12 aprilie 2006: „Statul meu este atit de bogat acum, incit poate sa-si cumpere recunoasterea internationala”, se mindreste un vames transnistrean in punctul de trecere al frontierei ucrainene Platonovo – Goian. Suntem trei „turisti” inghesuiti intr-o „Lada” veche, singuri in punctul de vama pustiu si ascultam prelegerile „oficialului” separatist. Declaratia este cu atit mai interesanta cu cit, pe parcursul lunii respective, Transnistria facea apeluri catre Moscova sa ajute populatia separatista adusa in pragul unei „crize umanitare” din cauza unei „blocade economice impusa de R. Moldova si Ucraina”.
Un mit?
„Transnistria – gaura neagra a Europei” este sintagma incetatenita printre oamenii politici. Privind indeaproape asupra acestei republici separatiste, sintagma devine o gluma buna. Sau dovada unui mit atent intretinut. Transnistria nu este nicidecum o gaura neagra, ci este o plasa de interese economice si de crima organizata bine conturate, dirijata in scop strategic de Moscova si pazita cu arma in mina. Gruparile de crima organizata pot fi identificate in spatele fiecarui obiectiv major achizitionat prin privatizare in ultimii ani, chiar si numai in urma unor investigatii jurnalistice. Legaturile politice cu autoritatile ruse sunt si ele transparente. Iar interesul Moscovei de a-si pastra influenta si posibilitatea de a struni un conflict inghetat, din mijlocul unei cazemate plantata in coasta Uniunii Europene si NATO este un interes mai mult decit transparent. Pe linga toate acestea, mai adaugati cistigurile ilicite ale functionarilor corupti din Ucraina si R. Moldova de pe urma republicii si veti avea in fata tabloul fidel al situatiei din Transnistria anului 2006. Smirnov si ministrul securitatii Antiufeev sunt doar niste intermediari, administratori ai unei grupari de crima organizata structurata sub forma unui stat.
Nici macar R. Moldova nu si-a dat cu adevarat silinta sa rezolve problema transnistreana. Anatol Taranu, fostul consilier prezidential si negociatorul sef al Chisinaului cu separatistii, are o intrebare pertinenta: „De ce R. Moldova nu s-a dus in fata instantelor internationale sa judece decretul ilegal al presedintelui Eltin din 1992, prin care Armata a 14-a cu tot cu arsenalul militar a trecut sub jurisdictia Federatiei Ruse? Decretul este ilegal si contravine acordurilor de constituire a CSI, deoarece toate proprietatile fostei Uniuni Sovietice care se gaseau pe teritoriul republicilor unionale treceau in posesia acestor republici”.
Implicatii
Indiferent de legendele din jurul republicii separatiste, existenta acesteia produce efecte concrete. Chiar dintre cele mai periculoase. Situatia actuala din Transnistria poate afecta direct cetatenii Uniunii Europene. in primul rind, prin potentialul permanent de declansare a unui conflict armat la mai putin de 200 de kilometri de viitoarea granita estica a UE, ceea ce ar implica din nou un mare numar de victime si refugiati. Strict legat de situatia armamentului depozitat, un eventual accident la imensele depozite de armament incert intretinute ar putea fi o catastrofa regionala.
Potentialul de poluare din zona nu este un factor lipsit de importanta, atita timp cit nu exista un control eficient asupra activitatilor ce implica substante radioactive, iar ecologia este un domeniu neinteresant pe plan local.
Crima organizata, la diferitele niveluri, constituie un motiv serios de ingrijorare pentru statele UE. in primul rind, este vorba de producerea si traficul de armament, chestiune neelucidata pina in acest moment din lipsa accesului real si pe termen lung la complexul militar industrial. Aceste arme pot alimenta grupari teroriste sau organizatii criminale din orice colt al lumii. Apoi este vorba de activitatile masive de contrabanda organizata, care, odata cu apropierea granitelor UE, are toate sansele sa creasca. Produse contrafacute, hrana necontrolata, tigari si bauturi alcoolice, iata doar citeva exemple de marfuri extrem de tentante pentru consumatorii din Uniunea Europeana, datorita diferentelor de pret considerabile. Marfuri care si acum sunt traficate in cantitati uriase prin intermediul republicii separatiste. Exista o activitate intensa de trafic de persoane dirijata din Transnistria si s-a observat prezenta unor grupari apropiate de retelele de trafic international cu stupefiante. Faptul ca atit de aproape de Uniunea Europeana exista un stat unde se pot ascunde si replia grupari de crima organizata este un motiv in plus de ingrijorare.
in fine, chestiunea legata de incalcari repetate ale drepturilor omului pare sa nu sensibilizeze foarte mult opinia internationala. Dar in Transnistria, reprezentanti ai autoritatilor moldovene, ai presei si cetateni proprii sunt retinuti si anchetati abuziv, fara nici o posibilitate de interventie externa. Presa si ONG-urile independente sunt hartuite si scoase in afara legii.
Jucatori…
SUA si UE sunt singurii factori care ar putea interveni eficient in rezolvarea crizei din Transnistria. Pina acum au facut-o mai mult formal, dovedind mai degraba o lipsa de interes. Rugamintile si invitatiile transmise catre Rusia sa-si respecte angajamentele si sa paraseasca zona sunt hilare. Discutiile, negocierile si tratatele internationale din ultimii 15 ani si-au dovedit pe deplin inutilitatea. Atit in ceea ce priveste Rusia cit si Transnistria. intre timp, afaceri profitabile se deruleaza intre companii americane sau europene cu firme ale separatistilor. Asa cum am aratat, banci si companii inregistrate in Occident asigura bunul mers al afacerilor coordonate de gruparile mafiote din regiunea secesionista. in Occident, Transnistria nu costa voturi. Cu siguranta ca va costa bani!
… si jucatori
Rusia si Armata a 14-a formeaza cel mai redutabil jucator in razboiul rece care se desfasoara in Transnistria. Straniu, desi Rusia a fost implicata in conflict, acum joaca rolul de pacificator neutru.
O serie de politicieni rusi sunt direct implicati in sprijinirea separatistilor, fiind acuzati ca au inregistrat si cistiguri economice de pe urma proceselor de privatizare. in lista lunga de deputati ai Dumei Ruse care fac propaganda pentru Transnistria se disting Viktor Alksnis si Sergey Baburin, colegi in partidul „Rodina”. Baburin este vice-presedinte al Dumei, iar Alksnis este deputat, supranumit „colonelul negru”, in urma functiei pe care a ocupat-o in armata rosie: comandant al trupelor speciale din cadrul armatei. Alksnis s-a remarcat prin cererea oficiala in plenul Dumei de a monitoriza international ultimele alegeri prezidentiale din Statele Unite. Prabusirea imperiului sovietic l-a prins pe Alksnis in Letonia, unde a organizat o opozitie puternica miscarii locale de obtinere a independentei. Interesant este ca si ministrul transnistrean al securitatii de stat, Antiufeev, s-a distins prin fapte de arme in aceeasi directie tot in Letonia, in postura de comandant al trupelor speciale OMON. Baburin si Alksnis s-au implicat in privatizarea centralei de la Cuciurgan catre o firma belgiano-rusa, firma care a vindut apoi centrala catre compania de stat „RAO EES”. Presa il acuza pe Baburin ca a luat parte atit la decizia de privatizare, cit si la procesul de legalizare a documentelor prin propriul birou de avocatura, operatiune care i-a adus 800 mii de dolari. La momentul privatizarii, ministrul transnistrean al justitiei, Victor Balala, a sprijinit afacerea. Tot presa de limba rusa semnaleaza ca, dupa demisia ministrului din cauza privatizarii paguboase, acesta s-a angajat ca asistent al lui Baburin la Moscova.
Un alt episod care merita mentionat este legat de implicarea GRU in conflictul transnistrean. in anii dinaintea conflictului, atit arhiva dosarelor informative ale GRU cit si cea a KGB au fost mutate de la Chisinau la Tiraspol. Arhiva GRU era pazita de Armata a 14-a, cea a KGB – de ofiteri locali. Cu putin timp inaintea izbucnirii conflictului din ,92, arhiva KGB a fost cucerita de separatisti, cu ajutorul trupelor paramilitare proaspat inarmate din depozitul rusesc de la Colbasna. Nu se stie ce s-a intimplat cu cele doua arhive, se vehiculeaza versiunea unor transporturi secrete catre Moscova. Cert este ca detalii si informatii din arhiva locala a KGB au aparut integral in presa din Tiraspol cit si in presa moscovita, folosite chiar si de fostul sef al comenduirii orasului Tiraspol, Michail Bergman.
Este interesant de mentionat ca, in timpul documentarii noastre, am observat la Tiraspol, pe data de 13 aprilie, o masina cu numar de corp diplomat rominesc, apartinind Ambasadei Rusiei la Bucuresti. Din verificarile noastre, a rezultat ca masina VW cu numarul CD156147, este folosita de un consilier al ambasadei, fara pozitie specifica. Stepan Schetinkin, consilierul despre care vorbim, nu a vrut sa comenteze in nici un fel prezenta sa la Tiraspol, desi masina acestuia s-a deplasat de cel putin trei ori in intervalul acelei luni, peste granita cu R. Moldova.
Strategia
Strategia Rusiei merita urmarita cu atentie. incet dar sigur, statul rus acapareaza obiective economice importante, dupa o schema bine pusa la punct. intreprinderile ajung intr-o stare economica proasta, sunt privatizate catre firme off-shore care aprtin unor oameni de paie, dupa care sunt vindute companiilor de stat din Rusia. Sau, intr-o prima faza – unor oligarhi rusi ori ucraineni, care au legaturi strinse cu politicul. in cazul unor viitoare procese intentate de Moldova, Rusia se afla in postura de cumparator de buna-credinta. Iar in cazul unei retrageri a fortelor armate, regiunea este controlata pe cale economica.
Mai mult, Rusia a permis separatistilor sa desfasoare activitati de crima organizata, chiar daca unii oficiali rusi au atras atentia public asupra activitatilor lui Smirnov si grupurilor sale de interes. Putem banui doar motivatia „autofinantarii”, permisa de serviciile speciale rusesti, intrucit intretinerea capacitatii de lupta a Transnistriei este totusi costisitoare.
Refuzul la dialog
in cadrul documentarii noastre, atit presedintele Vladimir Voronin cit si liderul separatist Igor Smirnov au refuzat sa se intilneasca cu echipa care a realizat acest proiect. Investigatia jurnalistica a fost finantata in cadrul proiectului Scoop (prin Asociatia jurnalistilor de investigatie danezi – FUJ) si de catre organizatia „Small Arms Survey” de la Geneva. // Timpul
