Moldova.ORG – Întâlnirea, de la 11 aprilie 2008, dintre preşedintele Vladimir Voronin şi liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, caracterul secret al acesteia, precum şi necunoaşterea conţinutului documentelor pe care Voronin le-a transmis lui Smirnov – sunt subiectele fierbinţi care rămân în atenţia presei şi a analiştilor politici. Să reţinem câteva dintre opiniile acestora.
Oazu Nantoi, analist politic: „Negocieri în problema diferendului transnistrean s-au purtat în permanenţă între Chişinău şi Moscova, fără implicarea Tiraspolului. Preşedintele R.Moldova, Vladimir Voronin i-a transmis, probabil, lui Igor Smirnov setul de documente „la pachet” pe care le-a negociat cu Kremlinul şi despre existenţa cărora se tot vorbeşte prin septembrie 2006. Acest pas, deşi formal, dar important, ar fi o precondiţie pentru reluarea procesului de negocieri. Acum Tiraspolul nu mai poate nega faptul că i s-a înmânat un pachet de documente, pe care trebuie să-l examineze şi să vină cu poziţia sa. Faptul că Igor Smirnov a plasat pe site-urile oficiale din Transnistria proiectul unui Tratat de pace şi colaborare între R. Moldova şi rmn, arătând că şi el i-a înmânat un set de documente lui Vladimir Voronin, nu este decât o încercare de a ieşi basma curată şi de a nu arăta ca o marionetă primitivă. Moscova ar putea avea două scenarii în cazul reluării negocierilor. (1) Rusia a decis să mimeze procesul de negocieri fără obţinerea unor progrese palpabile ori (2) Rusia doreşte soluţionarea conflictului transnistrean, dar numai în condiţiile în care va fi urmat un scenariu care îi convine ei. În cazul în care procesul va fi, totuşi, deblocat, evenimentele, mai cu seamă cele cu caracter social-economic, ar putea să se desfăşoare într-un ritm pe care Moscova l-ar putea scăpa de sub control. Asta pe motiv că populaţia din stânga Nistrului este obosită de lipsuri, promisiuni deşarte şi starea de incertitudine în care se află de mai bine de 15 ani.”
Arcadie Barbăroşie, analist: „Am certitudinea că Igor Smirnov nu este un actor independent în acest show tragic, care se numeşte conflict transnistran. Eu cred că el are o independenţă relativă, destul de limitată şi bine controlată. Este foarte independent să controleze vama transnistreană, fluxul de bani pe care populaţia îi plăteşte pentru gazul consumat în Transnistria, dar nu este independent atunci când se discută chestiuni de ordin strategic. Preşedintele Vladimir Voronin şi Ministrul Reintegrării Vasili Şova spuneau că acest pachet de documente (care i-a fost înmâmat lui Smirnov –n.r.), conţinutul căruia nu a fost făcut public, este bazat pe Legea adoptată în Parlament în 2005, în care sunt stipulate bazele Statutului special al raioanelor de Est ale R. Moldova. Or, acest cadru legal nu poate fi depăşit. Ar fi curios, de altfel, să ştim cât de mult este dispus Chişinăul să cedeze în negocierile cu Tiraspolul şi cât de mult este dispus Tiraspolul să insiste în aceste negocieri. Pentru a înţelege, însă, cum vor evolua aceste întâlniri (între grupurile de lucru – n.r.) ar fi foarte bine să ştim care, de fapt, este interesul Moscovei în acest joc? Dacă Federaţia Rusă nu doreşte soluţionarea diferendului, la ce bun ar fi pornit acest proces şi de ce anume acum Moscova i-a „permis” lui Smirnov să se întâlnească cu Voronin? Dacă procesul de negocieri urmează să fie doar mimat, care alte interese se urmăresc la Kremlin? Deşi relaţiile dintre Chişinău şi Moscova s-au îmbunătăţit substanţial în ultimul timp, la Kremlin există suspiciunea unui comportament gen „fenomenul Kozak” în raport cu Voronin. Cu toate oscilaţiile din ultima perioadă, Chişinăul pare să se orienteze mai mult spre Uniunea Europeană. În plus, după ultimele declaraţii ale Ucrainei privind intenţiile de aderare la NATO, intenţii care par a fi serioase şi susţinute pe plan internaţional, R. Moldova nu poate să rămână o enclavă în mijlocul Europei”. – Moldova.ORG
