Natalia Hadârcă
La 31 mai a intrat în vigoare noul Cod Contravenţional, care prevede sancţiuni grave şi pentru reprezentanţii presei. Potrivit noii legi, injuria va fi pedepsită cu amendă de la 1000 la 2000 de lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de până la 60 de ore.
Iar calomnia (răspândirea cu bună ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave) va fi pedepsită cu amendă de la 1600 la 2400 de lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 60 de ore, sau cu arest contravenţional de până la 15 zile. Vor fi sancţionate şi persoanele cu funcţii de răspundere care vor încălca dispoziţiile legale privind accesul la informaţie şi cu privire la petiţionare. Acestea riscă să plătească amendă de la 800 la 1000 de lei.Am solicitat câţiva experţi în domeniul mass-media să-şi exprime părerea vizavi de noile prevederi ale acestui cod.
Eugen Râbca, expert la Asociaţia Presei Electronice – APEL în problemele Audiovizualului
Existenţa unei contravenţii precum este calomnia în noul Cod Contravenţional, de fapt, justifică intervenţia poliţiei, a statului, în general, într-un domeniu care ţine de viaţa privată, lucru care nu este necesar într-un stat democratic. Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, calomnia este, de fapt, o infracţiune sancţionată penal. Or, sancţiunea penală, potrivit practicii Curţii Europene, nu poate fi aplicată atunci când este vorba de anumite încălcări în domeniul libertăţii de exprimare. Articolul referitor la calomnie din Codul Contravenţional ar putea fi utilizat pentru a stopa orice intenţii de a face investigaţii jurnalistice. Considerăm că, atunci când e vorba de activitatea mass-media, noţiunea de calomnie trebuie să fie înţeleasă prin prisma standardelor europene. E paradoxal faptul că în cazul injuriilor, în noul Cod Contravenţional, pentru jurnalişti este prevăzută o sancţiune mult mai aspră decât pentru alte persoane. Astfel, injuria unui cetăţean de rând poate fi pedepsită cu o amendă de 400-1200 de lei, iar cea din mass-media cu 1000-2000 de lei. E o discriminare. În cazul injuriilor, poliţia este în drept să instrumenteze o contravenţie administrativă doar în baza unei plângeri prealabile. Iar când e vorba de calomnie, poliţia poate să se autosesizeze fără să existe o anumită plângere. Problema constă în faptul ca termenii de injurie şi calomnie ar putea fi interpretaţi greşit de cei care vor aplica această lege.
Petru Macovei, directorul Asociaţiei Presei Independente
Aceste prevederi, cu siguranţă o să lovească în presă, mai ales în capacitatea presei de a expune anumite opinii care o să fie catalogate de instanţa judecătorească drept injurii sau calomnii. Aceste contravenţii vin în disonanţă cu recomandările Consiliului Europei care spun foarte clar că contravenţia sau infracţiunea de defăimare ar trebui depenalizată. Iar faptul că la noi din Codul Penal s-a exclus pe de o parte pedeapsa pentru defăimare, dar în Codul Contravenţional sunt păstrate pedepse pentru defăimare şi injurie, reduc actul de anulare a pedepsei din Codul Penal. Această infracţiune ar trebui să fie de esenţă civilă şi nu ar trebui să existe nici în Codul Penal şi nici în cel contravenţional. Însă legiuitorul a înăsprit pedepsele pentru aceste contravenţii şi a mai adăugat şi pedepse de alternativă. Luate în ansamblu, acestea nu vor face decât să înrăutăţească situaţia la capitolul libertăţii presei.
Cornelia Cozonac, directoarea Centrului de Investigaţii Jurnalistice
Noul Cod Contravenţional are şi laturi pozitive. Mă refer la pedepsele prevăzute pentru îngrădirea de către funcţionarii publici a accesului la informaţia de interes public. Rămâne să vedem dacă aceste sancţiuni vor fi aplicate în raport cu funcţionarii şi demnitarii care încalcă legea şi nu se vor face abuzuri în raport cu presa. Practica ultimilor ani arată că sunt pedepsiţi mai des jurnaliştii şi nicidecum funcţionarii şi demnitarii. În cazul jurnaliştilor, mass-media, în general, multe prevederi din legislaţie sunt utilizate ca pârghii de presiune, de reducere la tăcere sau la autocenzură. Într-un stat de drept este normal să existe pedepse şi penalităţi pentru calomnie şi injurie. Însă un stat de drept nu poate fi fără o justiţie independentă, care să ia hotărâri corecte şi nu la comanda cuiva sau în funcţie de apartenenţa politică, de poziţia pe care o au anumite persoane etc.
