De Valentina Baciu
Ion Ţâbuleac, Eugen Ţap şi Maxim Canişev sunt alţi tineri care, în perioada protestelor din aprilie 2009, şi-au pierdut viaţa în condiţii suspecte. Poliţia şi Procuratura au negat atunci vreo atribuţie a acestor tineri la evenimentele din 7 aprilie şi au declarat că cei trei s-ar fi sinucis.
Cadavrul lui Ion Ţâbuleac, în vârstă de 22 de ani, din satul Bolohani, r-l Orhei, a fost găsit la Chişinău în noaptea protestelor de 7 spre 8 aprilie. Ion revenea de la muncă din Rusia. Şi-a telefonat părinţii şi le-a spus că va zăbovi câteva ore în capitală, iar până seara va ajunge acasă. A doua zi, însă, părinţii au fost anunţaţi că băiatul lor a fost găsit mort în curtea Spitalului de Urgenţă din capitală. Potrivit părinţilor, la morgă nu li s-a permis să vadă corpul neînsufleţit al fiului decât îmbrăcat. Ion avea răni grave la cap, în afară de asta, mai multe coaste şi un picior erau frânte. Medicii le-au spus că feciorul lor s-a electrocutat. Ulterior, după înmormântare, Procuratura a lansat o altă versiune – tânărul ar fi murit după ce a căzut de pe un stâlp de înaltă tensiune, în zona Gării de Nord, decedând în urma impactului cu solul. Ex-procurorul general Valeriu Gurbulea spunea că există două persoane care au fost martori la tragedie. Familia băiatului nu a crezut în versiunea oamenilor legii. „Nu trebuia să vină tocmai în Moldova ca să găsească un stâlp, putea s-o facă şi pe drum sau în or. Tula, acolo unde lucra de mai mulţi ani”, a fost replica lui Semion Ţâbuleac, tatăl băiatului.
Eugen Ţap, de 26 de ani, era din Soroca şi absolvise Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport. Potrivit poliţiei, cadavrul lui a fost găsit, la o săptămână de la proteste, pe 15 aprilie, într-o clădire de pe strada Albişoara. Conform versiunii poliţiei, tânărul s-ar fi spânzurat cu şireturile de la încălţăminte şi, deoarece trupul intrase deja în stadiu de putrefacţie, sicriul lui a fost închis ermetic. Nici astăzi părinţii nu pot să se împace cu gândul că fiul lor a decedat strangulându-se cu un şiret. „Un şiret nu putea ţine o săptămână un băiat de 80 de kg. Dacă se spânzura, putea lăsa vreun bileţel pe care scria cauza sinuciderii. Poliţia nu ne-a putut prezenta nicio dovadă, nicio fotografie de la locul unde l-au găsit, deşi trebuia să facă acest lucru. Vrem să aflăm adevărul”, a declarat presei tatăl tânărului, Andrei Ţap. Familia Ţap crede că feciorul lor a murit în urma loviturilor aplicare de poliţişti şi a cerut o expertiză internaţională, cu exhumarea cadavrului, ca şi în cazul lui Valeriu Boboc. În vara anului trecut, ex-procurorul general Gurbulea declara că Eugen Ţap a murit „cu mult înaintea evenimentelor din 7 aprilie”, pe când tatăl băiatului spune că feciorul lui a participat la protestele din acea zi.
Maxim Canişev, de 20 de ani, din s. Hristoforovca, r-l Ungheni, era student la Universitatea Tehnică. A fost găsit, la 19 aprilie 2009, lângă lacul Ghidighici. Medicii legişti au constatat că decesul a survenit pe 8 aprilie şi că băiatul avea „coloana vertebrală traumatizată, unde era o pată mare de sânge”. A fost înmormântat abia la 9 mai 2009. Potrivit Procuraturii, Canişev a dispărut de acasă încă pe data de 22 martie şi a lăsat un bileţel din care se poate deduce că el avea intenţia să se sinucidă. Prin urmare, forţele de ordine susţin că el s-ar fi aruncat în lac. Fratele lui Maxim, Veaceslav Canişev, respinge versiunea poliţiei. „Nu prea era el implicat în politică. Credem că fie a fost omorât de către nişte necunoscuţi, fie că mergea pe undeva pe alături la protestele din 7 aprilie, unde a fost bătut de poliţie, după care aruncat în lacul Ghidighici”, a declarat acesta presei.
Punând cap la cap argumentele contradictorii şi care, practic, se exclud unele pe altele, considerăm că există tot temeiul pentru a redeschide şi dosarele celor trei morţi „suspecţi”. Ca să se facă dreptate.
