Tiraspolul refuză să se conformeze cerințelor legislației Republicii Moldova și Uniunii Europene. În 2015 a expirat termenul de valabilitate a licențelor de import-export pentru unele companii gigante din regiune. Pentru prelungirea acesteia, companiile respective urmează să se conformeze unor cerințe stricte. Tiraspolul însă interpretează solicitarea drept pârghie de presiune economică asupra regiunii, iar negociatorii tiraspoleni încearcă să soluționeze problema respectivă în cadrul negocierilor și a ședințelor grupurilor de lucru.
Prins de consecințele formatului de negocieri, Chișinăul nu are decât să rezolve pretențiile economice ale Tiraspolului – partener. De la începutul anului 2015 trei mari proiecte economice au fost legiferate în cadrul negocierilor. Vorbim despre acordul cu privire la transportarea mărfurilor pe calea ferată, asigurările auto și proiectul legalizării magazinelor duty free, cunoscute societății civile. Deocamdată nu sunt cunoscute beneficiile acestor acorduri pentru bugetul Republicii Moldova.
Astăzi, companiile din regiune, apropo, care s-au conformat pe deplin legislației în vigoare a Republicii Moldova, încă în 2005, refuză să respecte normele respective. Tiraspolul care, deocamdată, este lider la capitolul negocierilor exercită enorme presiuni asupra Chișinăului și a observatorilor internaționali în a remedia pozitiv situația celor câteva companii exportatoare din stânga Nistrului. Pe scurt, în cadrul negocierilor respective, Tiraspolul își rezolvă propriile interese economice, interese contrare procesului de reintegrare a țării.
Dacă Chișinăul va admite pretențiile economice ale Tiraspolului prin prelungirea licențelor, în condițiile anterioare, acesta ar sfida legislația țării. În același timp, într-o situație dezavantajoasă vor fi și companiile exportatoare din Moldova, care au aceleași obligațiuni față de bugetul de stat. În altă ordine de idei, întreprinderile din stânga Nistrului urmează să se conformeze cerințelor legislației constituționale, inclusiv normelor Uniunii Europene. În caz contrar, acestea vor trebui să-și asume consecințele economice în urma ne-exportării produselor lor.
Chișinăul trebuie să dea dovadă de maturitate și de o poziție fermă la aspectele respective. Mai degrabă, autoritățile ar trebui să insiste la tratative ce vizează rezolvarea protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, subiect tabu în cadrul acestor negocieri.
