De Ziua Internațională a Poeziei am luat la întrebări trei oameni din Moldova care scriu poezie în timpul (nu prea) liber. Laura Muruzuc, Ion Buzu și Iraida Darmancev s-au încumetat să ne povestească pe scurt și cu umor despre idila lor cu poezia.
Laura Muruzuc
De ce scrii?
Pentru că încă îmi pare cel mai firesc, natural și smerit exercițiu de apropiere cu Dumnezeu. În scris, devii brusc înzestrat de senin și lumină, un soi de măreție foarte apropiată și familiară. E un miracol de care continui să mă bucur și mir în același timp.
Din ce faci bani?
Din scris, fac parte din echipa de PR a unei edituri.
Ce poezie te-a enervat cel mai tare s-o înveți la școală?
Pentru mine a fost altfel, m-am îndrăgostit de poezie de la prima vocală. M-am mirat cît de posibilă și nemărginită este lumea ei, lumea în care dreptatea este mereu a inimii.
Ai vrea ca elevii să scrie comentarii literare despre poeziile tale? De ce?
Nu salut cadrul în care ar trebui, forțat, să explicăm metafore și gânduri. Mi-ar plăcea să citească poezie între ei, să se bucure de anumite rînduri, să se oprească în unele cuvinte. Asta e, mi-ar plăcea să se bucure de cuvînt, indiferent dacă sunt versuri scrise de mine sau de un alt poet.
Ce vrea să zică eul liric?
M-am opus dintotdeauna acestei întrebări. Cred că Nichita Stănescu mi-a lămurit această dilemă – „Eu nu prea cred că există poeți, există poezie.”
Citește o poezie de Laura Muruzuc
FĂCUT FĂRĂ VOIE
oare ce s-a întîmplat cu noi
atunci cînd am înțeles
că poveștile spuse de tata
nu-s decît niște povești?
oare ne-o fi durut?
oare am plîns,
cu un plînset adînc de copil
din care cineva mare vreau să crească?
cum am îndrăgit mai mult
lumea lumii
decît lumea în care
era mereu iarbă verde?
Ion Buzu
De ce scrii?
Îmi place senzația de libertate și putere ce mi-o oferă poeziile bune pe care le citesc și cele pe care le scriu și îmi ies bune. Și îmi place cum lucrurile capătă în sfîrșit sens cînd scriu.
Din ce faci bani?
Din jobul meu în IT.
Ce poezie te-a enervat cel mai tare s-o înveți la școală?
Luceafărul, strofele naratorului. Am pus în scenă prin clasa a 8-a un scheci compus de diriginta noastră care era și profă de rusă. Scheciul conținea cîteva rusisme și asta a enervat-o pe profa de română. Așa că ne-a cerut tuturor care au jucat în scheciul dirigintei să punem în scenă Luceafărul lui Eminescu și mie mi-a revenit partea naratorului cu cele mai multe strofe. Mi-am petrecut toată vacanța de iarnă învățînd partea mea din Luceafărul și, ca să amplifice pedeapsa, înainte să jucăm poemul profa de română îmi zice că naratorul nu trebuie să se vadă așa că voi sta după cortină și voi citi din carte versurile naratorului, nu e nevoie să le recit.
Ai vrea ca elevii să scrie comentarii literare despre poeziile tale? De ce?
Nu, deoarece comentariile literare sînt scrise după niște șabloane seci, fără ceva uman sau poetic în ele.
Ce vrea să zică eul liric?
Probabil ceva foarte simplu, dar trebuie să lăsăm de lucru și autorilor de manuale și teste de exersare pentru BAC.
Citește o poezie de Ion Buzu:
„Te dai în urmă şi te uiţi mai atent,
te uiţi la mîzgîlelile alea,
nu arată aşa rău, adică ce au? au o formă,
au un pic de rîset şi graţie.
Te dai în urmă şi te uiţi mai atent,
ce are? are un păr mai lung, sîni micuţi şi
ochelari cu dioptriile mai mici –
mă întreb ce lecţie ar fi trebuit să învăţ din asta.
Că pot pleca oricînd dintr-un loc
pentru care nu eram făcut.”
Din volumul Realist și egal, 2021
Iraida Darmancev
De ce scrii?
Ca să mai aflu chestii despre mine.
Din ce faci bani?
Am un job tare fain la teatru.
Ce poezie te-a enervat cel mai tare s-o înveți la școală?
O poezie de-al lui Eminescu după un semestru întreg de studiat Eminescu ))
Ai vrea ca elevii să scrie comentarii literare despre poeziile tale? De ce?
Oh, creierașu’. Mai bine să folosească timpul pentru ceea ce le place cu adevărat.
Ce vrea să zică eul liric?
Ce-o avut de zis, o zis deja ))
Citește o poezie de Iraida Darmancev:
trebuie să rămână doar între noi
un joc pentru cei care își arată păpușile
doar de sărbători
și mai e ceva
de care s-a folosit
până și cerul gurii
ceva care trebuie să rămână doar între noi
