecte sociale, iar ei nu sunt împotriva ideii de majorare a salariilor medicilor, potrivit declarațiilor anterioare ale deputaților și liderilor acestora. 

Deputații au mai adoptat astăzi câteva proiecte de legi: 

  • Un proiect de lege ce prevede introducerea termenului de „măsuri de integrare” pentru străini, în legislația națională. Aceste Măsuri de integrare includ „sesiuni de acomodare socio-culturală, cursuri de studii a limbii române, dar și consiliere și informare cu privire la accesul la piața muncii”
  • A fost votat un proiect de lege care prevede instituirea „pensiilor facultative”. Pensiile facultative, spre deosebire de cele de stat și private pot fi instituite de societăți pe acțiuni, iar sistemul este bazat pe libera alegere a angajaților acestei societăți pe acțiuni. Totodată, acest sistem nu condiționează participarea la fondurile de pensii facultative în funcție de vârstă, oricine având posibilitatea să contribuie la un fond de pensii facultative cu până la 15% din veniturile brute realizate lunar. Moldova este printre puținele țări europene care nu are un astfel de sistem, iar proiectul a fost amânat mai mult timp. Pentru a intra în vigoare legea trebuie să treacă prin comisii și să fie dezbătută în a doua lectură. 
  • A fost votat în a doua lectură, lectură finală pedepsirea mai aspră a șoferilor care participă la întreceri, concursuri sau antrenamente neautorizate pe drumurile publice. Șoferii riscă o amendă de până la 650 unități convenționale, adică 32,500 lei sau de la 180 ore la 240 ore de muncă în folosul comunității, cu sau fără ridicarea permisului pe o perioadă de până la 2 ani.
  • A fost adoptat în lectură finală un proiect de lege ce prevede posibilitatea de a monitoriza agresorii familiali cu brățară instalată la mână sau picior. Totodată, se propune obligarea agresorului de a părăsi temporar locuința comună ori de a sta departe de locuința victimei, indiferent de dreptul de proprietate asupra bunurilor. 
  • S-a aprobat o serie de modificări la Codul Electoral, printre care se schimbă orele de vot, de la 8:00 la ora 20:00, adică efectiv micșorarea cu două ore a perioadei în care cetățenii își pot exprima votul. Proiectul este deocamdată votat în prima lectură, iar această prevedere a fost criticată de opoziție. Dumitru Diacov a „promis” că PD nu va susține, ci va propune ca să rămână actuala prevedere – ziua de vot de la 7:00 la 21:00. Totodată, o altă prevedere se referă la faptul că decizia de a exclude un concurent electoral din cursă să fie luată de organul electoral, și nu de către Instanțele de judecată. Se limitează activitatea observatorilor, doar pe durata campaniei electorale. Totodată candidații nu vor putea participa la lansarea proiectelor de infrastructură sau a achizițiilor făcute din bugetul public. 

Pe final de zi, deputații dezbat o moțiune simplă împotriva politicilor Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, și a ministrei Viorica Dumbrăveanu. Potrivit legii, moțiunea simplă, chiar și în cazul în care este adoptată, nu înseamnă automat demisia ministrei, dar mai degrabă „atenționarea” că unele politici promovate nu sunt corecte. 

Citește mai departe

Politică

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

Publicat

pe

PE SCURT

Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din stânga Nistrului, subordonate Chișinăului. 

Regiunea transnistreană ridică treptat restricțiile pentru locuitori și a stabilit reguli de deschidere și vizitare a plajelor.

Săptămâna trecută câțiva fermieri care se duceau pe terenurile lor au fost opriți de către „miliția transnistreană” și au fost „amendați”. Partea transnistreană spune că incidentul ar fi încă o provocare a Chișinăului.

PE LUNG

1040 cazuri de COVID-19 în regiunea transnistreană

Până în prezent, au fost raportate 1035 de cazuri de infecție cu coronavirus. Boala a fost învinsă de 694 de pacienți.

În ultimele patru zile, 101 persoane au fost tratate, au fost depistate 30 de cazuri noi de infecție, numărul deceselor rămânând același: 39 de persoane. Așa-zisele autorități declară că a fost înregistrată o tendință a scăderii nivelului de îmbolnăvire cu COVID-19.

De asemenea, săptămâna trecută 16 luptători ai brigăzii speciale de reacționare rapidă „Nistru” au fost infectați cu COVID-19. Brigada neutralizează infractorii deosebit de periculoşi sau eliberează ostaticii.

Bal pe timp de pandemie

„În siguranță nu înseamnă fără atmosferă” a declarat Vadim Krasnoselskii, așa-zisul lider de la Tiraspol, despre organizarea balurilor de absolvire. Acesta a menționat că organizarea va fi centralizată, iar în localitățile mai dens populate vor fi organizate baluri de absolvire în mai multe zile și nu toate într-o singură zi, într-un singur loc. De asemenea, s-a propus un concurs pentru cea mai bună organizare a unui bal de absolvire pe timp de pandemie. 

Absolvenților li se vor înmâna diplomele și certificatele de absolvire în locuri special amenajate în parcuri de către administrațiile locale. 

Se redeschid piețele, restaurantele, plajele și bisericile

De astăzi, au început să circule în regiunea transnistreană microbuzele. De mâine, 9 iunie, piețele de haine vor începe să funcționeze. Piețele de fructe și legume au început să lucreze încă de pe 2 iunie. De pe 4 iunie, în orașul Bender a reînceput să circule, doar dimineața și seara, troleibuzele. Totuși, cu transportul public pot să circule doar persoanele angajate, prezentând permisiunea de la angajator. 

De săptămâna trecută au început să funcționeze cafenelele și terasele. Acestea vor lucra doar până la ora 22:00, iar funcționarea pe timp de noapte este interzisă. 

De asemenea, de pe 5 iunie li se permite oamenilor să meargă la biserică,  respectând măsurile de igienă și protecție împotriva COVID-19. Regulile pe care trebuie să le respecte enoriașii, dar și reprezentanții bisericilor sunt: purtarea măștilor, dezinfectarea mâinilor la intrarea în lăcașele sfinte. Nu se recomandă atingerea icoanelor, crucilor și altor obiecte din interior, enoriașii trebuie să respecte o distanță minimă de 1,5 m, iar în biserică este permis un număr limitat de oameni. Salutarea dintre enoriași și reprezentanții bisericilor trebuie să fie doar înclinând capul înainte sau corpul. 

De asemenea, așa-zisele autorități au reglementat și prezența pe plaje. Infecționiștii au recomandat ca pe plaje, între vizitatori, să fie o distanță minimă de doi metri. Se permite vizitarea plajelor doar în grupuri nu mai mari de patru persoane. Li se recomandă oamenilor să evite băile comune și vestiarele. Au fost interzise vânzarea alcoolului și mâncării pe plajă, dar și pregătirea mâncării la grătar, se arată în comunicatul publicat de așa-zisul Centru Epidemiologic Republican de Igienă din regiunea transnistreană.

POLITICA

Pe 3 iunie președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, a avut o discuție telefonică cu așa-zisul lider al regiunii transnistrene, Vadim Krasnoselskii. „Părțile au analizat situația creată în Zona de Securitate, în raioanele adiacente râului Nistru, mai cu seamă a celei din satele raionului Dubăsari – Cocieri, Vasilievca, Molovata Nouă, Roghi, satul Copanca din Căușeni ș.a. Localnicii sunt nevoiți să ajungă pe malul drept al Nistrului doar cu ajutorul bacului plutitor. Această stare a lucrurilor este consecința unui șir de măsuri întreprinse de structurile transnistrene în lupta cu virusul COVID-19, ceea ce a generat probleme grave pentru locuitorii satelor respective”, se arată în comunicatul apărut pe site-ul președinte.md

Enlarge

dodo
Foto: președinte.md

În ziua următoare, patru locuitori ai satului Cocieri, angajați ai unui agent economic din aceeași localitate, au fost opriți de către „miliția transnistreană” la unul dintre blocajele instalate la mijlocul lunii martie și „amendați”. Aceștia se duceau spre terenurile amplasate până la traseul Râbnița-Tiraspol.

❗️Astăzi, 4 iunie 2020 în jurul orei 10:00, patru locuitori ai s.Cocieri, angajați ai unui agent economic din aceiași…

Geplaatst door Promo-LEX op Donderdag 4 juni 2020

Despre această situație, într-un articol publicat pe PMR Novosti, se scrie că incidentul ar fi de fapt o provocare din partea Chișinăului, iar fermierii moldoveni ar fi fost opriți de către poliția rutieră, întrucât pe bancheta din spate erau patru persoane, ceea ce ar însemna o încălcare gravă a funcționării vehiculului.

Iar Oleg Belyakov, co-președintele părții transnistrene în Comisia Unificată de Control a declarat că „Chișinăul încearcă să submineze stabilitatea în zona de securitate cu provocări primitive”, se arată în altă știre.

De asemenea, liderul separatist de la Tiraspol a avut un video-call cu șeful Misiunii OSCE Claus Neukirch. „Perioada pandemică a fost un «test» pentru relațiile moldo-transnistrene, descoperind interesul politic al acțiunilor contraproductive ale Moldovei și dezvăluind profunzimea contradicțiilor dintre părți”, a declarat Krasnoselski.

Cu toate acestea, regiunea transnistreană stă cu ochii pe ce se întâmplă în Republica Moldova. PMR Novosti a publicat un articol cu titlul „Ieșirea necontrolată din carantină a Moldovei a dus la o creștere a îmbolnăvirilor cu coronavirus”, comparând situația din Moldova și cea din zona transnistreană, cu accentul pe faptul că situația în regiunea transnistreană ar fi mai bună.

Biroul Politici de Reintegrare anunță că astăzi au fost ridicate restricțiile de circulație a locuitorilor satelor Varnița, Copanca, Molovata Nouă, Cocieri, Pohrebea, Doroțcaia, Coșnița și Pârâta. Aceștia pot circula liber prin doar câteva puncte de trecere a liniei administrative: Bender-Varnița, Zagornoie-Copanca, Dubăsari-Doroțcaia, Dubăsari-Coșnița, Dubăsari-Cocieri.

Criză de costume medicale

În timp ce așa-zisele autorități transnistrene sugerează că situația în zonă ar fi mai bună decât în restul Moldovei, medicii din regiunea transnistreană nu au suficiente halate și costume de protecție împotriva COVID-19. Așa-zisele autorități studiază posibilitatea de a le oferi medicilor costume de protecție mai ușoare, din acest motiv, dar și pentru că este vară, iar temperaturile cresc. 

Citește mai departe

Politică

De la nostalgie până la tușonkă și hrișcă. Timpuri, pandemie și elite politice

Publicat

pe

De către

COVID-19 a bulversat întreaga lume, ne-a închis hotarele, ne-a limitat drepturile, ne-a blocat accesul și ne-a îndemnat să stăm acasă. Timp în care unii au reușit să fie nostalgici după timpurile de înainte, alții au continuat să-și apere drepturile și să încerce să dea o mână de ajutor celor care nu se descurcă singuri, iar alții au răscolit prin istorie, ca să descopere ce trebuie să facem pentru a nu greși. Despre nostalgie, politică, politici, propagandă și timp, am discutat cu istoricul Virgil Pâslariuc, care a participat săptămâna trecută la o dezbatere online organizată de cei de la Europa Liberă

Cum vedeți situația de acum, legată de pandemie, cu privire la deciziile luate de către autorități și dacă ați putea compara această criză cu o perioadă relativ similară de înainte?

 Deciziile, mai mult sau mai puţin sincronizate şi similare ale guvernelor, au fost determinate de evoluţia epidemiologică din ultimele decenii şi de conştientizarea riscurilor din partea societăţii. Izolarea, ca formă de combatere a pericolului epidemiologic, a fost determinată de experienţa noastră socială, fiindcă nu este prima pandemie din istorie şi, putem spune cu certitudine, nici ultima. Amintim doar cele mai cunoscute: Marea Ciumă din 1347-1351 şi Gripa spaniolă din 1918-1919.  

 De câte ori a funcționat limitarea drepturilor fundamentale ale omului la soluționarea anumitor probleme economice/politice?

 Deoarece este vorba despre o situaţie de criză, care necesită instrumente suplimentare pentru gestionarea ei, guvernele pot adopta, conform legislaţiei, anumite măsuri care restricţionează funcţionarea „normală” a unor instituţii ale statului, instituind „stare de urgenţă”. De asemenea, acest mecanism prevede, la caz de necesitate, restricţionarea sau chiar suspendarea unor drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie. Totul se face de dragul eficientizării activităţii autorităţilor şi poartă un caracter temporar. Evident, în cazul în care aceste măsuri extraordinare duc la soluţionarea problemelor, starea de urgenţă este justificată. Însă o problemă care se discută activ în spaţiul public este că unele regimuri vor tinde să permanentizeze această stare de urgenţă şi după criză, fapt care ar duce la reculul democraţiei. Mai ales că au fost precedente în istorie, să ne amintim aici doar de faptul că aşa a procedat Hitler la 1933, după ce a preluat puterea în Germania.

 În era când avem tot mai mult acces la informație, cât de bine știm să deosebim fake news-urile și să nu cădem în plasa propagandei?

 Faptul că avem acces la internet, nu înseamnă că suntem mai bine informaţi. Mai mult ca atât, abundenţa de informaţii este chiar o formă de dezinformare în masă, de manipulare, fiindcă în loc să îmbunătăţească înţelegerea noastră a lumii înconjurătoare, a realităţii, face ca această imagine să fie mai neclară şi nesigură. Iar aceasta adânceşte starea de anxietate, nelinişte şi frică generalizată ce domneşte în societate şi perpetuează criza. Mult rău aduce propaganda deliberată a unor ştiri false.

Propaganda nu este doar o minciună. Este mult mai complexă, de aceea este şi mai periculoasă. Ea se bazează pe o selecţie a faptelor, pe fapte rupte din context, care sunt apoi recontextualizate.

Ca să observi şi să dejoci propaganda, trebuie să ai abilităţi formate. De aceea, cel mai bun „vaccin” contra fake-news-urilor şi propagandei este educaţia. Cu cât omul este mai educat, cu atât este mai bine pregătit să trieze corect informaţiile și să fie mai imun la manipulări. Iată de ce, în ziua de azi, educaţia este atât de importantă, iată de ce în ea se investeşte enorm. Nu voi exagera dacă voi spune că anume de educaţie va depinde evoluţia democraţiei şi libertăţilor noastre.  

La dezbaterea de săptămâna trecută la Europa Liberă vorbeați despre elite și marile puteri care s-ar putea folosi de această perioadă de instabilitate. Puteți să dezvoltați și explicați mai mult această idee? La ce anume vă refereați?

Dacă aţi observat, în primele zile şi săptămâni ale crizei primeam informaţii contradictorii despre natura virusului, fapt care agrava panica în rândul populaţiei. Mai mult, mari actori internaţionali utilizau metode sofisticate de propagandă şi dezinformare în masă, cu scopul expres de a adânci criza, nu de a ieşi din ea. Cât înseamnă numai faimoasele sperietori, demne de obscurantismul medieval cu antenele 5G, vaccinele cu microcipuri sau cu „globaliştii satanişti” care ar fi inventat virusul apocaliptic, pentru a distruge omenirea! Cu regret, aceste idei năstruşnice sunt propagate şi de unii lideri de opinie din Republica Moldova. Dar pentru mine personal, mult mai îngrijorător a fost faptul că la noi, comunitatea academică, în loc să combată aceste falsuri şi să se implice activ în informarea corectă a populaţiei despre starea lucrurilor, să explice din punct de vedere ştiinţific natura şi evoluţia epidemiei şi să contribuie la elaborarea şi implementarea măsurilor de depăşire a crizei, a ales fie să stea deoparte, fie să se preocupe de succesiunea la conducerea Academiei! Dar ce să mai vorbim de Academie, dacă guvernarea noastră a fost mai mult interesată de problema perpetuării la putere, decât de combaterea epidemiei…

 Moldova.org lucrează la o serie de materiale despre URSS, în care încercăm să le explicăm tinerilor de acum ce a fost de fapt colhozul, cum a fost educația, ce însemna libertate și adevăr atunci, în perioada sovietică. În timpul documentării ne-am ciocnit de foarte mulți oameni nostalgici, care spuneau că atunci a fost mai bine și parcă au dat uitării ororile prin care au trecut. După părerea dvs. de unde pornește acest sentiment, acest devotament unui trecut pe alocuri foarte dureros și ce putem face cu această nostalgie pe care bunicii și părinții o transmit și copiilor lor?

Nostalgia este un sentiment oarecum natural, este dorul faţă de un trecut imaginat. Atât la nivel individual, cât şi la cel de grup, reconstruirea trecutului în funcţie de experienţa proprie este una din strategiile identitare consacrate. Noi ne (re)construim trecutul în funcţie de valorile la care suntem ataşaţi, iar prin acest trecut imaginat, ne (re)găsim locul în lume. Astfel, memoria colectivă există sub forma unor istorii, unor naraţiuni care ne dau sens existenţei noastre şi ne deosebesc ca fiinţe umane şi sociale. Şi încă un lucru, memoria colectivă se reproduce, se transmite din generaţie în generaţie tocmai fiindcă este un mecanism de formare şi forjare identitară. Memoria colectivă este subiectivă, ea se deosebeşte de Istoria academică, cea care se (re)scrie în conformitate cu nişte rigori ştiinţifice, dar şi faţă de discursul ideologic, care are obiective politice, de legitimare a puterii prin instrumentalizarea trecutului. De aceea, memoria colectivă este adeseori selectivă, fiindcă omul, dar şi grupul, este mai degrabă dispus să reţină momentele importante din viaţă, inclusiv experienţele negative.

Unul din paradoxurile observate de specialişti constă în faptul că nostalgia poate însemna şi „dorul” după perioadele nefaste, impregnate de experienţe negative, dar care s-au imprimat adânc în memoria individului sau colectivităţii.

Iată de ce, oamenii în etate, pot fi mai „nostalgici” pentru vremurile de restrişte, dificile, pline de lipsuri şi suferinţe, dar care au coincis cu tinereţea lor, perioade în care au fost mai activi şi plini de viaţă. La un moment dat, memoria obnubilează elementele negative ale vieţii şi le reţine selectiv, doar pe cele pozitive. De aceea, uneori trebuie să fim mai înţelegători cu bunicii noştri, tocmai din aceste considerente. Şi, evident, trebuie să fim intransigenţi cu politicienii care se folosesc de nostalgii pentru a manipula oamenii. 

De ce cetățenii RM sunt tot mai dezinteresați de politic, de alegeri? Ce a dus la apatia asta? mai ales după ce PCUS în perioada URSS obliga cetățenii să participe la vot? Și unii dintre ei chiar și azi simt un fel de datorie față de stat, dezvoltată în perioada URSS?

 Nu doar cetăţenii Republicii Moldova. Rata de participare la scrutinele electorale este în scădere peste tot în lume. Şi aici există multiple explicaţii, dezamăgirea faţă de politicieni şi politică în general, apatia faţă de treburile publice sau pur şi simplu ignoranţa. În cazul Republicii Moldova este vorba şi de plecarea a unui mare număr de alegători din ţară, chiar dacă avem de-a face cu un paradox – numărul locuitorilor scade în proporţii catastrofale, dar numărul alegătorilor pe lista CEC este în creştere an de an! Cetăţeanul trebuie să înţeleagă că viaţa lui spre bine sau spre rău depinde anume de această alegere, de oamenii pe care-i aduce în politică prin votul său sau prin lipsa votului său. Vorba americanilor: „Oamenii politici proşti sunt aleşi de electoratul deştept, care nu participă la alegeri”.  

Am văzut cât de mult ne-a ajutat UE înainte, dar și acum, în perioada pandemiei. Am văzut ajutorul din partea României și, cu toate acestea, am văzut și cum au fost primiți și petrecuți de către unele autorități medicii români. Mulți continuă să vină cu discursuri antieuropene, care este scopul acestora și cât de reală este această antipatie, atâta timp cât acceptă cu brațele deschise banii europeni?

Sunt poziţionări politice, iar acest tip de discurs are menirea să deservească un anumit segment de electorat, care are preferinţe (geo)politice ferme şi ostile Occidentului şi valorilor occidentale. În mare parte acest electorat este tributarul propagandei ruseşti, care timp de 30 de ani şi-a păstrat prezenţa în spaţiul mediatic din Republica Moldova, iar în ultimii ani lucrează la turaţii maxime. Politicienii care proliferează asemenea mesaje, se comportă ca adevăraţi agenţi de influenţă ai Federaţiei Ruse şi nici nu ascund acest lucru. Singurul lucru pe care-l ascund şi-l neagă este finanţarea lor din partea Rusiei, deoarece asemenea finanţare este ilegală. Vor putea ascunde şi nega doar până la venirea unui procuror independent.

În contextul în care globalizarea ia amploare, de ce trebuie tinerii de astăzi să știe istoria? 

Tocmai de ce a trebuit să o ştie şi tinerii din generaţiile precedente, fiindcă istoria este depozitarul memoriei experienţei noastre ca societate. Nu poţi inventa în fiecare zi bicicleta. Noi trăim din experienţa şi munca generaţiilor anterioare. Aşa cum spunea un gânditor medieval: „Noi suntem nişte pitici, căţăraţi pe umerii unor giganţi (se referea la filosofii antichităţii), dar tocmai din această cauză vedem mai departe decât ei”. Noi pur şi simplu nu putem exista fără cunoaşterea trecutului, nici la nivel individual, nici la cel comunitar. Bine, putem, dar va trebui să irosim o viaţă pentru a inventa bicicleta. Mai bine să o folosim pentru experienţele (şi greşelile) proprii!

Dacă ați putea face o comparație a clasei politice de astăzi cu una din trecut, care ar fi aceasta? Și care ar fi punctele comune dintre acestea?

Este o întrebare extrem de complexă şi mi-ar fi dificil să mă încadrez în spaţiul acordat unui interviu. Pot spune doar că nici o societate nu poate funcţiona fără elite, ele au existat în toate timpurile şi toate ţările şi vor exista în viitor. Cel puţin, nu cunoaştem societăţii în care ele nu au existat (comunismul primitiv este un mit la fel de primitiv). Deoarece elitele erau mereu responsabile de actul de guvernare, succesul sau colapsul unor state şi civilizaţii, adesea era determinat de calitatea elitelor. În Republica Moldova, aşa cum ştim cu toţii, s-a creat un regim, numit fie hibrid, fie oligarhic, fie cleptocratic în care rolul elitelor politice este unul determinant. Sistemul cleptocratic este o simbioză dintre business şi politică. Mai bine zis, politica se face prin metodele businessului, unde totul se vinde şi se cumpără, inclusiv politicienii şi votul (hrişca şi tuşonka).

Noi adesea personalizăm regimul – Voronin, Plahotniuc, Dodon – , dar esenţa sistemului îl constituie acele grupuri restrânse de oameni, care controlează diverse domenii de activitate din stat. Aceste grupuri privesc politica, nu atât ca pe un domeniu de administrare a statului pentru binele societăţii, a oamenilor, dar mai ales ca pe o sursă de venit şi îmbogăţire, adică pentru satisfacerea propriilor interese. Acest sistem s-a plămădit încă de la începuturile statului Republica Moldova (nu la 1359 mă refer!), în urma redistribuirii (pri(h)vatizării) patrimoniului public, s-a maturizat pe timpul lui Voronin şi a ajuns la apogeu (sau la paroxie, dacă doriţi) pe timpul lui Filat şi Plahotniuc, fiind preluat astăzi de Dodon. Elitele sunt esenţa acestui sistem şi ele sunt extrem de adaptive. De aceea, vedem oamenii din jurul lui Voronin, care fără remuşcări l-au abandonat şi au trecut la Plahotniuc, ca apoi să treacă la Dodon. De aceea, singura modalitate de ieşire din acest sistem corupt este schimbarea elitelor pe cale democratică, prin alegeri libere şi corecte, care să aducă în politică oameni noi, integri şi eliberarea instituţiilor statului, începând cu Preşedinţia.

Care este cea mai mare greșeală a acestor timpuri? Ce ar putea urma?

Timpurile nu fac greşeli. Le fac oamenii. Vor urma timpuri noi, cu siguranţă. Iar cât de bune vor fi ele, depinde tot de noi, de oameni.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Lifestyle19 ore în urmă

Partea plină a paharului. Lucrurile bune pe care ni le-a adus pandemia

PE SCURT Înainte de pandemie, cu o zi înainte ca echipa Moldova.org să înceapă munca de acasă, din autoizolare am...

Politică2 zile în urmă

Pe banii noștri: un deputat în căutarea identității și două partide care s-au lansat în gaming și aplicații mobile

La începutul acestei săptămâni Parlamentul părea că nu se putea trezi. Era luni dimineața, iar în acel moment, exista cam...

Social3 zile în urmă

Cine a fost Lia Manoliu – sportiva din Chișinău care a intrat în Cartea Recordurilor

Lia Manoliu a fost o atletă română, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu...

Social3 zile în urmă

10 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: Starea de urgență se prelungește până pe 31 iulie

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Politică3 zile în urmă

Rezumat din Parlament: angajarea răspunderii și minus două ore de democrație

Pe ordinea de zi ședinței au fost puse inițial 42 de proiecte de legi. Printre acestea au fost și alte...

Social4 zile în urmă

Turist în Moldova: Duruitoarea Veche, Râșcani

Duruitoarea Veche este una din cele mai cunoscute destinații turistice din Republica Moldova. Totuși, ne-am gândit că s-ar putea să vrei...

Social4 zile în urmă

9 iulie 2020. COVID-19, PE SCURT: 195 cazuri noi de infectare și zece decese

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Advertisement

Politică

Divertisment6 zile în urmă

Va interzice Putin curcubeul?

PE SCURT Pe 3 iulie, la o întâlnire dintre Vladimir Putin și membrii grupului de lucru pentru amendamentele la Constituție,...

PoliticăO săptămână în urmă

Protest în regiunea transnistreană: „Noi nu vă limităm în totalitate”

PE SCURT Pe 2 iulie, în Râbnița a avut loc un protest după ce așa-zisele autorități transnistrene au anulat permisele...

Politică2 săptămâni în urmă

Ce înseamnă schimbările în Constituția Rusiei și cum ar putea influența regiunea transnistreană. Explicăm

PE SCURT De pe 25 iunie până pe 1 iulie are loc referendumul pentru modificarea Constituției Federației Ruse. În regiunea...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Trei sate moldovenești din stânga Nistrului au trecut în subordinea Tiraspolului?

PE SCURT Așa-zisele autorități transnistrene anunță că aproape 80% dintre cazurile de COVID-19 au fost tratate.  Thomas Mayr Harting, reprezentantul...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. „Discriminare. Autoritățile moldovenești nu au anulat bacalaureatul pentru studenții din regiune”

PE SCURT Astăzi, 16 iunie, în regiunea transnistreană, se încheie starea de urgență, însă restricțiile rămân în vigoare. Acest lucru...

Istorie1 lună în urmă

„Politicienii folosesc divizarea în societate, manipulând cu preferințele alegătorilor”, spune o doctoră în Științe Politice

PE SCURT Instalarea stării de urgență pare că a amplificat problemele politice și divergențele existente în societate, la fel ca...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: Tiraspolul sugerează că s-a descurcat mai bine decât Chișinăul

PE SCURT Biroul Politici de Reintegrare a anunțat că au fost ridicate unele restricții de circulație pentru locuitorii satelor din...

Advertisement

Opinii

iulie 2020
L Ma Mi J V S D
« iun.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031