Interviu cu Iulian Chifu, Consilierul Preşedintelui Traian Băsescu pentru Afaceri Strategice şi Securitate Internaţională
Traian Băsescu este așteptat vineri la Chișinău. Care vor fi principalele subiecte de pe agenda vizitei?
Este o vizită uzuală între două state vecine, cu atât mai mult în relaţia Bucureşti-Chişinău. Preşedintele Traian Băsescu a mai vizitat Republica Moldova acum 2 ani, imediat după preluarea celui de-al doilea mandat. E normal ca relaţia bilaterală excelentă, marcată de numeroase vizite la diferite niveluri de lucru şi reprezentative, de cooperarea aprofundată şi contantă pe diverse domenii, să ajungă şi la nivelul unei vizite la cel mai înalt nivel, al Preşedintelui, răspuns la vizita efectuată de către Preşedintele Nicolae Timofti la Bucureşti.
Între Bucureşti şi Chişinău agenda bilaterală e bogată şi merge pe liniile cunoscute ale susţinerii constante ale deciziei Chişinăului de a opta pentru reformele şi drumul european, decizie luată cu unanimitate de voturi în 2005 în Parlamentul Republicii Moldova de către toate partidele parlamentare de la acea vreme, de la care se revendică toate partidele parlamentare de astăzi de la Chişinău. Aici am ajuns la stadiul în care România oferă expertiză, lecţii învăţate şi bune practici în procesul său de integrare europeană, inclusiv oferind un număr de exeperţi în reforme în diferite domenii, de la sănătate şi educaţie la piaţa muncii, administraţie publică şi justiţie.
Desigur temele legate de securitatea energetică sunt în prim planul agendei, alături de investiţii, ajutor financiar pentru construcţie instituţională şi reforma juridică. Până la sfârşitul acestui an aşteptăm ca interconectarea reţelelor de gaze să se poată face prin încheierea proiectului de subtraversare a râului Prut, dar şi interconectarea reţelelor de curent electric e necesară, pentru posibilitatea de a transmite o cantitate mai importantă de curent electric decât acum.
România este un susţinător constant a Republicii Moldova şi în temele mari de securitate, dar şi în afirmarea suveranităţii, independenţei politice reale şi a integrităţii teritoriale. România susţine Chişinăul în efortul său de a determina retragerea trupelor ruse şi a armamentelor din regiunea separatistă nistreană, punerea în practică a principiului consimţământului statului gazdă consemnat în cadrul fundamentelor de constituire a OSCE şi acceptat de către Federaţia Rusă în cadrul declaraţiei finale a summitului OSCE de la Istanbul, din 1999, alături de acceptarea procesului de retragere a trupelor. România susţine, deopotrivă schimbarea naturii aşa numitelor „forţe de pacificare” din zona de securitate din forţe militare în componentă civilă real multinaţională.
Şi pe această temă vor fi purtate discuţii, mai ales că România monitorizează şi urmăreşte cu atenţie evoluţiile în acest domeniu, ca şi militarizarea din ultima vreme a regiunii separatiste, aşa cum urmăreşte să determine prin acţiunile sale uşurarea presiunilor politice la care e supus procesul de negociere 5+2 dar şi dialogul direct dintre Chişinău şi Tiraspol, ce pare a fi fost alterat şi, ulterior, blocat după desemnarea lui Dmitri Rogozin ca trimis special pentru conflictul nistrean, în aprilie-mai anul trecut. Considerăm că dialogul trebuie să continue fără constrângeri externe şi fără ca în acest proces să se afirme actori terţi ca noi părţi implicate direct în conflict.
În fine, există susţinerea completă a României, inclusiv prin grupul prietenilor Republicii Moldova din cadrul Uniunii Europene, pentru semnarea cât mai rapidă a celor trei acorduri – liberalizarea vizelor, liberul schimb comprehensiv şi aprofundat şi acordul de asociere cu UE, dar şi pentru acordarea unei perspective europene Republicii Moldova, fără a condiţiona această perspectivă de soluţionarea conflictului din regiunea separatistă.
Neînţelegerile din AIE, dar şi scandalosul incident de la vânătoare în care au fost implicate mai multe persoane cu funcţii înalte ar putea afecta discuţiile şi negocierile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană? În ce mod?
Este un proces intern în Republica Moldova, care trebuie să-şi găsească o soluţie justă în instanţe, fără implicarea politicului. De altfel, pe dimensiunea combaterii corupţiei, a creării unei justiţii independente, a incompatibilităţilor dintre politic şi afaceri, între funcţia publică şi contractele cu statul ale companiilor unde există interese sau rude până la gradul trei, aici vor fi necesare asumări foarte clare ale agendei europene de către clasa politică de la Chişinău în perioada următoare. Un control al finanţării activităţii politice, transparente şi corecte, o justiţiei corectă, imparţială şi independentă sunt garanţii şi pentru cetăţenii Republicii Moldova, şi pentru companiile naţionale şi internaţionale, ultimele fiind astfel atrase să investească şi să realizeze o adevărată competiţie pe piaţa Republicii Moldova. Ţine doar de decizia politică, de voinţa manifestă a tuturor forţelor politice de la Chişinău ca acest pas să fie făcut.
În ceea ce priveşte Alianţa pentru Integrare Europeană, experienţa de până astăzi arată un anumit grad de maturitate al democraţiei din Republica Moldova pentru că, dincolo de divergenţele relevate de media şi care fac deliciul comentariilor publicului, e vorba despre prima formulă de coaliţie solidă şi care a funcţionat şi funcţionează şi astăzi. Trebuie însă ca toate personalităţile componente, dar şi partidele componente să fie conştiente de faptul că pentru efortul pe care-l fac astăzi în drumul european, fiecare are un rol relevant şi unic, să realizeze că toate se completează în opţiuni, susţinere publică şi acţiune. E avantajul unei coaliţii care poate lucra cu opţiuni pe nuanţe politice, dar care are un ţel şi obiectiv unic, foarte important, care e mult mai important pentru cetăţenii Republicii Moldova decât rivalităţi, orgolii sau frustrări ale unui membru sau altul din coaliţie.
Autorităţile de la Bucureşti au decis reorganizarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni. Cum ar trebui să arate acesta pentru a fi cât mai eficient pentru românii din diasporă, dar şi pentru cei din Republica Moldova?
Departamentul a intrat în coordonarea unui ministru delegat, în noua formulă a Guvernului, şi este în subordinea MAE. Astfel, resursele şi sprijinul acordat românilor din jurul României ca şi celor din diaspora se face în aceeaşi instituţie unde sunt realizate şi politicile României, respectiv în cadrul MAE. A fost o formulă pentru care am optat şi pe care am susţinut-o de 10 ani.
Important în momentul de faţă este ca atât organizaţiile neguvernamentale, cât şi şcolile, administraţiile publice sau autorităţile centrale să identifice proiectele care se pot înscrie în priorităţile formulate în strategia de finanţare şi să realizeze proiecte bune ce pot fi finanţate, proiecte utile pentru prezervarea limbii române, învăţarea istoriei şi promovarea identităţii româneşti a diferitelor minorităţi româneşti sau a majorităţii autoidentificate română/moldovenească în Republica Moldova. Important este şi ca aceste proiecte să sprijine aspiraţiile şi aşteptării oamenilor, a tuturor celor ce se identifică români, se simt legaţi de România, vorbesc limba română.
Demnitarii moldoveni au anunţat un nou termen pentru obţinerea Regimului Liberalizat de Vize cu UE – 2013. Cât de realist este acest termen?
Eu cred în varianta semnării acordurilor la Vilnius, în toamna acestui an. Ştiu că efortul de reformare, de adaptare a legislaţiei şi de transformare a societăţii este unul important, ştiu că în 2014 urmează noi alegeri, dar aş privilegia varianta mai ambiţioasă, care ar reclama, însă, schimbări importante în legislaţie, instituţii, funcţionarea regulilor europene şi reforme substanţiale care să se petreacă în acest interval. Aş propune o asemenea variantă de considerat şi un efort de a evita oboseala sistemului sau reticenţa în faţa reformelor. S-au pierdut mult prea mulţi tineri şi profesionişti plecaţi în Europa, nu mai este timp şi trebuie adusă Europa şi acasă, în Republica Moldova.
Are nevoie Republica Moldova de serviciu militar obligatoriu?
E o opţiune ce revine Republicii Moldova. E greu de stabilit asta fără o evaluare exactă. În UE există ambele variante, e adevărat că majoritatea statelor au optat pentru o armată de profesionişti, care e mai eficientă dar şi mai scumpă.
Indiferent de soluţie, cred că Armata ar trebui să fie finanţată la un nivel decent, pregătirea şi participarea la exerciţii, dar şi dotarea cu armamente trebuie să se facă la un nivel calitativ european şi compatibil cu NATO, ca şi participarea la misiuni ce pot pregăti, în teatre e operaţiuni reale, capabilităţile Republicii Moldova. Dar cel mai important, trebuie ca Armata Republicii Moldova să poată face faţă ameninţărilor şi riscurilor militare pe care le-a identificat Strategia de Securitate Naţională a Republicii Moldova, pentru apărarea propriilor cetăţeni.
Ultimele runde de negocieri în formatul 5+2, evoluţii sau involuţii? Cum se văd acestea de la Bucureşti?
E greu de vorbit de involuţii în sine, pentru că se desfăşoară în continuare, dar o involuţie în privinţa ritmului de evoluţie a negocierilor şi un blocaj în abordarea temelor din Coşul 3 este de remarcat. Ca şi o limitare majoră a opţiunilor şi gradului de mişcare al autorităţilor separatiste şi eliminarea unei anumite flexibilităţi conforme, dealtfel, aşteptării populaţiei şi companiilor din regiunea nistreană.
Cred că aici e şi cheia paşilor înainte, accesul la liberalizarea vizelor pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, chiar şi a celor din stânga Nistrului, ca şi accesul tuturor companiilor Republicii Moldova, şi cele din stânga Nistrului, la avantajele Acordului de Liber Schimb Comprehensiv şi Aprofundat, deci la piaţa europeană, odată cu încetarea regimului de preferinţe actual. Atunci şi cetăţenii, şi companiile din regiunea separatistă vor putea profita, în condiţii legale corecte şi sub autoritatea Chişinăului, la avantajele drumului spre Uniunea Europeană.
Pe 19 ianuarie a expirat termenul dat de către CEDO Federaţiei Ruse în dosarul şcolilor cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană. Nici până astăzi Rusia n-a întreprins nimic pentru a despăgubi reclamanţii. Ce ar însemna această tărăgănare?
Nu am să comentez pe această dimensiune, este însă clar că o soluţie serioasă şi accceptabilă pentru copiii şi etnicii români/moldoveni din regiunea separatistă trebuie găsită foarte repede. Este în pachetul de drepturi ale omului, e în interesul autorităţilor separatiste ca aceşti copii să-şi continue studiile în regiune şi nu în afara ei. Deja depopularea şi structura demografică din stânga Nistrului trădează o catastrofă a regiunii şi-i limitează perspectivele pe termen mediu.
Schimbarea misiunii militare din zona de securitatea în una civilă. Cum ar trebui să se producă această schimbare şi cât de realistă este aceasta la moment?
E o chestiune simplă, de voinţă politică, şi nu aş introduce în această ecuaţie autorităţile separatiste, care probabil, ar putea fi interesate de o asemenea perspectivă. Am ajuns să avem acolo o zonă de securitate şi „trupe de pacificare” de dragul procesului, nu pentru a-şi realiza obiectivul. Am văzut evenimentul nefericit din ianuarie anul trecut pentru care nu există încă decât un răspuns inacceptabil de clasare a cazului, am văzut faptul că militarizarea regiunii sau mişcarea posturilor de control duce la ciocniri ale locuitorilor cu militarii ce blochează libera circulaţie. Altfel, nici nu există probleme între populaţia de pe cele două maluri ale Nistrului.
Dacă e să vorbim despre realism, singurul mecanism care menţine această situaţie pare să fie intervenţia terţului, a unui „pacificator” care îşi demonstrează tot mai mult asumarea unei posturi de „a treia parte” în conflict, dacă nu cumva chiar el e a doua parte în cauză. Aici lucrurile trebuie să intre în normal şi să reflecte susţinerile şi acţiunile actorilor şi prin formatul de negociere: dacă e vorba despre facilitatorul soluţionării unui conflict, trebuie să sprijine acest demers. Dacă e o parte în conflict, cu propria agendă şi propriile interese, atunci trebuie să părăsească postura de mediator şi să se aşeze la masa de negocieri în nume propriu, pentru ca să poată fi luate în considerare interesele legitime clamate, pe care şi le asumă.
Revenim la alt subiect mult mediatizat – deschiderea unui consulat rusesc la Tiraspol. În ce condiţii ar trebui deschis acesta?
Chestiunea deschiderii consulatului unui stat pe teritoriul altui stat e prevăzută în regulile internaţionale şi presupune consimţământul statului acreditar, a statului gazdă. Însă Convenţiile de la Viena presupun un set de responsabilităţi ale unui stat în asigurarea securităţii unei reprezentanţe, reşedinţe diplomatice sau a diplomaţilor acreditaţi de un terţ. Dacă Republica Moldova nu are control asupra unei regiuni din teritoriul său, atunci e greu ca aceste angajamente să fie respectate, şi nu ştiu cum ar putea fi acceptată deschiderea unei reprezentanţe diplomatice într-o asemenea regiune. Dar, din nou, revine autorităţilor de la Chişinău decizia pentru autorizarea acestui consulat.
