Într-o dimineață călduroasă de mai poți zări în scuarul din fața mall-ului mai multe fețe cunoscute în industria cinematografică din Moldova. În timp ce aștept să vină ora deschiderii caut să citesc câteva informații despre filmul pe care urmează să îl văd. Aflu că „Varvara”, regizat de Anatol Durbală, a fost dezvoltat în programele din cadrul festivalurilor Transilvania International Film Festival și Sarajevo Film Festival și în laboratorul de dezvoltare FILM+ din București.
Ajungem pe holul cinematografului, iar din una din săli se aude: „vă invităm înăuntru, la și 10 începe proiecția”. Sergiu Cumatrenco Jr, unul din producătorii filmului ne face o introducere. „Acest film nu este filmul Carbon. Este un film greu, foarte diferit de Carbon.” Sergiu este și unul din producătorii filmului Carbon, regizat de Ion Borș, iar presupunerea mea este că oamenii au deja anumite așteptări de la proiectele la care lucrează. Luminile se sting și filmul începe. Mai devreme, cât citeam informații despre film, am văzut undeva că regizorul Anatol Durbală spune că acest film naște întrebări mai mult decât caută să dea vreun răspuns. În timpul genericului de început în capul meu se naște prima întrebare. Oare cum e să lansezi un film în Moldova după succesul obținut de Carbon?
Pe ecran se derulează secvențe dintr-o lume familiară. Ceainicul roșu cu floricele de la Piața Centrală, șoselele pline de noroi din iernile din capitală, bancnotele de euro primite cadou de la bunici, țevile de gaz trase pe unde nu trebuie și sentimentul că toți știu că ceva nu e bine, dar se prefac că nu e așa. Parcursul personajului principal mă face să îmi pun încă o întrebare – cum aș acționa eu în locul lui? Descris în mai multe cuvinte, filmul este despre Sașa, un tânăr instalator de țevi de gaz care nu se lasă prins în mrejele corupției care îl înconjoară. După ce soția lui naște prematur o fetiță cu o anomalie de dezvoltare, Sașa este presat de circumstanțe să decidă dacă își va urma în continuare principiile sau va renunța la ele. În cuvintele mele, filmul este despre o situație în care nu mi-aș dori să ajung niciodată.
Rolul principal este jucat de Tudor Țurcan, un actor pe care l-am mai văzut în multe filme studențești în timpul facultății, dar pe care îl văd pentru prima oară în postura de a duce un rol atât de greu, într-un film de lungmetraj. Distribuția mai conține nume ca Igor Caras-Romanov, Olga Anghelici, Alexandru Rusu și Constantin Haret. În film apare și Valentina Mălai, o fetiță de câțiva anișori care mă face să îmi pun încă o întrebare, oarecum tehnică – cum convingi un copil să nu se uite în cameră în timpul filmărilor?
V-aș povesti despre finalul filmului, însă am fost rugați de echipa de producție să păstrăm secretul. Tot ce pot să vă zic e că finalul a trezit mai multe întrebări în capul meu. După ce genericul de final se termină și luminile se aprind, vocea care ne-a invitat în sala de cinema la început lansează o nouă invitație. „Vă invităm pe hol să ne criticați, să ne sugerați sau să ne felicitați.”
Ies cu valul de lume și simt că am nevoie de o plimbare ca să încerc să îmi răspund singură la întrebările pe care le-a născut finalul.
Filmul va avea premiera națională pe data de 6 iunie 2023, iar biletele sunt deja disponibile pe site-ul www.varvara.md unde puteți găsi și multe alte informații despre film.
