De Vasile Botnaru
Dacă în alte subiecte partidele au teren fertil pentru promisiuni și planuri concurente, pe făgașul transnistrean e limpede ca nu au cum să se întreacă.
Dacă în urma alegerilor parlamentare anticipate se va reuşi depăşirea îndelungatei crize politice din Republica Moldova, va deveni mai coerentă şi dezbaterea perspectivelor de reglementare a conflictului transnistrean în cadrul summitului OSCE de la Astana, de la începutul lui decembrie, scrie ziarul „Vremia Novostei”. Pana atunci sa vedem ce loc ocupa solutionarea conflictului transnistrean in aceasta campanie electorala ? Intrebarea o adresez colegului Vasile Botnaru, care e in legatura telefonica directa cu studioul Europei Libere de la Praga.
Cum subiectul reglementarii transnistriene este pe pozitia a cincea sau a sasea pe lista preocuparilor cotidiene ale oamenilor „de rind” (asta ne spun cu regularitate sondajele de opinie), partidele politice ii aloca acestui obiectiv cota respectiva de atentie si efort intelectual.
Intr-o garnitura imaginara de mesaje electorale, acest vagon e mai spre coada, impreuna cu lautarii si ecologia. Si asta pentru ca reglementarea transnistreana e ca piatra din casa, cum spuneau clasicii despre fetele batrine. Cine se incumeta sa spuna adevarul despre cauzele celibatului risca sa ia cu lingura in frunte de la capul familiei. Cum a patit-o bunaoara Dumitru Braghis, caruia ii „merge vestea de popa tuns” pentru ca ar fi scos Transnistria la mezat. Cine mai sta acum sa-si aminteasca despre argumentele lui, la fel cum s-au estompat argumentele acelor care au propus „sa fie taiata poala transnistreana cit e lucru cu cinste”.
Oricum ai da, vagonul reglementarii este remorcat de o locomotiva care, se misca pe o directie prestabilita. Pe cea rasariteana in cazul unora, care isi leaga toate sperantele de lucoarea si licoarea de acolo, ori pe directia opusa in cazul altora, care mai nou descopera ca businessul transnistrean se dovedeste a fi mai euroimpatimit chiar decit întîistătătorii comunisti ai UEmaratonului moldovenesc.
Dar exista si formula lui Donici (sau Krilov, Ivan Andreevici, sau Jean de la Fontaine, par ex.), cu „racul broasca si o stiuca intr-o zi s-au apucat, de pe mal … “, stiti voi. Daca in alte subiecte partidele au teren fertil pentru promisiuni si planuri concurente, pe fagasul transnistrean e limpede ca nu au cum sa se intreaca, pentru ca doar punindu-se de acord pot coase la loc teritoriul transnistrean. Sau sa traga fermoarul, daca va place mai mult.
