De la începutul războiului, milioane de ucraineni au trecut prin Republica Moldova, căutând siguranță și adăpost. În 2026, peste 140.000 dintre ei sunt încă aici. Pentru unii, Moldova a devenit deja acasă, mulți au început să lucreze, să își înscrie copiii în școlile din țară și să învețe limba română. Iar peste cinci mii de ucraineni au depus cereri pentru a obține cetățenia moldovenească.
Iată șase lucruri pe care trebuie să le cunoști despre refugiații ucraineni din Republica Moldova.
88 mii de ucraineni beneficiază de protecție temporară
În primul an de război, Republica Moldova a fost în principal o țară de tranzit sau de găzduire pe termen scurt pentru ucrainenii care fugeau din calea războiului. Se estimează că, în 2022, peste 658.000 de persoane au intrat direct din Ucraina, iar alte 210.000 ucraineni au sosit din alte țări. În același timp, aproximativ 768.000 de persoane au părăsit Republica Moldova în același an, fie revenind în Ucraina, fie continuând drumul spre alte state.
Per total, în cei patru ani de război, aproximativ două milioane de cetățeni ucraineni au traversat frontiera Republicii Moldova. În 2026, tabloul arată în felul următor: peste 140 de mii de cetățeni ucraineni, dintre care peste 56 de mii de copii, trăiesc în Republica Moldova. Dintre aceștia, circa 88 de mii încă beneficiază de protecție temporară. Spre comparație, în Republica Moldova sunt mai puțin de 500 de refugiați proveniți din alte țări, în afară de Ucraina.
Protecția temporară, un mecanism special introdus pentru persoanele strămutate din Ucraina
De la începutul războiului, cetățenii ucraineni pot rămâne pe teritoriul Republicii Moldova în baza mai multor forme legale de ședere, în funcție de situația lor juridică. Cei mai mulți beneficiază de protecția temporară, care a fost introdusă în Republica Moldova la 1 martie 2023, special pentru persoanele strămutate din Ucraina.
„Mecanismul a fost creat ca o soluție rapidă și colectivă, diferită de procedura clasică de acordare a statutului de refugiat, care presupune depunerea unei cereri individuale, evaluări detaliate, interviuri și un proces birocratic ce poate dura luni de zile”, a spus Sergiu Găină, consultant juridic la UNHCR Moldova.
Autoritățile au optat pentru această formă de protecție pentru a oferi rapid drept de ședere legală în țară. Mecanismul oferă acces la servicii medicale de urgență, asistență socială de bază, educație preșcolară și școlară pentru copii, precum și la cazare în centrele de plasament temporar.
Începând cu acest an, persoanele care doresc să beneficieze în continuare de protecție temporară trebuie să depună o cerere online, în perioada 1 februarie – 30 aprilie, pe platforma protectietemporara.gov.md.
În 2024 și 2025, documentele au fost prelungite automat, însă autoritățile au decis modificarea procedurii, invocând faptul că o parte dintre beneficiari au părăsit între timp țara, continuând totuși să figureze în evidențe.
Totuși, potrivit Agenției ONU pentru Refugiați (UNHCR), protecția temporară nu oferă acces la principalele programe naționale de asistență socială, ceea ce poate crește riscul de vulnerabilitate economică și excluziune pentru o parte dintre refugiați.
Peste 6.200 de refugiați ucraineni locuiesc în regiunea transnistreană
Potrivit datelor UNHCR Moldova, în regiunea transnistreană s-ar afla peste 6.200 de refugiați ucraineni care beneficiază de protecție temporară, acolo unde accesul la asistență este limitat, iar condițiile economice sunt mai precare față de cele pe care le au ucrainenii de pe malul drept al Nistrului.
1,6 miliarde de lei – contribuția refugiaților ucraineni la bugetul țării
Din 2022, refugiații ucraineni au contribuit cu aproximativ 1,6 miliarde de lei la bugetul Republicii Moldova, prin achitarea taxelor și contribuțiilor sociale la stat. Cu toate acestea, integrarea lor pe piața muncii moldovenești rămâne limitată: din cei aproape 88 de mii de beneficiari ai protecției temporare, doar circa 2.200, adică 2,5%, erau angajați oficial la finele anului 2025.
Această cifră nu reflectă activitățile independente sau formele de muncă informală. De asemenea, o parte dintre refugiați ar putea continua să lucreze de la distanță pentru companii din Ucraina, fără a figura în statisticile privind angajarea oficială în Republica Moldova.
În același timp, o parte dintre refugiați a optat pentru antreprenoriat în Republica Moldova, înființând peste 200 de afaceri în domenii precum servicii, comerț, IT sau producție.
„Datele arată că, în ciuda statutului temporar și a incertitudinii legate de viitor, o parte dintre refugiați nu doar că s-au integrat economic, ci contribuie activ la bugetul și dinamica mediului de afaceri din Republica Moldova”, a spus Sergiu Găină.
Cinci mii de ucraineni au depus cereri pentru obținerea cetățeniei moldovenești
Datele oficiale arată că de la începutul războiului și până la finele anului trecut, 5.003 ucraineni au depus cereri pentru obținerea cetățeniei Republicii Moldova. Dintre aceștia, 2.759 de cetățeni ucraineni au obținut efectiv cetățenia moldovenească, iar alți 3.239 au fost recunoscuți drept cetățeni ai Republicii Moldova. Asta înseamnă că persoanele respective erau deja eligibile pentru cetățenia Republicii Moldova (de exemplu: aveau părinți sau bunici cetățeni ai Republicii Moldova), iar statutul lor a fost confirmat în baza dreptului la cetățenie prin naștere sau descendență.
În iunie 2025, parlamentul de la Kiev a adoptat o lege care oferă cetățenilor săi posibilitatea de a deține o a doua cetățenie, fără a renunța automat la cea ucraineană, în anumite condiții și pentru țări agreate de Guvern. La rândul său, Republica Moldova este un stat care nu obligă renunțarea la prima cetățenie, fiind și una din statele agreate de autoritățile ucrainene privind legea dublei cetățenii.
Circa 3.600 de copii ucraineni înscriși în sistemul de învățământ din Republica Moldova
Pentru refugiații ucraineni aflați în Republica Moldova, accesul la sistemul educațional variază în funcție de vârstă, de clasificarea școlară și de opțiunea familiilor. Potrivit datelor UNHCR, din totalul celor peste 56 de mii de cetățeni ucraineni cu vârsta de până la 18 ani, circa 3.600 sunt înscriși în sistemul de învățământ din Republica Moldova, fie în școli cu predare în limba română, fie în alte limbi de instruire oficială. Aceasta include învățământul preșcolar, primar și secundar.
Deși numărul claselor dedicate refugiaților cu predare în limba ucraineană a fost dublat, oportunitatea de a studia într-o clasă cu predare în limba ucraineană rămâne disponibilă doar la Gimnaziul „Taras Șevcenko” din Chișinău.
Din numărul total al elevilor ucraineni care locuiesc în țara noastră, circa 25,9% învață online la instituții de învățământ din Ucraina. Acești elevi sunt înregistrați în sistemul educațional ucrainean și participă la ore virtuale în limba ucraineană cu profesori din țară.
Refugiații ucraineni la nivel global / Țările care găzduiesc cei mai mulți ucraineni
Datele deținute de UNHCR reflectă o cifră totală de circa 5,9 milioane de ucraineni care au fugit din calea războiului, dintre care 5,3 milioane s-ar afla în țările europene.
Potrivit datelor centralizate la începutul anului 2026, Germania și Polonia concentrează împreună aproape jumătate din totalul refugiaților ucraineni înregistrați în Europa, urmate de Cehia, Regatul Unit și Spania drept țări cu cele mai mari comunități de ucraineni. În același timp, Republica Moldova rămâne unul dintre statele care găzduiesc cel mai mare număr de refugiați raportat la numărul populației.
Atacurile Rusiei asupra infrastructurii civile continuă, iar consecințele se resimt în interiorul țării: circa10,8 milioane de persoane din Ucraina au nevoie de asistență umanitară, iar alte 3,7 milioane de persoane sunt strămutate intern.
„Strămutarea internă înseamnă că oamenii au fost nevoiți să-și părăsească locuințele din cauza bombardamentelor sau a ocupării localităților lor, însă au rămas pe teritoriul Ucrainei. Ei nu au trecut frontiera și, din punct de vedere juridic, nu sunt considerați refugiați. De cele mai multe ori, se mută în regiuni mai sigure, trăiesc în centre colective, la rude sau în locuințe temporare, fără stabilitate pe termen lung. Pentru mulți dintre ei, viața înseamnă acum adaptare permanentă la întreruperi de electricitate, acces limitat la servicii medicale și incertitudine continuă”, explică Sergiu Găină.
