Pe 19 iulie, Poliția Republicii Moldova a publicat un comunicat despre o posibilă infracțiune cu caracter sexual asupra unei tinere din orașul Călărași, cu implicarea a patru tineri. Cazul a fost semnalat de o prietenă a presupusei victime, care a găsit-o „într-o situație ce a determinat-o să solicite imediat intervenția oamenilor legii”.
Poliția nu folosește termenul „viol” în textul publicat, invocând faptul că „orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive”. În schimb, instituția a oferit alte detalii despre caz, menționând că fata, în vârstă de 19 ani, ar fi stabilit o întâlnire cu cei patru tineri la ea acasă și că, anterior, ar fi întreținut relații sexuale cu unul dintre ei.
Mai multe organizații și activiști au criticat modul în care poliția a prezentat cazul, argumentând că instituția contribuie repetat la perpetuarea unor stereotipuri care descurajează victimele să ceară ajutor și să depună plângeri.
Comentarii misogine și un val de critică la adresa tinerei
Postarea de pe Facebook a Poliției Naționale despre acest caz a stârnit numeroase reacții din partea utilizatorilor. La momentul publicării acestui articol, comunicatul a adunat peste 460 de aprecieri și peste 340 de comentarii.
Enlarge
Însă o mare parte dintre acestea reprezintă un atac la adresa victimei, învinuirea ei pentru cele întâmplate sau chiar ironizarea cazului, viața privată a tinerei devenind un subiect de dezbatere publică. Anexăm în continuare câteva exemple:
Pe de altă parte, în aceeași secțiune a postării, unii utilizatori au criticat abordarea poliției și comentariile celor care învinuiesc victima. Spre exemplu, activista Veronica Teleucă se întreabă dacă nu cumva poliția, prin detaliile oferite, pune tânăra „într-o lumină în care ea s-ar face vinovată de viol”.
Directoarea executivă a Coaliției Naționale „Viața fără Violență”, Alina Cebotari, spune că „prima responsabilă de avalanșa de comentarii misogine și discriminatorii” este chiar poliția. Potrivit ei, detaliile menționate în comunicat ar muta atenția publicului de la posibila lipsă a consimțământului spre comportamentul tinerei, mai ales că nici comentariile postării nu sunt moderate.
„Comunicatul Poliției este lipsit de profesionalism, de etică și de o abordare bazată pe drepturile omului. Mesajul nu face decât să perpetueze blamarea supraviețuitoarelor și să transfere responsabilitatea aproape exclusiv asupra fetelor și femeilor”, se menționează într-o reacție din partea coaliției.
Alina Cebotari mai atrage atenția asupra contradicției dintre modul în care Poliția a comunicat despre acest caz (care nu este primul de acest fel) și mesajele promovate anterior de instituție în cadrul campaniei „16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen”.
„Nu poți promova, pe de o parte, respectul pentru supraviețuitoare și încurajarea raportării violenței, iar pe de altă parte să comunici într-un mod care contribuie la revictimizare, la blamare și la diminuarea încrederii în instituții”, afirmă Alina Cebotari.
Cazul a ajuns și în atenția Centrului Internațional „La Strada” care a condamnat modul în care au fost prezentate circumstanțele cazului. Potrivit organizației, comunicatul IGP este problematic din mai multe perspective:
- Lipsa unei încadrări clare a faptelor investigate: instituția nu comunică faptul că investighează un caz de viol, ci utilizează formulări vagi cu privire la obiectul sesizării, care ar putea fi interpretate drept „relații sexuale consimțite”.
- Accentul este pus pe comportamentul victimei, nu pe faptele investigate, alimentând percepția că tânăra ar purta o parte din responsabilitatea pentru cele întâmplate.
- Limbajul utilizat creează o percepție publică eronată: comunicatul afirmă că persoanele vizate „ar fi întreținut acte sexuale” cu victima, fără a preciza că obiectul investigației îl constituie caracterul neconsimțit al acestor acte.
- Referirea la istoricul sexual al victimei, care este irelevant pentru stabilirea existenței consimțământului în cazul faptelor investigate.
- Investigarea unui presupus caz de violență sexuală este redusă la expertiza medico-legală: absența leziunilor fizice sau a semnelor de constrângere nu poate fi interpretată drept dovadă a existenței consimțământului.
- Prezumția de nevinovăție este neechilibrată în raport cu drepturile victimei.
Solicitată de Moldova.org, jurista în domeniul drepturilor omului Violeta Andriuța, a confirmat că informațiile precum că victima îl cunoștea pe unul dintre suspecți, că ar fi avut anterior o relație intimă cu acesta, că s-au cunoscut pe rețelele de socializare sau că s-a consumat alcool nu erau necesare pentru informarea publicului și nici relevante pentru interesul public.
Deși admite că aceste informații pot fi analizate în cadrul unei urmăriri penale, dacă sunt relevante pentru stabilirea faptelor, ele, totuși, „nu aveau ce căuta într-un comunicat public, deoarece pot afecta victima și familia sa și pot alimenta prejudecăți”, subliniază jurista.
Potrivit ei, niciunul dintre aceste detalii nu răspunde la întrebarea esențială a urmăririi penale: dacă a existat sau nu consimțământ în timpul actului sexual.
Mai mult decât atât, Violeta Andriuța atenționează că detaliile făcute publice în comunicatul poliției, puse cap la cap, creează riscul ca victima să fie identificată, având în vedere faptul că cazul a avut loc într-o comunitate mică, ceea ce s-ar riscă să devină și într-un caz de revictimizare.
„Victima ar putea suferi nu doar din cauza infracțiunii, ci și din cauza modului în care este tratată de instituții și de reacția societății”, spune jurista.
În contextul aceluiași comunicat al poliției, reprezentanții La Strada au lansat un apel la responsabilitate în comunicarea publică despre cazurile de violență sexuală și au solicitat instituției să retragă comunicatul publicat, să recunoască erorile de comunicare instituțională și să publice un comunicat rectificat, precum și să revizuiască politicile și practicile interne de comunicare privind cazurile de violență sexuală.
La două zile de la publicarea comunicatului, Poliția nu a reacționat public la acest apel și nu a retras sau modificat textul. Moldova.org a solicitat, de asemenea, poziția Inspectoratului General al Poliției, însă, până la publicarea articolului, instituția nu ne-a oferit un răspuns.
Centrul Internațional „La Strada” reamintește că femeile și fetele afectate de violența sexuală pot solicita sprijin și pot raporta cazurile apelând gratuit și confidențial Telefonul de Încredere pentru Femei și Fete – 0 8008 8008, disponibil pentru informare, consiliere și referire către serviciile specializate.
Cum ar trebui să comunice Poliția un caz de posibilă violență sexuală
Jurista Violeta Andriuța subliniază că rolul Poliției este să informeze publicul despre acțiunile autorităților, nu să ofere detalii despre viața privată a victimei. De asemenea, comunicarea trebuie să respecte principiul necesității și proporționalității.
„Autoritățile trebuie să se întrebe de fiecare dată: această informație ajută publicul să înțeleagă acțiunea statului sau doar expune inutil victima?”, spune specialista, adăugând că este suficient să se comunice că a fost înregistrată o plângere, care este încadrarea juridică provizorie a faptei, câte persoane sunt cercetate, ce măsuri procesuale au fost dispuse și în ce etapă se află cauza, reamintind în același timp prezumția de nevinovăție.
În schimb, nu este necesar să fie comunicate informații despre istoricul relațiilor victimei, viața sa intimă sau alte detalii care nu sunt de interes public și care pot conduce la identificarea ori stigmatizarea acesteia.
„Este important să înțelegem că prezumția de nevinovăție și protecția victimei nu se exclud, ci trebuie respectate în egală măsură. Iar un comunicat al unei instituții de stat trebuie să respecte ambele principii”, atenționează jurista.
Comunicarea defectuoasă, parte dintr-o cultură instituțională
Totuși, problema de comunicare nu se oprește doar la nivelul poliției: aceasta reflectă o cultură instituțională în Republica Moldova, susține Violeta Andriuța, în care victimele sunt încă privite prin prisma stereotipurilor și, uneori, sunt considerate responsabile pentru violența pe care au suferit-o.
Jurista ne-a oferit un exemplu recent. Într-un dosar de violență împotriva femeilor, pe care l-a câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, autoritățile Republicii Moldova au fost atenționate de Consiliul Europei că limbajul folosit reflectă stereotipuri de gen și atitudini incompatibile cu obligațiile statului de a proteja victimele violenței.
„Atunci am solicitat Guvernului Republicii Moldova să își ceară scuze familiei victimei pentru limbajul folosit pe parcursul anchetei, întrucât au existat argumente și formulări din partea autorităților care blamau victima și perpetuau stereotipuri de gen.”
Guvernul însă a refuzat să își asume această responsabilitate, susținând că este suficient faptul că familia a obținut „satisfacție echitabilă” în urma hotărârii Curții Europene. Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei nu a împărtășit această poziție, publicând, pe 11 iunie a.c., o serie de note și decizii care se referă la „eșecul autorităților de a proteja reclamantele împotriva violenței”, precum și „atitudini culturale, stereotipuri de gen,
