Connect with us

Istorie

Ultimul an din viaţa Elenei Ceauşescu. „Agenda Tovarăşei arată că, în 1989, ea a condus ţara“

Publicat

pe

Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Lavinia Betea explică activitatea din spatele uşilor Cabinetului 2, dar şi cum întreaga reţea a puterii a fost acaparată, mai ales în anul dinaintea prăbuşirii regimului comunist, de către soţia Tovarăşului, devenind „mai temută decât Tovarăşul“.

„În 1989, puterea din România apărea ca un balaur cu două capete“, descrie Lavinia Betea dictatura cuplului Ceauşescu. În volumul „Ultimul an din viaţa Elenei Ceauşescu. Agenda Tovarăşei în 1989“, publicată la Editura Corint în 2018, jurnalista Lavinia Betea transcrie şi adnotează, cu mărturii ale foştilor demnitari, agenda de lucru a Tovarăşei în ultimul ei an de viaţă. Zilnic, la Cabinetul 2 se perindă, repetitiv, Poliana Cristescu – fosta noră şi încă favorita sa – pentru o cafeluţă, secretari subordonaţi care vin să-i raporteze informaţii, dar şi alţi demnitari care-i comunică tot, având grijă ca orice „chestiuni supărătoare“ să n-ajungă la Cabinetul 1. Lavinia Betea descrie relaţia Tovarăşei cu cadrele şi prezintă cum, prin atribuţiile sale tot mai numeroase în nucleul puterii, dar şi din grija pentru soţul ei suferind de diabet, Elena Ceauşescu devine, în 1989, „marele filtru instituţional al preşedintelui României“.

Ce era notat în agendă şi de cine era redactată?

Cel care a completat-o trebuie să fi fost şeful de cabinet, istoricul Ion Neacşu. El îi nota prezenţele la şedinţe şi vizite de lucru, precum şi orele de intrare şi ieşire ale vizitatorilor săi. Acestea au fost redate, în 2009, în suplimentul „Jurnalului Naţional“, fără alte detalii suplimentare. Ulterior, am completat agenda cu ajutorul unor lucrări de specialitate şi al memoriilor unor foşti înalţi demnitari, încercând să redau atmosfera din culisele Cabinetelor 1 şi 2, dar şi să-mi răspund la o teorie. Voiam să verific dacă se justifică ideea pe care o credeau foarte mulţi oameni în anii ’90, aceea că România a avut înainte de Revoluţie o conducere bicefală şi, în cel mai rău caz, că, de fapt, Elena Ceauşescu a condus ţara.

Spuneţi, în descrierea cărţii: „Tovarăşa a devenit mai temută decât Tovarăşul“. Aşadar, teoria dumneavoastră s-a adeverit. Cum s-a transferat puterea?

În primul rând, Elena Ceauşescu avea, ca al doilea om de stat, atribuţii directe în zone importante: din ’76, era şefa cadrelor din România, adică nu se putea face o promovare sau o eliberare din funcţie, cum se spunea atunci, fără acordul ei. De ea depindeau toţi din segmentul de vârf al puterii şi vă daţi seama cum se plecau în faţa ei. Cu atât mai mult aceştia şi-au luat revanşa mai târziu şi au vorbit-o de rău. În ’77, Elena Ceauşescu intră în prezidiul permanent al CC al PCR, adică în nucleul puterii, acolo unde se iau deciziile. În 1980, devine prim-viceprim ministru al Consiliului de Miniştri, aşadar, ea putea să stopeze sau să promoveze orice decizie care ţinea de economia naţională. Apoi, în subordinea ei directă, mai era Consiliul Culturii Socialiste. Ea dirija cultura, artele şi toată producţia editorială şi cinematografică. Îi mai era subordonate ministerul Învăţământului, Academia şi toate institutele de cercetare din România. Din agenda extrem de încărcată a Elenei Ceauşescu reiese, prin prisma întâlnirilor pe care zilnic le avea cu diverşi membri ai nomenclaturii că, nu de puţine ori, avea întâlniri cu oameni care erau direct subordonaţi lui Nicolae Ceauşescu.

Citiți continuarea pe adevarul.ro

loading...

Citește mai departe
Advertisement

Cultură

Câteva lucruri pe care trebuie să le știi despre Chișinău

Publicat

pe

De către

Astăzi, după cum știi, chișinăuienii sărbătoresc Hramul orașului. Primăria municipiului organizează tradițional diverse festivități cu această ocazie. Manifestări cu denumiri inspirate precum „Chișinău – primăvara copilăriei”, „ODĂ CHIȘINĂULUI…” , „HORA CHIȘINĂULUI”, „TE SALUT, CHIȘINĂU!”, și multe altele care conving locuitorii orașului să iasă din casă într-o zi de sărbătoare.

Cu această ocazie, Moldova.org a colectat câteva curiozități despre Capitala Republicii Moldova, pe care ar fi bine să le cunoaștem cu toții:

1. De când hrămuim

În anul 1994, când Serafim Urecheanu  a fost numit primar de Chişinău, acesta s-a gândit că n-ar fi rău să se revină la o sărbătoare a oraşului, iar în 1995 s-a decis ca aceasta să aibă loc în prima duminică a lunii octombrie. Până în anul 2001, Chișinăul își sărbătorea „Ziua Orașului” după tradiția setată de Urechanu, chiar dacă tehnic vorbit ziua orașului ar trebui sărbătorită în iulie. Unii numeau, totuși, sărbătoarea Hram. Situația s-a schimbat din cauza unui decret semnat de Vladimir Voronin, președinte de țară pe atunci, prin care în prima duminică a lunii octombrie s-a decis organizarea „Zilei Vinului”. Astfel, municipalitatea a fost nevoită să găsească o soluție pentru a separa cele două sărbători. Momentul a coincis în mod fericit cu darea în exploatare, după renovare, a Catedralei Mitropolitane, „Naşterea Domnului”, pe 14 octombrie 2001, când creștinii sărbătoresc Acoperământul Maicii Domnului.

Așa am ajuns să sărbătorim Hramul Chișinăului pe 14 octombrie. Respectiv, această sărbătoare religioasă a fost aleasă din calendarul bisericii ortodoxe de stil vechi.

* Hramul Chișinăului coincide cu Hramul orașelor Iași și Tiraspol.

2. Când ar trebui să sărbătorim, de fapt

Adevărata „zi a orașului” ar trebui marcată cu fast pe 17 iulie, când datează prima atestarea documentară a Chișinăului. Hrisovul, întocmit pe 17 iulie 1436 la Vaslui, reprezintă cea mai veche mențiune identificată deocamdată de istorici a Chişinăului și este emis de domnitorii Ilie și Ștefan pentru Oancea-logofăt. Prin acest act, domnii Ţăr

ii Moldovei Ilie şi Ştefan au dat şi i-au întărit lui Oancea-logofăt pentru credincioasa slujbă mai multe sate pe Răuţ, între care Procopinti, Macicauti şi Cozărăuți.

Privitor la stabilirea hotarelor acestor sate, în documentul menţionat, între altele, se precizează:

„…și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbas, la izvorul unde este Seliştea Tătărească în dreptul păduricii.”

Potrivit tradiției, izvorul amintit în hrisov curgea la poalele Colinei Mazarachi. Lângă apele naturale din preajma Colinei Mazarachi s-au construit și primele case ale Chișinăului.

3. Numele „Chișinău” ar avea origini maghiare

Există două ipoteze despre etimologia numelui.

1. Ipoteza populară:

Cercetătorii sovietici, în schimb, au convins autoritatea de pe atunci, că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc „nouă” peste cuvântul tătar „kâșla” (iernut), respectiv „Câșla-Nouă”. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

2. Ipoteza nepopulară

Iorgu Iordan, un lingvist și filolog român, comunist, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române și fost ambasador al României la Moscova (1945 – 1947) spunea că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö („micul Eugen” sau „mica latură”) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.

4. De când Chișinău e Capitală?

Chișinău a devenit Capitală prin decizia Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni şi a senatorului, în 1818. Pe atunci, Chișinău avea active în jur de 22 de tăbăcării, cinci fabrici de saftian, 18 de lumânări, 4 de săpun și patru vopsitorii.

5. Chișinău a fost un oraș închis

Între anii 1905- 1917, Chișinău interbelic a fost centrul mișcării de emancipare națională a întregii Basarabii și cel de al doilea mare oraș al României. În acest timp s-au efectuat lucrări de restaurare în zona centrală și s-au ridicat locuințe în partea „Centrului de sus”. În 1928, cu ocazia aniversării a 10-a de la Unirea Basarabiei cu România, a fost inaugurat monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt în Grădina Publică.

În urma anexării Basarabiei de către URSS, la 28 iunie 1940, Chișinău este ocupat de către administrația rusească, perioadă în care cel mai grav a fost afectat centrul orașului: blocul Primăriei, Catedrala, Gara Feroviară. În urma operațiunii Iaşi-Chişinău, august-septembrie 1944, Armata Roșie din nou pune stăpânirea asupra oraşului, acesta devenind centrul-capitală a RSSM. „Pe parcursul a aproape a două decenii orașul are un statut special de „oraș închis”, neputând fi vizitat de turiști străini”, a spus istorica Maria Danilov.

Foto de Maxim Ciumash

loading...

Citește mai departe

Cultură

Sângur câte greșeli faci când ești servit? / Vorbim despre limba română

Publicat

pe

De către

Ce pacoste s-au încetățenit în limba română vorbită pe teritoriul Republicii Moldova? Calchieri din rusă, argouri inspirate din aceeași parte, rusisme, cuvinte de umplutură. Cum să ne lecuim de aceste boli? Prin lectură, desigur. Un alt remediu e curiozitatea, interesul față de neologisme. Am mai putea încerca să fugim de discursuri și exprimări simpliste, să nu ne fie rușine să rostim cuvinte sofisticate, de exemplu.

Aceste recomandări și opinii vin de la Irina Condrea, doctoră habilitată (cu care am discutat și despre feminizarea funcțiilor, dar despre aceasta vă voi povesti în alt material) în filologie la Universitatea de Stat din Moldova. Ea fost una dintre primii profesori care a vorbit despre influența limbii ruse asupra celei române în primii ani de Independență, a educat o pleiadă de studenți care, la rândul lor, au devenit profesori de limbă română.

Au trecut 30 de an de la adoptarea Legii privind revenirea la alfabetul latin, ce îi lipsește moldoveanului ca să vorbească limba română corect?

Nu e chiar așa de dramatic. S-au schimbat foarte multe în acești 30 de ani. Cum era situația atunci și ceea ce este acuma, sunt lucruri foarte diferite. S-a schimbat spre bine, chiar dacă noi mai cârcotim. În primul rând, mai multă lume vorbește româna. Mai multă lume este interesată de exprimare, mai multă lume își pune întrebarea: „dar oare este corect sau nu este corect?”. Deja este un indiciu foarte bun. Când lumea se oprește și își spune: „Stai, că nu e chiar așa”. Prin urmare, cred că nu aș dramatiza. Noi suntem într-o zonă geografică care are niște particularități.,, Așa este situația. Cu cât mai multă lume conștientizează că trebuie să vorbească corect, că acesta este un element de cultură, educație, cu atât mai bine este.

Deci, suntem pe drumul cel drept?

Da, cred că suntem pe drumul cel drept, dar ceea ce lipsește este cultura și interesul foarte scăzut față de ceea ce numim cultură generală. Cultura nu este printre priorități. Dacă facem topul, atunci în capul listei sunt banii, interesele, furtul, tot ce vreți, numai nu interesul pentru cultura adevărată. Mulți consideră că cultura un concert de tra-la-la și tănănică. Nu este așa. Deci, asta ne lipsește… Lumea s-a detașat de viața spirituală și acest lucru e cel mai grav.

Care sunt greșelile pe care le auziți de zi cu zi, pe stradă, la televizor, în transportul public?

Pentru noi etalonul este limba care se vorbește în România. Dar nici acolo nu se vorbește perfect și peste tot. Așa este viața. Și în România, și în Rusia, și în Franța sunt regiuni și fiecare regiune are particularitățile sale, are regionalisme, are niște obișnuințe de exprimare. La noi s-au concentrat un pic mai multe decât în alte zone,  dar trebuie să înțelegem care este esența. Și dacă vorbim despre greșeli, eu le-aș numi „obișnuințe de exprimare”. Printre concetățenii noștri există apetitul acesta pentru cuvintele rusești folosite foarte des. Unii o fac fără să-și dea seama, alții – cu bună știință. În special sunt cuvinte și expresii, pe care noi le numim de umplutură: „Hai, poka”, „Hai, privet” sau „Cum viața?”, care este o calchiere. Nemaivorbind despre cuvintele obișnuite care se înfiltrează foarte des în vorbire.

Am făcut o listă cu rusisme cu studenții. Ne-am mirat cât sunt de multe. De tipul: „sapojki”, „basanoști”,  „blidușkă”, „sumkă”. Unii le folosesc fără să-și dea seama. Deci, calchierile și cuvintele rusești. Pentru că mulți nu cunosc ce e balustradă și folosesc cuvântul „perila”. Și dacă e să facem un sondaj, nu știu dacă din 50 de persoane una va fi ști cuvântul corect. Sunt unele care s-au încetățenit.

Nu mai zic de „kuliok” sau „puciok”, care se aud la tot pasul.

Acum mai avem o pacoste. Mulți tineri folosesc argoul, care este o formă de exprimare  care folosește multe împrumuturi. Și la noi împrumuturile argotice sunt din limba rusă. Ei știu foarte bine limba română, dar folosesc rusismele cu sens argotic. De exemplu: „Acesta se prikălește” sau „Ăsta-i ceainik”. Cuvintele vin prin filiera rusă. Deci, calchierile, rusismele, argourile urâțesc foarte mult exprimarea. În afară de rusisme de care unii nu se pot debarasa și spun și acum și „spravkă”, și „krîșă” și „krăscuiește” și „zabor”, vin și aceste prin intermediul argoului. Tinerii nu vor spune „Eu am krăscuit zaborul”. Nu, ei așa nu vorbesc. Dar în schimb o să spună că „Am o tacikă tare kliovaia”.

Deci, poți auzi un dialog între două persoane și dacă nu știi limba rusă, nu înțelegi că acestea sunt elemente de argou și au altă semnificație, poți să nu pricepi ce spun.

După cum ați menționat și dvs., sunt tot mai multe persoane care încearcă să fie mai atenți la felul în care se exprimă. Totuși, uneori, o fac foarte neîndemânatic. Ce le lipsește lor?

Ce le lipsește? Lipsesc lecturile. Lipsește un interes pentru exprimarea nuanțată și mai elegantă. Toată lumea se mulțumește cu cuvintele care au sens obișnuit. Puțini mai au grijă să folosească și niște neologisme, niște cuvinte mai savante, poate mai selecte. Deci, se simplifică foarte mult limbajul, pentru că lumea nu citește. Lecturile sunt la pământ. Acum, până și pe rețelele de socializare dacă textul e un pic mai mare, nu-l citește nimeni. Dacă vrei să publici o informație, trebuie să ai grijă să nu aibă mai mult de 5-6 rânduri.

Dacă e să vorbim despre cele mai frecvente greșeli ale moldovenilor, să facem un top, atunci…

Sunt anumite nuanțe care marchează discursul basarabenilor. Și pe primul loc de mai mulți ani, nu numai eu, dar și mai mulți specialiști, numesc utilizarea cuvântului „careva” cu sens de adjectiv. De la Vlădică până la opincă poți să auzi cuvântul „careva” pus pe lângă un substantiv. Am explicat, am scris la acest subiect, dar nu știu de ce nu se dezobișnuiește lumea.

„Careva” apare sub influența limbii ruse. Noi nu avem nevoie de acest „careva”. Limba română are articolului hotărât și cel nehotărât. Și avem și forma substantivului hotărât și nehotărât. Prin urmare, când spunem: „Au venit niște copii”, nu mai este nevoie să spui altceva. dar rusa are nevoie de această categorie: „пришли какие-то дети” sau „купил какие-то продукты”. Ei trebuie să spună ceva. noi nu avem nevoie, Noi dacă spunem: Am cumpărat alimente. aceasta e suficient, pentru că este forma nehotărâtă și generalizatoare. Nu știu cum am putea influența publicul ca să nu utilizeze acest cuvânt.

A doua greșeală care este foarte supărătoare și este omniprezentă. Este vorba despre „s-a expus”: „Curtea Constituțională s-a expus”, „Președintele s-a expus în legătură cu….”. Este o greșeală foarte urâtă. Ascultați știrile de la București și eu vă asigur că nu veți auzi expresie de genul acesta.  Sunt alte forme:  „Curtea Constituțională și-a expus părerea, a spus, a declarat”.  Aceasta în contextul în care acum se enunță niște decizii, hotărâri . Aceasta e greșeală gravă. e o calchiere. „A se expune unui pericol”. aceasta e forma cea mai des folosită în forma literară.

Trei. Sunt formele de adresări reverentioase. La noi practic nimeni nu spune „Domnia sa”. Nici vorbă – „Dumnealui” sau „el”. Putem să auzim în discursuri, la televiziuni, că „ambasadorul a ținut un discurs și el a spus cutare”. Nu se spune așa. Acesta este „Excelența sa”. Sunt lucruri care trebuie cunoscute pentru anumite situații. Avem o mare problemă cu exprimarea obișnuită. Trebuie să știm că tare des se folosește pronumele „dânsul”, dar dânsul nu e așa simplu cum se pare. Pentru că el intră în categoria pronumelor de politețe. Prin urmare, putem spune: „La ora 10 a venit directorul. dânsul a vorbit despre planurile”. Adică, „dânsul” este preferabil decât „lui” în acest caz. Chiar dacă nu vrei să zici „Domnia sa” este bine să zicem „dânsul”. Deci, trebuie să ținem cont că „dânsul” este de fapt pronume de politețe. Însă, mai mare greșeală decât faptul că nu se folosește acest „dânsul”, că este folosit ca pronume în locul unui nume, de nume comun. Deci, „dânsul„ poate fi folosit doar în legătură cu persoanele și niciodată cu obiectele sau animalele. Nu pot să spun;„Am luat câinele și m-am dus cu dânsul la plimbare”. Asta ar însemna „Domnia sa” sau „Domnia lui”. Sunt echivalente. Sau este greșit să zici: „Ia scaunul și așează-te pe dânsul”. Este o maniera regională, moldovenească, deci nu este maniera literară. Ar fi bine de utilizat pronumele „el”. Ei bine, la noi pronumele „el ”nu se prea folosește. Va spune cineva la noi că„ m-am întâlnit cu fratele meu și m-am dus cu el la piață”?. Nu.  se folosește „m-am întâlnit cu fratele meu și m-am dus cu dânsul la piață”. Dar fiindcă că ești frate și ești în relații absolut frățești, atunci nu ai trebui să folosești pronumele dânsul. Aceasta e realitatea.

Și mai avem noi o situație cu pronumele de politețe. Avem un pronume de politețe absolut inedit. Este vorba despre „sângur” în loc de „dumneata” sau „dumneavoastră”. Vorbești cu un vecin, să-i spui „dumneavoastră”, parcă nu iți iese, să-i spui „dumneata”, la noi nu e prea folosit, deși ar trebui folosit mai des… Și atunci auzi „Am fost pe la sângur”, „Dar sângur ce mai faci?”. Dar de fapt „singur” este adverb. Asta e o formă regională. Și după forma aceasta de a utiliza cuvintele, imediat se pune ștampila de unde ești. Ești basarabean…

Mai este verbul „a servi”. „Eu dimineața servesc o cafea”, „Dacă nu servesc cafeaua, nu mă simt bine”. Verbul „a servi” care, de fapt, înseamnă a da cuiva ceva să mănânce sau să bea. Și există așa o dorință de exprimare mai elegantă, probabil, pentru că să spui simplu că „el a băut cafeaua”, parcă e prea simplu, hai să zicem mai delicat. Da, poate i se părea cuiva, dar nu e corect. Am văzut că foarte mulți vorbesc în felul acesta.

Dar mai sunt și alte cazuri și exemplele din mediu basarabean care chiar sunt haioase.Cuvântul „a servi” mai este folosit cu sensul de a bea alcool. Deci poți auzi: „Vecinul meu servește”. Deci din start se presupune că el bea, este bețiv. Am auzit chiar odată: „Vecinul meu servește cam des și când e servit sare la bătaie”. Sunt niște lucruri specific basarabene.

Aș mai menționa un lucru. Influența limbii ruse se manifestă și la nivel frazeologic. Și cel mai supărător este când auzi la televizor cum:„ S-au făcut multe lucruri, dar carul nu s-a mișcat din loc nici acum”. Carul acesta este din limba rusă „а воз и ныне там” din fabula lui Krîlov.  Dar noi îl avem pe Donici și dacă vrei să-l citești pe Donici, acolo nu era vorba despre car, ci de sac.

„Racul, broasca și o știucă

Într-o zi s-au apucat

De pe mal în iaz s-aducă

Un sac cu grâu încărcat.”

Și acum se face un amalgam între secvențe din rusă și cu context de limba română.

Politicienii de noua generație vorbesc o limbă română foarte bună. Mi se pare? Ar putea fi ei un exemplu pentru societate?

Mi-am pus și eu întrebarea. De multe ori generația tânără, dar și în general societatea are nevoie de un etalon, pe care să-l urmeze. Eu nu știu dacă cineva din parlamentarii noștri poate fi considerat un etalon, așa cum era cândva Grigore Vieru. Și aceasta e problema, pentru că persoana prin faptul că vorbește corect trebuie să fie etalon și în sensul acesta îmi pare rău să zic nu prea sunt personalități carismatice, să fie demne de încrederea întregii societăți. Și atunci ar fi un etalon pentru felul de a vorbi, de a gândi. Acum politicienii au înțeles și și-au făcut lecția foarte bine. Au înțeles foarte bine lucrurile: dacă nu vorbește corect, atunci va fi taxat și foarte dur și de societate, și de filologi și de jurnaliști și de aceea au învățat lecția. Asta e foarte bine. Acum numai niște comuniști mai în vârstă mai fac paradă din exprimări populiste de tip: „Ei, și mare treabă că este Serioja”. Lumea mai zâmbește, dar aceasta nu mai este o problemă. Deci, politicienii au învățat lecția și asa e foarte bine. Măcar dacă spun lucruri, din punct de vedere al cuiva idioate, cel puțin le exprimă într-o formă corectă.

Ar mai trebui să facem modificări în legislația lingvistică?

În primul rând, articolul 13 din Constituție, unde e scris limba moldovenească. Apoi, avem o legislație lingvistică învechită. Este legea cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești, care este din 1989 și este în vigoare și acum. Și nu s-a mai modificat nimic. Demult nu mai este RSS Moldovenească, demult nu mai sunt realitățile de acolo, dar legea este în vigoare. Și ea dă preferință limbii ruse ca limbă de comunicare internațională și toate inscripțiile trebuie dublate în rusă. Această lege e făcută mai mult pentru limba rusă. Limba RSS Moldovenești – limba moldovenească, este, așa, într-un fel subordonată. Și ea este în vigoare. Și dacă vrea cineva să dea în judecată pentru că nu e respectată, poate s-o facă în baza acestei legi. Legea este în vigoare. Eu cred că ea nici nu va fi modificată în curând, pentru că problema denumirii limbii s-a politizat.  În opinia mea, în ceea ce privește denumirea limbii, trebuie lăsată lumea în pace. În școală ea e denumită corect, intelectualii știu ce vorbesc. Deci, cine vrea s-i zică moldovenească, să zică așa. să nu-i punem pumnul în gură. Nu trebuie exacerbată problema aceasta. Eu zic că ar trebui să instituim un moratoriu. Un politician care se apucă să vorbească despre denumirea limbii, pur și simplu trebuie dat în judecată sau altceva. Nu e problema lor. Ceea ce este acum… Sigur articolul 13 din Constituție, sigur legislația, dacă se poate schimba se poate, dacă nu, măcar să nu deranjăm, pentru că putem să facem și mai rău.

Efectul invers?

Efectul invers se poate întâmpla. De la un timp, m-am convins că dacă un politician vorbește despre denumirea limbii, înseamnă că el nu mai are despre ce vorbi. Înseamnă că el ca politician nu mai are ce spune și se apucă de vorbit despre limbă.

Dar moratoriul până când ar trebui instituit?

Nu știu. Dar cel putin trebuie un timp lăsată în pace chestia aceasta. Să nu vorbească politicienii. Pentru că lingviștii vorbesc, ei ceea ce au avut de spus, au spus. Să tacă în privința aceasta politicienii pentru că toarnă gaz în foc. Și e urât de tot.

Aveți un mesaj de Ziua Limbii Române?

Cetățenii să conștientizeze că limba română este un element de cultură. Și trebuie de înțeles acest lucru ca atare. Să avem grijă s-o protejăm, să fie o limbă curată. Așa cum este o haină, pentru că de haine avem grijă, de haina vorbirii, se uită. Prin urmare, este bine că omul este frumos la port, dar și la comportament și la vorbire. Și asta e mesajul meu: să avem grijă de felul cum vorbim.

loading...

Citește mai departe

Istorie

Cum șeful statului „ponegrește” memoriile basarabenilor. Ce știm despre 24 august

Publicat

pe

PE SCURT

Pe 23 august se împlinesc 80 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi a Protocolului adiţional secret care a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial. 24 august 1944 este ziua în care trupele sovietice au cucerit oraşul Chişinău și au preluat controlul asupra întregului teritoriu dintre Prut și Nistru. Această zi era considerată de propaganda sovietică ca „ziua eliberării Moldovei de sub cotropitorii fascişti germano-români”.

Potrivit unor intelectuali din Republica Moldova, Igor Dodon „urmărește să ponegrească memoria miilor de basarabeni care au devenit victime ale administrației sovietice de ocupație”.

PE LUNG

Sub egida președintului Republicii Moldova, Igor Dodon, se organizează în perioada 23-25 august mai multe evenimente de celebrare a 75 de ani de la eliberarea Chișinăului în cadrul Operațiunii Iași-Chișinău”.

Astăzi am convocat o ședință de lucru în cadrul căreia am discutat detalii cu privire la organizarea, în perioada 23-25…

Geplaatst door Dodon Igor op Dinsdag 13 augustus 2019

Din istorie

Potrivit istoricului Anatol Petrencu, la 23 august a. c. se vor împlini 80 de ani de la semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop şi a Protocolului adiţional secret, documente prin care cele două tiranii ale timpului – Germania nazistă și Uniunea Sovietică comunistă – și-au împărţit sferele de influență în Europa Centrală și de Sud-est. Între altele, în cârdăşia secretă sovieto-nazistă a fost vizată şi România. În linii generale, Pactul Molotov-Ribbentrop a aprins lumina verde în declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare și sângeroasă conflagraţie din istoria omenirii.

La 28 iunie 1940, în bună înţelegere cu Germana hitleristă, URSS a anexat Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, promovând în aceste teritorii politici represive împotriva populaţiei, organizând acțiuni de naționalizare, sovietizare, deznaționalizare, deportare etc.

Pe 24 august 1944, în toiul operațiilor militare din cel de-al Doilea Război Mondial, URSS a reanexat teritoriile, ocupate în iunie 1940, reluând vechea politica criminală de represiune și deznaţionalizare, la care s-a adăugat forme noi de persecuție împotriva populației civile: înfometarea (1946-1947), deportarea în masă (1949, 1951) şi altele.

Între 16 martie şi 23 august 1944, în teritoriile ocupate de sovietici, populaţia locală a fost constrânsă să hrănească militarii Armatei roşii, fapt ce a condus la o serioasă penurie de produse alimentare (în august 1944). Aflați sub ocupație militară străină, băştinaşii au fost mobilizaţi la munci forțate, primejdioase pentru viața şi sănătatea lor. În condiţii de bombardament aproape permanent, populația civilă a fost impusă să repare drumurile, să restabilească căile ferate, să curețe albia Prutului de „munţi de cadavre, ce împiedicau curgerea apei”.

Conform Deciziei Consiliului Comisarilor Poporului al RSS Moldoveneşti din 29 aprilie 1944, bărbaţi, femei şi copii din raioanele Orhei, Susleni, Criuleni, Bravicea au fost mobilizați la operațiunea de anihilare a minelor, instalate de trupele germane şi române în retragere. Oamenii erau impuşi să se prindă de mâini unul cu altul şi să meargă pe câmpul minat. În urma exploziilor, cei care călcau pe mine erau ucişi pe loc. Doar în raioanele Corneşti şi Ungheni, în urma acestei operațiuni, au murit sau au fost rănite 377 de persoane civile, basarabeni. Din „rațiuni umaniste”, cei grav răniți erau împuşcaţi de trupele NKVD, astfel fiind „eliberaţi” de chinuri.

În vara anului 1944, din preajma liniei frontului au fost evacuate 71 461 familii, care numărau în total 263 777 de persoane. Stăpâni în gospodăriile populației evacuate au devenit cei cu arma în mână. În general, în timpul operațiilor militare din primăvara-vara anului 1944, a avut mult de suferit întreaga populație din Basarabia.

Igor Dodon a supărat din nou unioniștii.
Cum reacționează aceștia la aniversarea „eliberării Moldovei de fascism”

Ziua de 24 august 1944, zi în care trupele sovietice au cucerit oraşul Chişinău și sovieticii au preluat controlul asupra întregului teritoriu dintre Prut și Nistru, era considerată de propaganda sovietică ca „ziua eliberării Moldovei de sub cotropitorii fascişti germano-români”, poziție la care s-au raliat și autoritățile RSS Moldovenești.

În realitate, după această dată, în acest spațiu a fost restabilit regimul totalitar sovietic comunist, a fost reluat procesul de comunizare a teritoriului dintre Prut şi Nistru, de persecutare a valorilor naționale, de anihilare a tuturor valorilor democratice, a drepturilor și libertăților populației locale.

Ziua de 24 august 1944 a pus începutul marii tragedii a basarabenilor, a pus începutul celei de-a două ocupaţii sovietice a teritoriului dintre Prut și Nistru. Imediat după instalarea autorităților sovietice, Basarabia a devenit o zonă de livrare a cărnii de tun pentru front.

În vara-toamna anului 1944, în Armata Roșie au fost mobilizați 265 281 bărbaţi, aceștia fiind trimiși în cele mai periculoase sectoare al frontului. Peste 50 000 din ei nu s-au mai întors acasă la familie. Un alt lot de bărbaţi, de regulă, de alte etnii (găgăuzi, ucraineni, rromi etc.), dar şi români, au fost trimişi la munci istovitoare la întreprinderile industriei grele din Federaţia Rusă sau la extras cărbune în minele din Donbass. De fapt, după 24 august 1944, întreaga populație a Basarabiei a cunoscut un adevărat dezastru politic, economic, social și uman.

Optică sovietică asupra
semnificației zilei de 24 august 1944

Istoricul Ion Negrei, Alecu Reniţă, ex-deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, Daniela Vacarciuc, istorică,  Zinaida Boloboceanu, interpretă, Vasile Costiuc, preşedintele Partidului Democraţia Acasă, istoricul Anatol Petrencu și poetul, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei Nicolae Dabija au anunțat despre desfășurarea mitingului comemorativ într-o conferință de presă.

Cei menționați mai sus se întreabă: ce eveniment, ce fapt istoric de importanță națională intenționează să celebreze președintele Igor Dodon, în ziua de 24 august 2019, prin organizarea unor manifestări fastuoase, inclusiv a unui concert grandios în Piaţa Marii Adunări Naţionale? Răspunsul nostru este că prin organizarea acestor acțiuni necugetate Igor Dodon urmărește, pe de o parte, să ponegrească memoria miilor de basarabeni care au devenit victime ale administrației sovietice de ocupație și, pe de altă parte, dorește să proslăvească, să elogieze regimul sovietic care a fost instaurat în Basarabia după operațiile militare din vara anului 1944.

În calitatea noastră de oameni de știință și cultură, profesori, cercetători în domeniul istoriei susținem că nu există niciun temei istoric, nemaivorbind de cel moral, ca în această zi să se organizeze manifestări propagandistice zgomotoase. La baza convingerii noastre stau documentele istorice, declarațiile martorilor oculari, precum și rezultatele cercetărilor istoricilor străini și locali. Îndemnăm autoritățile Republicii Moldova se renunțe la optica sovietică asupra semnificației zilei de 24 august 1944, să se abțină de la organizarea show-urilor propagandistice și să se ralieze la valorile civilizației europene, care pun preț pe libertățile și drepturile omului. Vorbind la modul general, în ziua de 24 august 1944, basarabenii au fost privați de drepturile și libertățile fundamentale, populației dintre Prut și Nistru impunându-i-se modelul inuman sovietic de organizare socială și politică.

Pe 23 august va avea loc un miting comemorativ în Scuarul Europei din Chişinău. Evenimentul va începe la ora 12:00.

loading...

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Cultură8 ore în urmă

ReStart Animest Chișinău. Fără apostrof și în altă locație

Festivalul Internațional de Animație Animest dă jos apostroful, schimbă locația și revine la Chișinău cu o selecție bogată de animație...

Cultură9 ore în urmă

Săli pline şi discuţii intense cu invitaţi, la a cincea ediţie a Zilelor Filmului Românesc de la Chişinău

Peste 3.000 de spectatori au luat parte la proiecţiile şi discuţiile intense cu invitaţii din cadrul celei de-a cincea ediţii...

Sănătate10 ore în urmă

„Noi suntem oameni, nu roboți”. Ce este burnoutul

PE SCURT „Pe lângă societate și tehnologie, trebuie să luăm în considerare că noi suntem oameni, nu roboți.”, Acesta este...

Auto10 ore în urmă

Impactul „seismic” al Brexitului asupra producerii de automobile în Europa

PE SCURT Industria auto europeană a avertizat asupra efectelor catastrofale ale unui Brexit fără acord, spunând că ar avea un...

CulturăO zi în urmă

Câteva lucruri pe care trebuie să le știi despre Chișinău

Astăzi, după cum știi, chișinăuienii sărbătoresc Hramul orașului. Primăria municipiului organizează tradițional diverse festivități cu această ocazie. Manifestări cu denumiri...

TehnologieO zi în urmă

Avertizare pentru deținătorii telefoanelor Android: Cele două aplicații care trebuie șterse imediat

PE SCURT Aplicațiile „Sun Pro Beauty Camera” și „Funny Sweet Beauty Camera”, care pot fi descărcate de pe Google Play...

Divertisment2 zile în urmă

Un continent pierdut a fost găsit sub Europa

PE SCURT Cercetătorii au descoperit un continent ascuns, dar nu este vorba despre Atlantida. L-au găsit în timp ce reconstruiau...

Advertisement

Politică

Politică3 săptămâni în urmă

Igor Dodon efectuează o vizita în SUA. Va rosti un discurs de la tribuna Adunării Generale a ONU

PE SCURT Președintele Igor Dodon întreprinde o vizită de lucru în Statele Unite ale Americii, care va dura o săptămână...

Politică4 săptămâni în urmă

Alexandru Slusari a anunțat numele beneficiarilor furtului miliardului// VIDEO

PE SCURT Aolexandru Slusari, preşedintele Comisiei de anchetă privind frauda bancară, a anunțat astăzi în cadrul unei conferinţe de presă...

Politică4 săptămâni în urmă

Comisia juridică a aprobat ridicarea imunității parlamentare a deputatului Petru Jardan

PE SCURT Comisia juridică, numiri și imunități a aprobat ridicarea imunității parlamentare a deputatului Partidului ȘOR Petru Jardan. O solicitare...

Politică4 săptămâni în urmă

Mike Pence către Maia Sandu: „ SUA vor continua să fie un partener strategic pentru transformarea democratică a Moldovei”

PE SCURT Vicepreședintele SUA Mike Pence și-a exprimat susținerea deplină pentru Guvernul condus de Maia Sandu și pentru agenda reformelor...

Politică4 săptămâni în urmă

Maia Sandu a avut o întrevedere cu Ivanka Trump. A fost reconfirmat sprijinul american pentru Republica Moldova

PE SCURT Maia Sandu a avut o întrevedere cu Ivanka Trump, consiliera președintelui SUA. În cadrul acesteia, oficiala de la...

Politică4 săptămâni în urmă

De ce a fost solicitată ridicarea imunității deputaților Petru Jardan și Vladimir Cebotari. Procuratura Generală vine cu precizări

PE SCURT Procurorul General interimar, Dumitru Robu, a solicitat astăzi în plenul Parlamentului ridicarea imunității deputaților Petru Jardan și Vladimir...

Politică4 săptămâni în urmă

Deputatul democrat Vladimir Cebotari a rămas fără imunitate parlamentară

PE SCURT Parlamentul a aprobat astăzi ridicarea imunității parlamentare a deputatului Vladimir Cebotari. Cererea a fost prezentată în plenul Legislativului...

Advertisement

Opinii

octombrie 2019
L Ma Mi J V S D
« sept.    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031