De Andrei Munteanu
Unele organe de presă din R.M. din păcate sunt afectate grav de ură, şi aceasta este o reflectare a urii manifestate de autori, redactori, fondatorii acestor ziare, adică a urii dintre oameni. Citesc o serie de titluri ale ziarului Flux, şi acestea demască o trăsătură de atacant agresiv. Iată de exemplu titlul: „Filat s-a angajat în calitate de muncitor la negru”, din data de 10 septembrie.
Denumirea articolului şi stilul acestuia ne dă de înţeles că persoana care a scris acest articol reprezintă o „viziune politică” din R.M., care mai mulţi ani la rând se pretindea ca şi „înger păzitor” al R.M.
Mai întâi de toate acest articol demască un orgoliu, desconsiderare şi derâdere faţă de persoanele care lucrează la negru, printr-o atitudine batjocoritoare, că de fapt, ei nu sunt socotiţi de oameni. „Politicienii” care controlează „Fluxul” îşi dau bine seama că oamenii care lucrează la negru o fac în cea mai mare parte nu din cauza că lor aşa le place, şi că aceste „paradigme” de relaţii dintre patroni şi angajaţi pe piaţa muncii apar în primul şi în primul rând din cauza lipsei de corectitudine din partea pretinşilor „lideri” politici, care aplică standarde duble şi, prin urmare se ajunge la astfel de situaţii în relaţiile economice.
Cu siguranţă oamenilor care lucrează „la negru” le pasă mai puţin dacă ar lucra pe modele de relaţii etice şi transparente sau la negru. Ceea ce-şi mai doresc bieţii oameni este să aibă venituri, iar prin faptul că în „cultura economică” şi pe piaţa muncii din R.M. segmentul „negru” este atât de firesc, în cea mai mare parte este din cauza „şmecherilor” care vor să ascundă ceva, şi în acest caz – să însuşească o parte din veniturile cuvenite muncitorilor.
Se mai merită de menţionat că „liderul din spatele Fluxului” este din tabăra celor ce manifestă un orgoliu vanitos şi din astfel de articole se desluşeşte clar altceva decât vor să demonstreze. În astfel de articole nu se vede nici ziaristică, nici publicistică, nici ştiinţă, nici bonomie, nici etică, nici cultură a toleranţei, nici profesionalism, nici bunăvoinţă faţă de oamenii care au votat pentru liderii pe care îi sfidează „Fluxul”, nici idei constructive, nici, cu atât mai mult… creştinism.
Dacă aş şti la sigur că Dumnezeu nu poate fi altfel decât maniera în care ni se prezintă de către „p.p.c.d.” atunci cu siguranţă aş deveni un ateu înverşunat. Dar slavă Domnului El nu este aşa cum îl prezintă cei de la p.p.c.d., şi această convingere mă încurajează.
Dacă tot a venit timpul să vorbim şi de ură, îmi dau seama că această manifestare nedemnă nu este ocazională – că dincolo de aceasta se ascunde „minciuna profundă” – că se pretind „creştini” dar se manifestă cu totul diferit.
Chiar dacă am admite că ceea ce critică „Fluxul” este o greşeală de moment, a D-lui Prim-ministru, prin faptul că a pus mâna pe lopăţica de constructor, eu personal totuşi cred altceva. Este o manieră tipică de manifestare a unei atitudini prietenoase cu oamenii, că este pentru oameni, deschidere în contactele cu oamenii, şi comportament cu drag de oameni.
Eu personal mă îndoiesc că Bill Clinton, a fost tratat cu atâta ură când a cântat la saxofon în faţa mulţimii şi camerelor de luat vederi, fiind în funcţie de preşedinte al SUA. De ce? Pentru că în cultura oamenilor de bună credinţă se face distincţie clară dintre sensul umorului şi reavoinţă. La noi în R.M., p.p.c.d. cu toate că face „aere de inteligenţă”, pe care vor s-o afişeze, nu par să facă deosebire între aceste două noţiuni şi trăsături umane, de altfel foarte frumoase.
A face dramă din acest fapt şi a „turna” atâta răutate din simplu motiv că d-l Vlad Filat a pus mâna pe lopăţica de constructor este mult mai mult decât o critică la adresa lui Filat, şi a urii faţă de oamenii care lucrează la negru – este o manifestare a „şocului emoţional” pornit de la frica, că dacă se consolidează ideologia democrată în R.M. şi forţele politice care o susţin, maniera mincinoasă de „administrare publică” n-o să mai aibă trecere şi atunci vine timpul când s-ar putea să nu mai fie în stare a muşamaliza bănuielile cu privire la pretinsa dispariţie a tovarăşului Vlad Cubreakov, şi altor „chestii” de pe „catastiful acţiunilor din dragoste de oameni” din partea p.p.c.d., căci ura demască multe de la sine, inclusiv marele semne de întrebare de până acum.
