De Argentina Gribincea
„Frati, frati, brânza cu bani!”, “Sâ nu sâ baji”, a zis dl Voronin despre “români”, explicând care este raţiunea pentru care a tot “măturat” “românimea” de la frontierele RM în ultimele săptămâni şi a introdus, din 9 aprilie a.c., vize cu plată pentru cetăţenii României, – “sâ înţăleagâ câ noi avem statu’ nostru…”. Stat cu o armată străină pe teritoriu, care ne-a „îndrăgit” atât de mult, încât, de ani de zile, nu se vrea dusă cu binişorul – i-am aminti domnului Preşedinte, pentru că se pare că a cam uitat acest amănunt. A mai zis Preşedintele că “românii” au făcut dezordinea din centrul Chişinăului. Nu contează că, din filmele postate pe diverse site-uri şi prezentate la ştiri, se vede clar că devastatorii vorbesc un slang foarte vulgar al limbii ruse, pe care în România nu-l cunoaşte nimeni!). Dl Preşedinte a căutat ţapul ispăşitor pentru eşecul planului său electoral (în mod evident, PCRM nu este mulţumit cu procentajul obţinut, dacă a apelat şi la „suflete moarte”, pentru a „întări” rândurile simpatizanţilor săi) şi uite că l-a şi găsit. Sigur, pentru unii ar părea mai logic să-şi fi amendat serios staff-ul de campanie electorală, să fi încercat să restructureze partidul, să-l redenumească ori măcar să renunţe la ideologia învechită (oricum nu interesează pe nimeni aspectul ideologic al afacerilor guvernanţilor noştri). Dar una e logica, şi alta e logica comunistă.
În procesul de epurare a teritoriului electoral de “români”, dl Voronin a comis şi unele exagerări: de pildă, i-a luat drept români pe mulţi „moldoveni pursânge” şi i-a “măturat” şi pe ei, adică nu i-a lăsat să intre în RM, să meargă acasă, la părinţi. Dar cine, naiba, să-i mai ştie, care-i român şi care-i „moldovan”? Când stai şi te uiţi la ei, parcă-s făcuţi de-o mamă toţi! Chiar şi dl Voronin, privit dintr-un anume unghi, tare mai aduce, nu ştiu cum, a român… Aşa că, sigur, au fost şi multe “victime colaterale”. D’ apoi cine e de vină?
S-a speriat rău liderul comunist. Oare de ce? Dacă poporul e cu el, de ce s-ar teme? Agitarea steagului românofobiei este o practică obişnuită la Chişinău. Nu ştiu dacă va mai ţine şi de data asta, prea evidentă este crisparea posesorului unui mandat de preşedinte deja expirat. Românofobia este tot o formă a xenofobiei, iar xenofobia este arma celor fără demnitate. Când nu poţi guverna în stil democratic, declanşezi vânătoarea de vrăjitoare – apanajul dictatorilor de toate culorile.
În 2005 dl Voronin invoca acelaşi pretext: o tentativă de lovitură de stat – pentru a opri la frontierele de Est vreo 300 de cetăţeni ruşi, care veneau în Moldova în calitate de observatori internaţionali, dar, ziceau oficalităţile atunci, erau de fapt diversionişti pregătiţi să provoace dezordini în PMAN, unde I.Roşca, anunţase că vrea să conteste alegerile, despre care suţinea că puteau fi fraudate. În urma altercaţiilor cu forţele de ordine, un student (sau Iurie Roşca însuşi) urma să fie ucis – se mai spunea. Răniţi, haos, disperare – şi o revoltă populară “spontană” trebuia să-l aducă pe V. Pasat în fruntea statului R. Moldova! (Despre dorinţa fostului ministru al apărării şi al SIS de a deveni preşedintele RM ştiu de mai mulţi ani – l-am auzit personal declarând acest lucru, dar oare chiar aşa să fi fost… istoria, în 2005?) Acum, dl Voronin, sub acelaşi pretext, al pericolului pierderii independenţei RM, inchide graniţa cu România. Aşa de „jinduită” să fie tânăra “lui”… tărşoară, unde comuniştii s-au obişnuit cu un fotoliu călduţ şi cu afacerile protejate de orice control din partea societăţii civile? Sau e, totuşi, puţină paranoia, pe un fond de stres postelectoral? Sau scenariul rusesc din 2005 i-a plăcut dlui Voronin atât de mult, încât l-a inspirat să monteze o piesă de teatru chiar în faţa sediului său de serviciu, transmis live la tv şi pe Internet – în calitate de cadou pentru conaţionali – aşa, cu ocazia plecării din funcţie? Poate e o strategie, menită să protejeze RM de iminenta criză economică? Un alt fel de PR?
Românofobia lui Voronin (şi a tuturor politicienilor mai puţin oneşti, care, odată ajunşi la conducere, se tem să nu-şi piardă scaunele şi se ţin de ele cu disperare) este explicabilă, şi nici nu e o noutate. Îşi leagă fobia de o presupusă reunire a Basarabiei cu România, amintindu-şi, probabil fragmente din manualul stalinist de istorie. Dar, mai e vorbă din bătrâni: de ce te temi, de aia nu scapi. Dacă o fi ca RM (sau Basarabia) să se reunească, odată, cu Ţara, asta se va întâmpla – nu prin amestecul României (care nu are resursele Rusiei, ca să ne ocupe, domnilor românofobi), ci de o manieră legală şi democratică. Cel mai probabil, mânţăn’ită prostiei celor care ne-au condus şi ne conduc – din rău în mai rău – “graţie” acţiunilor lor necugetate, antidemocratice, dictatoriale şi ridicole, datorită declaraţiilor hilare pe care le fac, atunci când ajung să deschidă gura. Nu există alt mijloc de a te autodiscredita în faţa propriului popor, decât să-ţi arăţi slăbiciunea, făcând abuz de putere. Răspunsul poporului ar putea fi refuzul de a mai „sponsoriza” un stat care îl agreaseză, în loc să-i asigure un trai în libertate şi prosper.
Altfel, a încercat dictatura stalinistă, apoi cea sovietică, să ne deznaţionalizeze, şi n-a reuşit. Acum, în 2009 – după ani de moldovenism primitiv agresiv – partidele care au promovat adevărul istoric au reuşit să treacă de un prag electoral aberant de mare şi sunt, după toate probabilităţile şi ţinând cont de faptul că alegerile nu au fost corecte, în raport de majoritate faţă de partidul comunist – cu doctrina lui retrogradă, xenofobă, stalinistă. Ce alt argument mai vrea PCRM, ca să se convingă că este în minoritate şi ar trebui să înveţe să piardă frumos, decât zecile de mii de protestatari din ziua de după alegeri? Ah da, ştiu, eleganţa nu face parte din programul electoral al PCRM. Păcat. Riscăm să fim conduşi şi în continuare de un partid lipsit de eleganţă, pe lângă faptul că, de când a devenit şi extrem de violent şi periculos pentru societate, nu mai are nici haz.
