Echipa Moldova.ORG a mers în Găgăuzia pentru a afla care este starea de spirit din regiune. Încă din microbuz, ne ciocnim cu nostalgia secerii şi ciocanului. O doamnă remarcă, mai în glumă, mai serios, că ”or să nască bărbaţii când o să fie comunism în Moldova”.
Ajunşi în Comrat, auzim numele candidaţilor în dreapta şi în stânga, însă lumea preferă să nu vorbească la microfon. O vânzătoare de cafea ne spune, glumind, că ”libera exprimare îi Uniunea Europeană, dar la noi îi ca pe vremea lui Stalin: ai tuşit oleacă şi gata”. O altă tanti, care vinde pe trotuar, ne explică repede că o să fie alungată de-acolo dacă apare pe la televizor ori pe Internet.
Întrucât umblăm cu stativul şi aparatul de fotografiat şi mai şi vorbim româna între noi, un vânzător de peşte ne invită să cumpărăm peşte ”de import – europeşte, de pe Maidan!” (”импортная – еврорыбка, с Майдана”).
La o cafea, un localnic, deşi refuză să fie filmat, ne povesteşte despre cum a lucrat în Spania şi Anglia şi critică diferenţa între salariile pe care le primesc spaniolii şi imigranţii pentru acelaşi tip de muncă. Experienţele sale din Europa i-au întărit convingerile pro-ruse. Totuşi, o critică dur pe Irina Vlah, pe care o consideră oportunistă şi ipocrită pentru trecerea de la comunişti la socialişti (deşi oficial e candidat independent).
Comratul abundă în panouri electorale. Mai mult decât atât, dăm peste un microbuz cu boxe din care răsună publicitate electorală pentru Alexandru Stoianoglo. Văzând că filmăm microbuzul, o pensionară se apropie de noi şi ne întreabă cum poate să vorbească direct cu Stoianoglo. E indignată că, deşi politicianul a pus un microbuz cu boxe, în microbuz nu e nimeni şi ea nu are cu cine vorbi. Ar avea o propunere pentru Stoianoglo: să-i dea şi ei un ”vagon” (un fel de rulotă) în care să trăiască, în loc de azilul pentru bătrâni. Spune că are o pensie suficientă şi s-ar descurca. După asta, ne spune că mai bine ”rămâne Dudoglo decât Vlah pentru că el deja o furat destul (наворовался)”.
Aşteptări de la următorul başkan
”Principala aşteptare de la următorul başkan e să nu înrăutăţească relaţiile cu guvernul de la Chişinău. Nu mai trebuie confruntare, trebuie înţelegere”, ne spune un vânzător de pe marginea drumului. ”Avem familii mixte din moldoveni, găgăuzi, bulgari, ţigani, cum împarţi copiii? Suntem o familie mare şi trebuie să trăim ca atare”, continuă el. Un prieten de-al său intervine şi îl critică pe fostul başkan pentru că ”dădea din coadă şi în faţa Chişinăului, şi în faţa Comratului, şi îşi făcea capital politic şi material”.
În piaţă, dăm peste un lider de ONG care propune ca noul başkan să semneze un pact prin care se obligă să-şi respecte promisiunile electorale, iar dacă într-un an nu face nimic – să-şi dea demisia benevol sau să fie demis. În apropiere, un alt localnic ne spune clar: ”Aşteptări de la următorul başkan? Un singur lucru am să vă zic: numai să nu fie o femeie la putere!”. În acelaşi timp, adaugă că ”în turul doi, numai nu Dudoglo!”.
Dăm şi peste un pensionar care e foarte critic faţă de Chişinău. ”Uitaţi-vă ce scrie presa de la Chişinău: dacă nu câştigă un candidat – război, dacă va câştiga altul – război! Partidele din Alianţă fac special aşa ca găgăuzii să se lupte între ei. Chişinăul a mai făcut asta – în Bender, spre exemplu. Dar candidaţii noştri sunt buni şi nu vor permite ca să se întâmple aşa ceva. În orice caz, găgăuzii între ei nu se vor lupta”.
La Ceadîr-Lunga, un domn pe o bicicletă modificată ne spune că principala sa aşteptare e ca ”relaţiile dintre puterea executivă şi parlamentul Găgăuziei, adică Adunarea Populară, să ajungă la un numitor comun, întrucât asta va permite rezolvarea complexă a celorlalte probleme. Eu consider că problema principală e anume în asta pentru că, după alegeri, încep patru ani de lupte care nu duc la nimic”.
Tinerii sunt mai puţin interesaţi de politică. Unul ne spune că nu va vota întrucât nu are 18 ani, dar nici nu a urmărit campania electorală şi nu are nicio aşteptare de la următorul başkan. Planul său e să plece la muncă în străinătate, indiferent de destinaţie.
O doamnă, mai practică, îşi doreşte ca viitorul başkan să creeze mai multe locuri de muncă în autonomie pentru ca familiile să poată rămâne întregi acasă.
Principalele probleme din Găgăuzia
Rugaţi să ne spună care, în viziunea lor, principalele probleme din autonomie, interlocutorii noştri au vorbit despre migraţia forţei de muncă, protecţia socială insuficientă, lipsa unui lider gospodar (”Avem nevoie de un conducător care să vină şi să trudească, nu avem nevoie de politicani sau boieri”), lipsa locurilor de muncă, economia subdezvoltată (”Dacă va fi economie, vor fi şi locuri de muncă – cine ar vrea să plece altfel? Nimeni”), drumurile proaste şi fermele care stau închise.
Cum văd găgăuzii relaţia cu autorităţile de la Chişinău
”Găgăuzia… Moldova… Eu cred că dacă trăim în Moldova, noi trebuie să fim legaţi între noi”, crede o localnică.
”Relaţiile trebuie să fie, popular vorbind, omeneşti. Trebuie să fie neapărat înţelegere reciprocă pentru că toate problemele noastre au pornit de la faptul că nu ne-am înţeles. Trebuie să se întâlnească şi găsească o limbă comună, aşa cum noi acum putem vorbi fără a depinde de cineva, aşa trebuie şi ei, fără confruntări, fără provocaţii”, ne-a explicat biciclistul din Ceadîr-Lunga.
”Relaţia dintre Chişinău şi Comrat nu s-a desfăşurat foarte bine din cauza partăjării între partide: dacă eşti dintr-un partid de guvernare – primeşti fonduri, dacă eşti din opoziţie – nu primeşti nimic. Trebuie să găsim un punct comun. Autorităţile de la Chişinău trebuie să înţeleagă cât sunt de norocoase că pe teritoriul Moldovei trăieşte un popor atât de unic precum găgăuzii – unicul popor turcic creştin-ortodox din lume! Sunt o popor mândru şi iubitor de libertate. Autorităţile de la Chişinău trebuie, pur şi simplu, să acorde mai multă atenţie Găgăuziei. Să urmeze exemplul Rusiei: Rusia a făcut din Caucaz o regiune înfloritoare, să facă şi aici (autorităţile de la Chişinău) să fie viaţa înfloritoare şi demnă. Eu cred că ar fi un exemplu bun şi pentru partenerii europeni ai guvernului, să vadă că aici se lucrează”, a sugerat liderul ONG-ului Stalker.
”Ştiţi, Comratul, pur şi simplu, nu poate să comunice cu Chişinăul – acolo sunt oameni de treabă. El se duce la Chişinău ca un djighit la luptă. Nu. Respectă-l, du-te şi zi-i: hai să vorbim sincer despre ce ne trebuie pentru poporul nostru. El stă patru ani acolo la putere şi se duce… De ce ne trebuie să speriem Chişinăul? Noi căutăm un frate, noi căutăm Tiraspolul. Dimpotrivă, trebuie să ne îmbrăţişăm şi să rezolvăm problema asta. Cum se spune – la crâşmă!”, a declarat unul din interlocutorii noştri.
Altul, însă, avea o părere mai negativă despre autorităţile centrale. ”Guvernul republican şi guvernul autonomiei nu se deosebesc juridic prin nimic. Ce este în bugetele republicane trebuie să fie transferat simetric în bugetul autonomiei. Acum, idee nu am cui plătim impozite? Mă înţelegeţi? Idee nu am. Autonomia trebuie să primească bugetele pentru cele trei raioane, apoi să facă ce vrea cu ei”, crede pensionarul.
Est sau Vest? UE sau Rusia?
Deşi controversatul referendum din februarie 2014 a arătat că 98% din găgăuzi vor mai degrabă în Uniunea Vamală, interlocutorii noştri ne-au spus că dezvoltarea locală şi independentă a Moldovei este mai presus de orientarea pro-rusă ori pro-europeană.
”Dacă o să fim foarte naivi, o să ne împărţim între pro-est şi pro-vest. Trebuie să muncim şi într-o parte şi în alta. Moldova trebuie să fie mai deşteaptă şi mai hâtră”, ne-a spus unul dintre comrăteni.
Opinia sa a fost susţinută şi în Ceadîr-Lunga. ”Eu cred că trebuie să ne îndreptăm spre noi înşine, să ne dezvoltăm noi înşine şi să folosim toate metodele şi posibilităţile pentru această dezvoltare. Nici vest, nici est, nici înainte, nici înapoi. Înainte de toate, trebuie să ne dezvoltăm noi înşine şi să fim prieteni cu toţi. Pentru că vectorul… noi vedem la ce-a dus vectorul ucrainean. Ce înseamnă asta… Trebuie să fie înţelegere reciprocă şi… Dacă o să fie condiţiile necesare, toate problemele vor fi rezolvate.
Totuşi, am dat şi peste o doamnă cu înclinaţii spre vest. Deşi nu-i sigură dacă Moldova trebuie să se îndrepte către UE sau Rusia, ea ne-a spus că suntem mai apropiaţi de Vest decât de Est.
De ce se teme Timofti de Găgăuzia?
Găgăuzii s-au dovedit a fi foarte prietenoşi şi paşnici. Indiferent de direcţia geopolitică pe care o preferă, majoritatea ţin la Moldova şi nu nutresc niciun fel de sentimente separatiste. Toţi îşi doresc doar un trai mai bun şi pace. După o discuţie cu localnic din Comrat, acesta ne-a zis glumind ”Mai veniţi, dacă nu vă temeţi”. Noi îi răspundem ”Venim cu plăcere, dar de ce ne-am teme?”, iar prietenul nostru găgăuz ne pune la punct: ”Dar preşedintele de ce teme?”. O întrebare care rezumă bine relaţiile dintre Comrat şi Chişinău. De ce Timofti nu a vizitat niciodată Găgăuzia? Găgăuzii încep să se simtă abandonaţi şi dacă ”ai noştri” o ignoră, nu trebuie să ne mire că-şi vor îndrepta privirile şi speranţele către cei care le dau atenţia cuvenită.
Un reportaj de Eugen Muravschi şi Dorin Goian (video).
