De Vasile Botnaru
Iulian Fruntașu (consilier al primului ministru) și Grigore Petrenco (PCRM) dezbat polemic tema reconcilierii istorice: simplificarea, privatizarea, monopolizarea și ideologizarea istoriei – Dan Alexe constată că 9 mai irită pentru că se află în miezul simbolic al problemei identității moldovene
Transcriptul emisiunei postului de radio Europa Libera
Astăzi am pentru oaspeţii mei o întrebare cât se poate de firească, după ce ziua de 9 mai s-a constituit într-un subiect de gâlceavă politică, de parcă ar fi fost prea puţine pe agendă. Deci, întrebarea de ce Ziua Victoriei în cel de-al doilea război mondial, termenul acreditat de unii, sau în marele război pentru apărarea patriei, cum o definesc alţii, este un măr al discordiei, în loc să fi fost una conciliantă, aşa cum se întâmplă în Europa, bunăoară?
Aşadar, astăzi căutăm răspunsul la întrebarea zilei: sărbătoarea de 9 mai, în condiţiile Republicii Moldova, are potenţial conciliant? Sau, dimpotrivă, induce starea de dezbinare? Mai întâi vă propun să auzim răspunsul lui Dan Alexe, corespondentul Europei Libere la Bruxelles, cel care vorbeşte în cunoştinţă de cauză despre normele şi practicile europene.
Europa Liberă: Cu o doză mare de aproximaţie, am putea spune sau nu, că ziua de 9 mai ar avea tangenţe multe, dacă nu chiar aceeaşi origine, cu ziua Europei?
Dan Alexe: „Sigur că da. Ea este mai mult decât o coincindenţă. Această zi de 9 mai, Ziua Europei, care e sărbătorită în Uniunea Europeană, şi care comemorează celebrul discurs al lui Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, care a propus punerea în comun a industriilor oţelului şi cărbunelui Franţei şi ale Germaniei. Ceea ce a marcat, într-un fel, reconcilierea celor două popoare. Se poate spune că, într-adevăr, ea a fost plănuită, sau că discursul a fost ţinut în aşa fel, încât ea să coincidă cu comemorarea Zilei Victoriei.
Însă există o nuanţă foarte importantă, între felul în care europenii celebrează aceste două zile succesive, 8 şi 9 mai. Pentru că Europa Occidentală celebrează Ziua Victoriei pe 8 mai. 8 mai fiind pentru ei ziua semnării capitulării necondiţionate a Germaniei. 9 mai este Ziua Europei şi acel discurs al lui Schuman a fost citit la cinci ani după sfârşitul războiului, în 1950. Însă diferenţa mare în felul în care celebrează europenii Ziua Victoriei şi felul în care foştii sovietici, să zic, celebrează Ziua Victoriei ar fi următoarea: europenii au două sărbători succesive – pe 8 ei au închis un capitol istoric, învingerea Germaniei. Şi pe 9 sărbătoresc deschiderea unui capitol istoric, care este crearea Europei, a comunităţii europene, şi, mai târziu, a Uniunii Europene.
Pentru cei ieşiţi din spaţiul sovietic, lipseşte această categorie a deschiderii unui nou capitol. În partea sovietică există doar 9 mai. Se celebrează încetarea războiului. Însă nu există pandantul, corespondentul acestei date suplimentare, care este deschiderea unui nou capitol. Deci, pentru europeni, 9 mai este data de naştere a Uniunii Europene.”
Europa Liberă: Oare acum Moscova încearcă să recupereze această stare de lucruri? O să-i vedem pe britanici, o să-i vedem pe americani, păşind în marş candenţat pe Piaţa Roşie. Oare nu asta înseamnă?
Dan Alexe: „Ba da, asta înseamnă. Însă Moscova s-a trezit un pic târziu. Pentru că ceea ce, să zic politologii, strategii de la Kremlin nu au prevăzut, a fost faptul, că prin cooptarea în Uniunea Europeană a unor ţări, care au fost comuniste şi care, din punctul lor de vedere, au fost sub jug sovietic, iar astăzi printr-o interpretare poate, poate abuzivă, se spune jug rusesc, pentru ei – polonezii, balticii, această Zi a Victoriei nu are o atât de mare importanţă. Pentru că aceste ţări, intrate decurând în Uniunea Europeană, au venit cu o mentalitate, pe care occidentalii nu o mai aveau de foarte multă vreme. Şi anume aceea, de a pune comunismul la acelaşi nivel cu nazismul. Atunci, când polonezii şi balticii au venit şi au insistat, ca crimele comunismului să fie condamnate în egală măsură cu cele ale nazismului, Rusia, mă rog, strategii Kremlinului şi politologii şi-au dat seama, că aici e ceva, care le scapă de sub control. Şi a venit această tendinţă de a căuta un fel de conciliere. Care să treacă peste capetele polonezilor, balticilor, cehilor şi altor est-europeni, care sunt mult mai puţin înclinaţi să fie respectuoşi faţă de Rusia.”
Europa Liberă: În Moldova 9 mai continuă să fie o piatră de încercare, dacă nu chiar măr al discordiei. De ce oare se ceartă lumea în jurul acestui eveniment?
Dan Alexe: „De ce se ceartă în Moldova? Probabil, lucrurile au de a face şi cu identitatea complexă a moldovenilor. Pentru că, să nu uităm, o generaţie întreagă, şi în curând două generaţii, au studiat foarte mulţi dintre ei în România. Şi aceşti oameni au înţeles foarte devreme, că întreaga ficţiune a existenţei unei limbi moldovene, rescrierea istoriei, toate aceste lucruri trebuie corectate. Şi data de 9 mai sigur că îi irită, într-un anume fel. Pentru că ea stă în mijlocul simbolic al întregii probleme a identităţii moldovene. Acum, când politicieni foarte importanţi au spus public: haideţi să terminăm cu ficţiunea existenţei limbii moldovene, s-a rupt un fel de zăgaz, de prag, care până acum nu fusese depăşit. Şi, probabil, că prin această breşă deschisă o întreagă generaţie e pe cale a se precipita pentru a-şi defini mult mai solid identitatea, decât au făcut-o până acum.”
Europa Liberă: Adică, vedem picătura de cerneală intrată în paharul cu apă?
Dan Alexe: „Picătura de cerneală, aş spune, pe sugativă. Dacă generaţiile de astăzi ar mai şti ce este sugativa, pentru că nu mai scrie nimeni cu stiloul pe hârtie din aia.”
Europa Liberă: Cel puţin ştiu ce e aia compoziţie chimică. Putem să spunem că se schimbă acum?
Dan Alexe: „Eu personal, pentru că bănuiesc că mă întrebaţi în calitate personală, cred că da. Cred că asistăm în acest moment la o schimbare de mentalitate. Care, dacă nu intervine vreun accident istoric, care să schimbe cursul lucrurilor, poate foarte bine să modifice întreaga evoluţie a societăţii moldovene într-o direcţie mult mai puţin tensionată, decât a avut-o până acum. Un fel de acceptare a identităţii istorice. Pentru că, la urma urmei, dacă moldovenii recunosc exact aceleeaşi figuri istorice, voievozi, scriitori şi aşa mai departe, ca şi moldovenii din România, şi ca şi România în mare, unde să mai pună atunci limitele identităţii moldovene?”
Europa Liberă: Şi unde să mai pună limitele identităţii europene?
Dan Alexe: „Sigur că da. Şi Europa are o atitudine foarte ambiguă şi schimbătoare, fluctuantă faţă de Republica Moldova. Pentru că Europa, la urma urmei, nu are acces la Republica Moldova decât prin România. Sigur, că acea misiune de control al traficului la frontieră şi altele de acest tip, de natură tehnică, nu au neapărată nevoie de un fel de gir, de acord al României. Însă, să nu uităm, că în apropierea Moldovei de Uniunea Europeană, România joacă un rol esenţial. Pentru că, la urma urmei, dacă se ajunge până la relaţii mai strânse, mergând până… sigur acum e o ficţiune politică, dar să spunem, acordul de asociere, care merg până la acordarea statutului de candidat, acest statut de candidat nu se acordă decât prin unanimitate. Or, Moldova are nevoie de acordul României pentru a primi aşa ceva.”
————————————
Şi acum să revenim în Studioul de la Chişinău al Europei Libere, unde se află deputatul comunist, Grigore Petrenco şi Iulian Fruntaşu, consilier al premierului Filat. Întrebarea rămâne aceeaşi: de ce 9 mai în Republica Moldova, în loc să fi fost, ca şi în Moscova, cel puţin vedem tentativa cea mai recentă, în loc să fi fost o sărbătoare, care să unească, dezbină. Crează tensiuni. Domnule Petrenco, aş vrea mai întâi Dumneavoastră să răspundeţi la această întrebare. Pentru că, volens-nolens, formaţiunea Dvs, aripa tânără, în special, este asociată cu un anumit fel de interpretare a zilei de 9 mai. „Gheorghievscaia lentocica”, acţiunea asta de scoatere în faţă a anumitui aspect, vă aparţine. Şi atunci poate Dvs ne spuneţi, de ce se întâmplă că bunele intenţii, că toată lumea e bine intenţionată, se întorc invers?
Grigore Petrenco: „Eu n-aş fi de acord, că 9 mai nu este o sărbătoare în Republica Moldova. 9 mai taman că este o sărbătoare, acceptată de majoritatea absolută a cetăţenilor şi care uneşte societatea. Există un grup foarte marginal, astăzi prezent în Parlament de câteva formaţiuni politice, în special Partidul Liberal şi domnul Ghimpu cu domnul Chirtoacă, care încearcă să dezbine societatea şi în acest caz, în cazul 9 mai.
Deci, această sărbătoare, chiar dacă în Uniunea Europeană este sărbătorită pe 8 mai, oricum este sărbătorită. Tradiţional, noi am sărbătorit-o pe data de 9 mai. Deci, nu trebuie să apară nici o problemă, deoarece 9 mai este Ziua Victoriei asupra fascismului. Cei care spun, că 9 mai nu este o sărbătoare, înseamnă că nu sunt de acord cu faptul că fascismul a fost biruit în acel al doilea război mondial. Atunci când, de pildă, domnul Ghimpu a declarat, că nu pleacă la Moscova deoarece acolo se adună doar învingătorii şi ce să căutăm acolo, el direct a răspuns la foarte multe întrebări. El direct s-a asociat cu o persoană care împărtăşeşte acele valori.”
Europa Liberă: Noi am auzit argumentele astea. În concluzie, rezultă din mesajul Dvs, că ei sunt marginali şi nu contează.
Grigore Petrenco: „Sigur că ei sunt marginali. Sunt marginali şi în Europa. Există forţe de extremă dreapta şi în Uniunea Europeană, care, de asemenea, sunt forţe neonaziste. Eu cred, că Mihai Ghimpu este un neonazist, sincer vă spun. Eu cred, că el este foarte sincer în ceea ce spune. Şi asta e foarte periculos, după părerea mea. Nu doar pentru Republica Moldova, dar pentru toată Europa. Deoarece au apărut şefi de state pe continentul european, care deschis, direct pun sub semnul întrebării acele rezultate ale războiului doi mondial.”
Europa Liberă: Domnul Petrenco, dar nu cumva scoaterea lui Stalin în faţă şi resovetizarea acestei sărbători, generează asemenea reacţii, pe care Dvs le calificaţi drept neonaziste?
Grigore Petrenco: „Deci, în Republica Moldova nimeni nu scoate pe Stalin, nu există, eu cel puţin nu cunosc stalinişti în Republica Moldova. Stalinismul a fost condamnat de toţi comuniştii. Şi în perioada sovietică a fost condamnat. Niciodată n-aş pune semnul egalităţii între stalinism şi comunism. O să vă convingeţi, că pe data de 9 mai o să iasă zeci de mii de oameni în centrul Chişinăului. Şi o să vină şi la memorial. Este, într-adevăr, o sărbătoare, care uneşte lumea şi nu dezbină. Această sărbătoare poate să dezbine numai cei, care trăiesc în trecut, cu diferite stereotipuri şi cei care împărtăşesc valorile dreptei radicale.”
Europa Liberă: Domnule Fruntaşu, Dumneavoastră ce ne spuneţi despre potenţialul conciliant al sărbătorii de 9 mai?
Iulian Fruntaşu: „Impresia mea este că, totuşi, extremele, cea dreaptă sau cea stângă, au tendinţa asta de a simplifica complexitatea istoriei. Şi eu înţeleg, din punct de vedere ideologic, asta le este mesajul. Extrema stângă, de exemplu, pentru că despre extrema dreaptă a vorbit domnul Petrenco deja, extrema stângă are tendinţa asta să simplifice, să primitivizeze complexitatea istoriei. Inclusiv cel de-al doilea război mondial.
Pentru că, dacă domnul Petrenco şi alţi tineri comunişti ar fi mers la Biblioteca naţională şi ar fi răsfoit „Moldova Socialistă” din 1939, ar fi văzut că ziarul respectiv publica contra lui Hitler. Dacă domnul Petrenco şi alţi comunişti ar fi cunoscut istoricul aşa-numitei panglici Sfântul Gheorghe, ar fi ştiut, că asta aparţinea alb-gardiştilor. Că marea majoritate, care au supravieţuit în războiul civil, au plecat în străinătate, în exil. Şi au luptat de partea Germaniei naziste, în aşa-numita armată a generalului Vlasov sau în corpusul rus, care a fost trimis în Balcani. Dacă Armata roşie prindea pe cineva cu panglica Sfântului Gheorghe, într-o ţară oarecare, îl împuşca pe loc. Cum să vă spun?
Istoria este primitivizată, pentru că, din păcate, ideologii au nevoie să simplifice discursul. Ei nu au cum să vină cu cunoştinţe. Nu au cum să vină cu un mesaj, care reconciliază. Baricadele — asta e ideea lor. Extremă stângă sau extremă dreapta, pe ei asta îi interesează. Să divizeze societatea. Opt ani noi tot am divizat societatea. Am trimis oameni în puşcării. Le-am creat dosare. Moldova a pierdut atâtea şi atâtea cazuri la CEDO, pe tortură, tratament inuman. Deci, există în extrema dreapta şi stânga această tendinţă de a simplifica. Şi o anumită predilecţie faţă de violenţă. Noi, însă, credem că a venit timpul, într-adevăr, la un moment dat să tratăm ţara asta de pe alte poziţii, de reconciliere. De pe o poziţie care, până la urmă, să înţelegem că noi toţi suntem parte a acestui popor. Şi să terminăm odată cu războiul ăsta, care continuă până acum în minţile oamenilor, din păcate. Ştiţi, în panglica asta, apropo, a Sfântului Gheorghe, ea a fost produsă în zeci de milioane de exemplare, banii care s-au cheltuit îs enormi. Era mult mai simplu de susţinut veteranii ăştea material.
Este important să păstrăm memoria celor, care au luptat în cel de-al doilea război mondial. Este important să-i respectăm în continuare şi să-i susţinem, şi moral şi material. Dar, după cum spuneam anterior, trebuie cumva, la un moment dat, să oprim acest război, care e în minţile oamenilor. Încă, care se aprind aşa foarte repede şi care nu înţeleg, că de fapt istoria este o chestiune complexă. O chestiunea complexă şi trebuie de terminat cu privatizarea istoriei. Trebuie cumva să ne mişcăm în Europa, bineînţeles, că trebuie de avut grijă şi de veteranii noştri şi vom avea grijă. Şi îi respectăm pentru ceea ce au făcut şi cam asta ar fi teza mea.”
Europa Liberă: Domnul Petrenco?
Grigore Petrenco: „Eu cred, că toţi foarte bine îşi dau seama că războiul s-a terminat în 45 şi nimeni nu are de gând, cel puţin în sânul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, să privatizeze istoria. Noi, cred că, toţi cred, că suntem mândri că până la urmă în 45 a fost această victorie. Şi astăzi eu nu văd absolut nici un argument, de ce această zi, 9 mai sau 8 mai, trebuie să ne dezbine. Deci, este o sărbătoare comună şi numai marginalii, alde Ghimpu, nu pot fi de acord cu această sărbătoare.”
Europa Liberă: Domnule Petrenco, dar la modul practic, eu ca observator, mă uit că lumea se ceartă. Şi este, poate inegală, dar vina tuturor, că nu ştiu să se împace. Să cadă de acord, să înţeleagă la fel mesajul.
Grigore Petrenco: „Domnule Botnaru, nu, n-o să fie nici odată aceleaşi mesaje. Întotdeauna o să fie luptă politică. Dar atunci când într-un stat apar forţe de extremă dreapta, radicale, care vin cu mesajele acestea extremiste. Eu vreau, vă dau, sigur că o să apară aceste probleme şi o să fie discutate larg în mass media, eu vă dau câteva exemple: nici Ghimpu, nici Chirtoacă, nici Filat niciodată în ultimii ani n-au fost la memorial, pe data de 9 mai. Niciodată. Am văzut personal domnul Filat cum spunea de „velicaia otecestvedenaia voina” la ambasada Federaţiei Ruse. Deci, este o făţărnicie de nemaipomenit.
Noi nu aşteptăm nimic pozitiv de la această guvernare şi în ceea ce priveşte sprijinul veteranilor, şi în ceea ce priveşte istoria sau rescrierea ei. Aceste forţe se asociază, singuri îşi asociază cu cei învinşi. Respectiv, nu cred că acest lucru va fi benefic nici pentru Moldova, nic pentru toată Europa. Nimeni nu tolerează extrema dreaptă în Europa. Nimeni nu tolereză mişcările astea naţionaliste, neonaziste în Europa. Şi eu nu văd de ce trebuie s-o tolereze şi pe aceşti aşa-numiţi liberali, în frunte cu Ghimpu şi Chirtoacă, atunci când vorbesc aceste prostii de 9 mai.”
Europa Liberă: Ăsta e brevetul, pe care-l daţi Dvs. Domnul Fruntaşu este sau nu este sincer domnul Filat, când îi felicită pe veterani? Chirtoacă, care i-a adunat în anul ăsta în premieră pe toţi veteranii?
Iulian Fruntaşu: „Bine, eu nu vreau să încep acum o analiză aşa a sincerităţii. Normal, că este sincer. Pentru că, iarăşi, guvernarea actuală, în frunte cu domnul premier Filat, şi-a asumat această misiune de reconciliere. Bineînţeles, că este foarte greu. Există extrema dreaptă, există extrema stângă, de altfel, la fel aşa foarte dură. Şi părerea noastră e că ar trebui, la un moment dat, iarăşi, după cum am spus anterior, să finalizăm aceste dezbateri, care sunt foarte aprinse şi care împart oamenii între ai noştri şi între ai lor. Noi credem sincer, că toţi oamenii ăştea, care trăiesc aici, toţi cetăţenii Republicii Moldova, aparţin acestui stat şi suntem determinaţi să ajungem la o anumită conciliere. Şi să construim un stat, care într-adevăr este baza pe criterii democratice şi pe prosperitatea fiecăruia.”
Europa Liberă: Exact asta e punctul, unde ne întâlnim.
Iulian Fruntaşu: „Absolut.”
Europa Liberă: Asta e întrebarea. Pentru că şi domnul Petrenco, repet, vrea binele acestei ţări, şi Dumneavoastră vreţi binele. Dar unde este punctul, dacă luăm o grilă, unde ne întâlnim? În care punct ne întâlnim, ca să ne conciliem?
Iulian Fruntaşu: „Păi, în asta şi constă, după mine, esenţa întregii dezbateri. Extremele nu prea se pot înţelege şi e şi normal. E firesc aşa. O abordare mai centristă într-un fel, o abordare mai complexă, după mine, doar ar putea duce la asemenea rezultat. Ne vine foarte greu, nouă, celor care suntem la guvernare, cumva să împăcăm extremele. Pentru că după firea lor sunt extreme. Da, unii vor ţipa într-un fel, alţii în alt fel. Dar haideţi să uităm de dezbaterea asta, care merge pe emoţii. Veteranii au luptat, ei merită tot respectul, să ne concentrăm pe ei. Şi să nu încercăm cumva să câştigăm capital politic. Pentru că asta se face, din păcate. Pe nenorocirea, hai să nu zicem pe nenorocirea, pe eroismul, în primul rând pe eroismul veteranilor, care au contribuit la victoria, la o mare victorie. Pe de altă parte, starea lor materială foarte proastă, unii încearcă să câştige capital politic. Şi, într-adevăr, lucrul ăsta e făţarnic.”
Europa Liberă: Domnule Fruntaşu, dar poate tocmai formaţiunea asta îi reprezintă? Oamenii ăştea nu din cauza, că le-au dat pachete alimentare îi sprijină pe comunişti. Poate ei acolo se văd reprezentaţi? Nu este speculare.
Iulian Fruntaşu: „Este dreptul lor. Ştiţi, specularea forţelor politice a unei situaţii, a unor oameni. Dar, iarăşi, avem tot respectul faţă de ei. Indiferent de faptul, dacă sunt susţinătorii Partidului Comuniştilor sau nu. Ei sunt oameni şi cetăţenii noştri. Şi vom avea grijă, indiferent pentru cine votează. Adică, nu se pune problema în felul ăsta. Problema de fapt e alta. Indiferent unde s-ar regăsi ei, în ce partid politic, pentru noi este important să manifestăm respect şi să-i susţinem din punct de vedere material. Ceea ce ne deranjează, ne deranjează că se privatizează un război, care a fost o conflagraţie, în care a avut de suferit atâta lume şi ne cam… De asta şi am decis, până la urmă, să mergem la 9 mai şi la Moscova, de asta am decis să sărbătorim şi zilele Europei. Pentru că, într-adevăr, trebuie la un moment dat să terminăm această dispută, care nu prea are sens şi să împărţim Moldova pe criteriile astea. Şi aşa Moldova este suficient de împărţită.”
Europa Liberă: Domnul Petrenco a spus că nu vor ei să privatizeze. Domnule Petrenco, dacă sunteţi mîine prim-ministru şi trebuie să mixaţi împreună sărbătoarea 9 mai şi Ziua Europei, cum o faceţi la modul practic? Ca să împăcaţi toate cercurile politice, ideologice, sociale, dintr-o ţară, cum este Moldova?
Grigore Petrenco: „În primul rând, eu aş vrea să dau o mică replică la ceea ce a fost spus. Eu nu sunt de acord cu afirmaţia, că suntem extremă. Deci, cei care sărbătoresc 9 mai nu înseamnă, că sunt extremişti. Şi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova nu se află neapărat pe extrema stângă. Noi nu avem extremă stângă în Republica Moldova. Dar considerăm, că este firesc să fim mândri de această victorie. Mai ales că buneii noştri au participat în acel război împotriva fascismului. Şi este normal ca toţi cetăţenii Republicii Moldova, toate generaţiile să fim mândri de istoria noastră.
În ceea ce priveşte Ziua Victoriei şi Ziua Europei, noi niciodată nu am dori s-o contrapunem, să le contrapunem şi foarte bine că, spre deosebire de ultimii ani, astăzi, de data aceasta, forţele de dreapta nu încearcă să sărbătorească Ziua Europei de Ziua Victoriei. Am văzut anul trecut, cum au organizat un miting în scuarul Teatrului de Operă şi Balet, ca o alternativă a Zilei Victoriei. Anul curent, din câte cunosc, unele forţe politice insistau să fie sărbătorită ziua Europei anume pe 9 mai. Dar până la urmă s-a decis să fie sărbătorită pe data de 15. Eu cred că este o decizie corectă. Două sărbători nu trebuie să se confrunte una cu alta. Mai mult decât atât – ele se completează şi aceasta este soluţia, după părerea mea, foarte bună.”
In cursul dezbaterii
Europa Liberă: Sunteţi de acord, domnul Fruntaşu, că ele se completează?
Iulian Fruntaşu: „Da, eu cred că se completează. Pentru că, iarăşi, nu vreau să mă repet, dar se pare că ar trebui. Trebuie să manifestăm, zic eu, respect faţă de ceea ce s-a întâmplat în timpul celui de-al doilea război mondial – şi victoria, şi sacrificiile veteranilor. Bineînţeles, că în acelaşi timp trebuie să ne mişcăm pe calea integrării europene. La un moment dat, eu presupun, într-un viitor oarecare, vom sărbători în aceeaşi zi, cred eu, odată ce spiritele se vor calma. Pentru moment, însă credem că ar trebui să fie sărbătorite în mod separat. La un moment dat, sper eu, într-adevăr societatea noastră va fi mai matură, din punct de vedere politic. Şi atunci lumea va înţelege şi va fi mai calmă, şi mai tolerantă. Eu sper, că atunci, într-adevăr, Moldova va fi o ţară europeană.”
