Timp de patru zile, în perioada 19-22 noiembrie, la Chișinău se va desfășura Festivalul Internațional de Film de Animație Animest. Ediția din acest an e deosebită din două puncte de vedere – este a 10-a ediție Animest în Moldova și este prima ediție care se va desfășura online. Tot în 2020, se fac o sută de ani de animație la nivel mondial, astfel, în cadrul festivalului, pe lângă filmele premiate la nivel internațional, filme pentru copii, scurtmetraje și lungmetraje, se vor derula și filme de animație din arhiva românească. Am discutat cu Dumitru Marian, organizatorul Animest în Moldova, pentru a afla mai multe detalii.
Pe ce platformă se vor difuza filmele în acest an? Cum le putem vedea?
Festivalul de anul acesta este la ediția a zecea, ediție aniversară, la București este ediția a 15-a. Ediția din acest an acesta se învârte, cumva, în jurul aniversării de 100 de ani de animație, respectiv, la București o să fie mult mai multe desene din cinematografia românească. La noi, o să încercăm să dăm cele mai importante animații din istoria animației românești. În principiu, ediția de la Chișinău se va desfășura, cumva, în paralel. Festivalul va avea loc de pe 19 până pe 22 noiembrie, va fi exclusiv online și se va difuza pe platformele animest.ro și animest.md. Biletele vor fi disponibile cu o săptămână înainte de începerea festivalului. Încă nu s-a decis dacă biletele vor fi gratuite sau nu.
Cu ce va fi diferită ediția Animest de anul acesta de cele precedente?
În primul rând, se va desfășura online. Sigur că este mai simplu din punct de vedere organizatoric, dar este și mai trist, deoarece „Animest”, pe lângă proiecția de filme, este despre oameni, despre întâlniri, despre sala „Odeon” plină cu copii. Anul acesta, de exemplu, nu vom avea concerte de deschidere și/sau de închidere. Pentru mine, faptul că „Animest” în acest an se va desfășura online este trist, deoarece festivalurile, în general, sunt despre oameni.
În descrierea evenimentului se spune că în premieră, în acest an, filmele din program vor putea fi urmărite în întreaga țară. De ce?
Filmele de animație difuzate vor fi disponibile pentru vizualizare doar în R. Moldova. Dacă în anii precedenți acestea puteau fi văzute doar cu oamenii fiind prezenți fizic, anul acesta, orice om din orice colț al țării se va putea conecta ca să urmărească, pentru că toată țara acces la internet. Și ăsta este un lucru fain, este un lucru pe care o să îl avem în vedere și pentru edițiile din viitor.
Cum considerați, faptul că ediția din acest an – online, va motiva un număr mai mare de oameni să urmărească filmele de animație?
Teoretic – da. Pe de altă parte, cum am mai menționat, „Animest” nu este doar despre filme. Pe parcursul a nouă ani s-a format deja o comunitate de câteva sute de oameni care veneau la festival for fun. „Animest” este un fel de back to school.
De ce s-a ales proiecția atât a filmelor de animație noi, cât și a celor din perioada 1927-2006?
Un concept de bază al festivalului este să promovăm animația românească, iar astfel, aniversarea de o sută de ani de animație nu poate să treacă fără să prezentăm și filme din arhivă. Un alt concept este să educăm noi generații de animatori, ceea ce s-a reușit, apropo. Dacă la prima ediție au fost șase animații românești, la edițiile din ultimii cinci ani se adună, cel puțin, câteva sute de filme românești.
De ce filme de animație?
Filme de animație, deoarece fondatorii festivalului Mihai Mitrică, Vlad Ilicevici și Laurențiu Brătan au lucrat mult timp la TIFF, erau pasionați de animație și mai erau pasionați de organizarea festivalurilor, în general. În momentul în care au văzut că în România există finanțări pentru festivaluri și există posibilitatea de a crește o generație nouă de animatori, de a resuscita animația românească, și-au zis, „de ce nu?” Astfel, au prins această nișă, care era neocupată, au băgat în ea toată pasiunea, toate cunoștințele și au crescut-o. Este o chestie personală, e o chestie care a fost generată de frustrare, deoarece acești oameni erau pasionați de animații, dar în România nu mai exista noțiunea de animație românească. Și-atunci, ei și-au propus să schimbe lumea. Motivația mea a fost faptul că voiam ca moldovenii noștri să meargă la film, voiam ca să fie și ei conectați la ce se-ntâmplă în alte țări. Voiam ca cineaștii moldoveni să înceapă să vadă altfel de conținut, să înceapă să gândească puțin altfel și să înceapă să producă un pic altfel.
La zece ani de „Animest”, care sunt top trei cele mai frumoase momente de care vă amintiți?
Cel mai frumos moment a fost prima ediție a festivalului, prima prezentare, prima deschidere la care a ieșit Vlad pe scenă, pentru că el este și prezentator, și a zis: „Bună seara, am venit cu Animestul la Chișinău. Bine v-am găsit.” Al doilea moment a fost când prima dată am venit cu fiica mea la festival, Eliza, care acum are nouă ani. Este de-o vârstă cu Animestul moldovenesc, apropo. Eliza s-a născut în septembrie, iar festivalul a avut loc în octombrie. Am luat-o cu mine, ea era conștientă, și era foarte încântată de tot ce se petrecea la festival. Și acum țin minte cum ea era îmbrăcată, cum avea cosițele. Nu știu de ce m-a impresionat foarte mult când prima dată am adus-o pe Eliza la festival. Al treilea lucru ar fi interacțiunea cu oamenii, la fiecare ediție. Când venea festivalul, cel mai tare-mi plăcea să stau în hol și să mă întâlnesc cu oamenii, să vină oamenii la mine și să-mi spună: „mulțumesc.” Nu țin minte cine a fost primul om care mi-a spus asta, dar cu siguranță, momentul mulțumescului este unul deosebit de important.
Altfel, cum a apărut ideea ca filmele selectate pentru „Animest 2020” să fie pentru toate vârstele?
Având în vedere faptul că această ediție se va desfășura online și oamenii sunt izolați din motive evidente, am decis să facem astfel încât filmele să fie pentru toată familia, pentru toate vârstele, să nu fie nevoit tatăl, de exemplu, să zică: „copii, mergeți și vă ocupați cu ce vreți, că eu vreau să mă uit la desene animate”. În general, situația din lume motivează oamenii să caute activități colective, comune, în sânul familiei, așa că și noi ne-am adaptat și am creat această activitate colectivă.
Care e cel mai așteptat lucru pentru dumneavoastră la ediția „Animest” de anul acesta?
Fiica mea face parte dintr-un grup de trei copii, care vor juriza filmele proiectate la „Animest” București. Există secțiunea „Animest” dedicată copiilor, și acolo există un juriu format din copii. A primit invitația de la partenerii din România, deoarece acolo „Animest” funcționează și sub formă de competiție. Iar al doilea moment care mă bucură și abia îl aștept, este să stau, pur și simplu, în fața ecranului și să urmăresc, din Belgia, cum se desfășoară evenimentul. De tot se vor ocupa colegii din Moldova.
În program vor fi 7 filme de lungmetraj și 50 de scurtmetraj. Ce pelicule ați recomanda, în special?
„Vals cu Bashir”, „L’extraordinaire voyage de Marona” și „Războiul meu preferat”.
Autoare: Eugenia Wetz
