BBC la Ziua Independenței în Transnistria: Sărbătoarea unei națiuni care nu există

Women dancing during Independence Day festivities in Tiraspol which is the capital of Transnistria. (Photo by: Loop Images/Universal Images Group via Getty Images)

PE SCURT

Emoția lor colectivă a fost aproape palpabilă în această zi surprinzător de caldă din septembrie. Sărbătorirea Zilei Independenței este cel mai important moment al anului. Dar nu îi deranjează că micuța națiune a Europei de Est, denumită oficial Republica Moldovenească Nistreană (PMR), nu există oficial”, povestește jurnalista BBC, Sarah Reid, despre ziua când Transnistria își sărbătorea așa-zisa independență.

PE LUNG

Potrivit jurnalistei, Transnistra este un loc minunat de ciudat, pentru că este nerecunoscută ca națiune de către membrii Națiunilor Unite, în ciuda faptului că și-a declarat independența în 1990, cu un an înainte ca Uniunea Sovietică să se prăbușească. Mai puțin de 70 km Sud-Est de capitala Republicii Moldova, Tiraspol (pop.: 130.000) este adesea descris ca fiind blocat în URSS. Într-adevăr, de la statuia imperioasă a lui Lenin, care păzește clădirea parlamentului brutalist al Transnistriei, până la străzile sale numite după date semnificative sovietice, Transnistria, cu siguranță, nu este lipsită de moaștele din epoca sovietică.

„Ne întristează faptul că independența noastră nu este recunoscută oficial, dar ne simțim independenți”, a explicat funcționara publică Vera Galchenko, în timp ce a ajutat un veteran militar să urce într-un taxi în urma paradei de 45 de minute. „Avem propria noastră constituție, guvern, armată, valută și chiar pașapoarte”, i-a spus cu mândrie reporterei.

Însă fără acces direct la singurele trei state care recunosc Transnistria (Abhazia; Nagorno-Karabakh, cunoscută și sub numele de Republica Artsakh; și Osetia de Sud), pașaportul este în esență inutil pentru cei 500 mii de rezidenți. Cu toate acestea, cei mai mulți dețin naționalitate dublă sau triplă: rusească, ucraineană sau moldovenească, astfel încât nu sunt tocmai prinși în această enclavă cu sate adormite, fabrici sovietice abandonate și fabrica de rachiu Kvint a Tiraspolului.

De când Transnistria și-a declarat independența în urmă cu 30 de ani, populația Tiraspolului a scăzut cu cel puțin o treime. Din cauza scăderii perspectivelor economice în urma căderii URSS, majoritatea rezidenților au plecat să caute un loc de muncă în Rusia. Dar, în timp ce viața nu este ușoară în această democrație prezidențială, unde salariile sunt chiar mai mici decât în ​​Moldova (una dintre cele mai sărace țări din Europa), mulți sunt mulțumiți de viața de aici, povestește autoarea reportajului.

„Avem un climat bun, produse locale bune, cum ar fi fructe și legume și există ajutor din străinătate”, a spus Andrey Smolenskiy, fondatorul Transnistria Tour. Smolenskiy a explicat că compania sa a devenit prima agenție de turism Tiraspol care a lucrat cu turiștii veniți din străinătate în 2011. Când zice „străinătate”, asta înseamnă Rusia, care construiește spitale și școli în Transnistria, își furnizează puterea și subvenționează pensiile populației bătrâne.

Smolenskiy se referă cu drag la „țara mamă”. În timp ce cele trei grupuri etnice principale ale Transnistriei au dimensiuni similare, limba comună este limba rusă. Steagurile rusești flutură alături de steagurile transnistrene (singurul drapel național din lume care poartă în continuare însemne de ciocan și seceră) pe clădirile orașului, iar în cadrul paradei Ziua Independenței, la care participă și soldații ruși, steagurile inedite sunt vândute cu ambele steaguri pe același băț.

„Transnistria s-a considerat istoric ca o parte a spațiului cultural rusesc”, a explicat Anatolii Dirun, supervizor academic la Școala de Studii Politice din Tiraspol. „Nu mai vorbim de faptul că Rusia este garantul păcii pentru Transnistria”.

Este ușor de înțeles de ce începutul Transnistriei către drumul său spre independență a fost stâncos. La sfârșitul anilor ’80, sentimentele naționale din Republica Sovietică Socialistă din Moldova (RSS Moldovenească; una dintre cele 15 republici ale URSS și acum cunoscută sub numele de Republica Moldova) au trezit neliniște printre minoritățile etnice de origine rusă din Transnistria. Un demers pentru interzicerea limbii ruse a fost ultima picătură care a determinat Transnistria să-și păstreze moștenirea culturală prin proclamarea Republicii Republicii Sovietice Socialiste Independente Moldovenești la 2 septembrie 1990.

Disperat să păstreze împreună o Uniune Sovietică fracturată, atunci liderul URSS, Mihail Gorbaciov a declarat nulitatea proclamării independenței Transnistriei, deschizând calea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească să-și declare propria independență tot cu Transnistria. Tensiunile dintre cele două regiuni au escaladat într-un conflict militar în martie 1992.

Pe măsură ce ultimul batalion de soldați a ieșit din Piața Suvorov de pe strada 25 octombrie (bulevardul principal al Tiraspolului) s-a transformat într-o alee multietnică. Pe străzi se văd bibelouri naționaliste și pâine artizanală decorată cu simboluri comuniste. bunicile cu șalurile Pavlovsky se mișcă încet sub muzica populară rusească care se aude de la boxele portabile.

Sărbătoarea a ajuns într-un parc plin de frunze, situat între strada 25 octombrie și curba râului Nistru. Câțiva pre-adolescenți se înghesuie într-o arenă de box improvizată. Jurnalista s-a apropiat de coada pentru shashlik de porc sfârâind pe grătarele mobile. Ea este amuzată de copiii ce se cățărau, în glumă, pe tancurile din epoca sovietică, pe armele antiaeriene și pe alte artilerii care ar trebui să arate puterile militare ale Transnistriei.

Cu puține atracții și cu puțin mai puțină infrastructură turistică dincolo de Tiraspol, mulți dintre cei 20.000 de vizitatori anuali ai Transnistriei vin în excursii de o zi din Moldova. Într-adevăr, este relativ ușor de vizitat, pentru că sunt autobuze obișnuite din Chișinău spre Tiraspol, iar intrarea în Transnistria este viză. Trebuie să arăți grănicerilor doar rezervarea de la hotel.

Turismul ar putea să sporească economia Transnistriei. Explorând frontiera uitată a Europei de Est, este jumătate din distracție. Cu Moldova reticentă să renunțe la Transnistria și cu Rusia care puțin probabil că va renunța la interese, devenind o națiune cu adevărat independentă poate rămâne un vis ireal pentru oamenii care numesc Transnistria acasă, scrie BBC.

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.