„O dimineață faină este atunci când în casă nu ți-a aterizat o rachetă și n-ai murit. Te trezești fericit, îți vine să te duci la piață și să mănânci un pateu prăjit la 9 dimineața.” Așa își începe videourile Mașa Varna, tânăra care îți arată pe TikTok cum arată viața în Odesa. Cum, în pofida războiului, oamenii trăiesc, merg la piață, adoptă căței, beau cafea și se iubesc. Mașa are 28 de ani și e întruchiparea Odesei, orașul ei natal: vorbește în rusă, dar cu un inconfundabil accent ucrainean, vede doar partea plină a paharului și are un spirit pe care nici rachetele rusești nu sunt capabile să-l doboare.
Mașa a povestit pentru Moldova.org despre cum arată viața ei în Odesa pe timp de război.
„la început toți își făceau rezerve de apă”
Atunci când a început invazia rusească, noi am ieșit în stradă la 7 dimineața. Toate străzile erau pline de oameni care plecau. Se credea că în Odesa va fi foarte rău, că Odesa va fi atacată, că aici va fi blocadă și toți își făceau rezerve de apă în primul rând. Și eu aveam acasă 15 pet-uri pline cu apă. De obicei, oamenii se tem de foame, dar în Odesa toți se temeau că nu va fi apă. Lumea ține minte că în Al Doilea Război Mondial în oraș erau probleme cu apa.
Nota redacției: În 1941, în timpul cuceririi orașului, armata română a acaparat stația de pompare din Beliaevka și au oprit-o imediat. Apa în oraș se dădea pe cartele. După război rușii au făcut filmul „Sete”, în care se povestește despre acest episod.
„lumea rămâne în continuare”
Când a început blocada orașului Mariupol, rudele și cunoscuții ne sunau și ne spuneau: „plecați din Odesa, va fi al doilea Mariupol, 100%”. Noi n-am plecat. Dacă s-ar fi înrăutățit situația, am fi plecat, desigur. Dar nu a venit acest moment. Nici acum nu e foarte bine, dar lumea rămâne aici în continuare”.
„acum sunt foarte mulți veniți din alte parte”
Încet, încet, viața a început a renaște. În oraș s-au deschis tabere pentru copii, sunt bazine, delfinarii. În cartierul Arcadia din Odesa activează multe restaurante, unde vin oameni din alte orașe. Adică se reîntoarce viața de dinainte de război. Sunt oameni care vin la Odesa să se odihnească din Kyiv, din Lviv. Am fost chiar deunăzi în Lanjeron (n.red.: cartier al orașului), unde sunt multe hoteluri, delfinarii, restaurante. Mai aveam o oră și jumătate până la ora marțială (n.red.: de la miezul nopții până la 5 dimineața), dar erau foarte mulți oameni, care evident că nu erau localnici, erau foarte multe mașini scumpe. Așa că dacă lumea vine, înseamnă că le place aici. Chiar dacă nu se permite scăldatul în mare.
„cultura maritimă nu mai este aceeași”
Acum în oraș toate „locurile maritime” sunt închise, inclusiv portul din Odesa, unde mereu staționau o mulțime de iahturi scump. Și în împrejurimi e la fel. Pentru că în oraș există un snobism odesit: noi nu ne ducem la mare în oraș, noi vom merge în regiune, în afara orașului. Dar și acolo totul este închis. Sunt posturi militare și acces la mare nu este nici în afara orașului. În schimb noi mergem la bazin.
„la noi tot se resimte războiul, dar oamenii se comportă altfel”
Oamenii beau cafea, merg pe stradă. În fața magazinelor stau întinse pisicile și uneori este o senzație… de viață și de relaxare. Mulți critică orașul nostru pentru asta – că ne comportăm de parcă nu ar fi război. Și la noi se resimte războiul, dar poate lumea s-a obișnuit să se comporte altfel.
Eu consider că nu trebuie să fim judecați, mai ales că aici vin mulți militari, dar și oameni din alte regiuni ale țării. Înseamnă că și ei au nevoie să se relaxeze, să se distragă de la război.
Doar în cartierul meu s-au deschis patru cafenele și toate sunt foarte populare. Și mie îmi pare că asta tot ne vorbește despre ceva – că viața se reface și revine la normal.
„copiii vindeau resturi de rachete cu 10 sau 5 grivne”
Unii trec prin război înjurând, pe alții îi ajută faptul că vorbesc despre bombardamente: „da’ tu ai auzit? da’ tu ai văzut?” Bunicuțele de 80 de ani discută pe stradă folosind terminologia militară – „sistemul antiaerian”, „drone”, „rachete”. Și copii discută despre război. Dar la ultimul bombardament a fost și așa o situație: în unul din locurile unde a căzut racheta am văzut cum stăteau copii care scormoneau în ruine și când găseau resturi de la rachete le vindeau cu 10 sau 5 grivne.
„a doua zi după atacul asupra orașului, oamenii au ieșit în centru”
Cel mai reprezentativ pentru Odesa este felul cum au reacționat orășenii după atacul recent asupra renumitei catedrale din centrul orașului (n.red.: 23 iulie 2023). Ce fac oamenii a doua zi? Da, este o tragedie strașnică, dar oamenii ies în stradă îmbrăcați ca de sărbătoare. Ei toți se plimbă cu copii, cu cărucioare, cu căței, filmează imagini video, își sună rudele pe viber ca să le arate cum este în oraș. Și toate localurile sunt arhipline în jurul locurilor unde au aterizat rachetele. Și asta arată reacția oamenilor – da, e prima zi de la așa o tragedie, dar viața continuă. Este foarte trist, dar nu ai ce face. Noi trăim pentru că nu avem o altă opțiune. Acum ruinele sunt lichidate încetișor.
„mersul la piață e must în Odesa”
În Odesa sunt magazine ca în toată Ucraina, rețele internaționale, dar e foarte important să mergi la piață, pentru că numai acolo e mâncarea „adevărată”. Sunt foarte mulți oameni la piață în fiecare zi Asta e despre odes. Snobismul odesit spune „voi, acolo, în Kyiv, nu aveți ce mânca pentru că nu aveți piețe”.
„e timpul când iei decizii pe care poate înainte de război le-ai fi amânat”
Sunt timpuri când nu trebuie să aștepți un moment special ca să faci ceva. Trebuie s-o faci acum. Eu cu logodnicul meu, de exemplu, am decis să luăm de la adăpost un cățel, care este cu noi de patru luni.
Suntem împreună de șase ani. Anul trecut de ziua mea, pe 2 martie, la mai puțin de o săptămână de la începerea războiului, credeam că voi avea cea mai tristă zi de naștere din lume. La un moment dat prietenul meu a dispărut undeva. Apoi m-a sunat și-mi zice: „Mașa, ieși te rog afară”. Stătea acolo cu un buchet imens de flori. S-a așezat într-un genunchi și m-a întrebat dacă vreau să fiu soția lui. Nu a putut să-mi cumpere un inel de logodnă, pentru că toate magazinele de bijuterii și chiar casele de amanet au plecat din oraș. Dar el a găsit un inel ieftin și mi l-a dat. Apoi mi-a povestit că lumea îl oprea pe stradă și-l întreba de unde a cumpărat florile, pentru că atunci nicăieri nu se vindea flori. Când totul s-a mai liniștit, am cumpărat un inel de logodnă adevărat. Acum strângem bani pentru nuntă.
„război și self care”
Prietenele mele, dar și mai multe femei din Odesa, și-au format un obicei nou, de a avea mai multă grijă de sine. O să sune amuzant – dar a devenit important să mă dau cu cremă, să-mi îngrijesc genele. Toate astea dintr-un motiv îngrozitor, desigur.
O prietenă îmi povestea că s-a culcat mai despuiată decât de obicei, dar nu putea să doarmă pentru că se gândea mereu ce se va întâmpla dacă casa ei va fi lovită de o rachetă. Atunci salvatorii o vor scoate de sub ruine și ei o vor vedea așa, aproape goală. S-a sculat, s-a îmbrăcat în pijamale mai frumoase și s-a culcat și a adormit liniștită.
„acum e important să fii sănătos și să nu sufere nimeni din cauza acestui război”
Multe lucruri din punct de vedere moral au trecut pe plan secund. Îți dai seama că nimic nu este mai important decât sănătatea ta și cei apropiați. Sună super banal, dar e adevărat. Acum nu e important dacă vei pierde telefonul scump, dacă îți vor fura portofelul sau îți vei zgâria mașina. Acum e important să fii sănătos și să nu sufere nimeni din cauza acestui război.
