Pe lângă documentele Epstein, care însumează șase milioane de pagini, printre care conținut de natură sexuală cu minore, am fost și suntem în continuare martori la cazuri grave de hărțuire și violență sexuală asupra femeilor.

*Următoarea secțiune conține detalii despre cazuri de abuz care pot avea impact emoțional. Dacă îți provoacă disconfort, te încurajez să omiți secțiunea. 

În 2020, povestea lui Giselle Pelicot, drogată de propriul soț, Dominique Pelicot, și abuzată de străini timp de 10 ani, a provocat o reacție profundă de revoltă în societate. În 2024 procesul s-a încheiat cu condamnarea a peste 50 de bărbați.  

La aproape doi ani distanță aflăm despre o „Academie de viol” - o rețea globală investigată de CNN cu mai mult de 80 de milioane de vizualizări, unde bărbații împărtășesc sfaturi despre cum să-și drogheze și abuzeze propriile partenere.  

Nu departe de noi, în România, presa a scos la iveală cazul unui psiholog care își hărțuia sexual pacientele cerând poze intime explicite chiar de la primele ședințe. În paralel, zeci de trenduri online, inclusiv cel din Brazilia, nu fac decât să complice și mai mult realitatea. 

Aceste cazuri generează o stare profundă de neliniște și nesiguranță, spun experții. Chiar dacă nu se întâmplă în proximitatea noastră, simpla expunere la ele ne poate afecta semnificativ starea psihică. Pentru a înțelege de ce se întâmplă asta, cum ne influențează inclusiv sexualitatea și ce soluții avem la îndemână, am stat de vorbă cu psihologa Ana Niculăeș și sexologa Tania Caitaz

Mai mult, specialista afirmă că neuronii oglindă sunt responsabili de reacțiile noastre empatice față de suferința altora, iar expunerea repetată la aceste suferințe produce efecte reale asupra sistemului nervos: teamă, tristețe, hipervigilență.

Ambele experte au vorbit și despre retraumatizare ca unul dintre principalele efecte ale expunerii la astfel de noutăți: „adică pot reactiva răspunsuri emoționale și somatice legate de propria experiență, chiar dacă evenimentul din știri este diferit sau distant”, spune Ana Niculăeș. Exact asta a simțit și Daniela în luna februarie.  

Evenimentele despre care citea au scos la suprafață în Daniela amintiri vechi, îngropate, pe care a fost nevoită să le confrunte din nou, în contextul acestor noutăți.

„Primul meu act sexual a fost un viol, de fapt mi-a luat mulți ani să înțeleg că a fost viol. Credeam că violatorii sunt oameni străini care te atacă. El era din cercul nostru de prieteni, îl simpatizam, dar i-am spus de mai multe ori că nu sunt încă gata să am relații sexuale și am plâns mult și îl imploram să se oprească”, își amintește tânăra.

Sexologa Tania Caitaz explică că sistemul nostru nervos are o capacitate uimitoare să estompeze amintirile cărora nu le putem face față anume pentru a ne proteja. De aceea, știrile cu detalii explicite, unde sunt descrise diferite tipuri de abuz sexual, riscă să aducă la suprafață lucruri foarte dureroase.

În toată această perioadă, tânăra s-a gândit să-i povestească iubitului despre această experiență tulburătoare, dar se temea că ar putea fi înțeleasă greșit. „Din februarie până acum evit relațiile intime.”

Sexualitatea are nevoie de siguranță și încredere, iar scăderea libidoului sau pierderea dorinței sunt reacții frecvente atunci când ne confruntăm cu o realitate greu de procesat. 

„Creierul nostru va pune sexualitatea pe ultimul loc pentru că, atâta timp cât nu este siguranță, sexul nu este prioritar. Poate să dispară dorința sexuală, poate să se dezvolte o stare generală de alertă din cauza neîncrederii față de bărbați și a imaginii lor ca abuzatori care vor sex și caută să-l obțină cu orice preț. Nu te poți simți în siguranță când nu știi în cine să ai încredere”, spune sexologa Tania Caitaz.  

Experta a punctat problema neîncrederii pentru că multe dintre cazurile răsunătoare de violență sexuală erau comise de parteneri de viață.

„Capacitatea de a avea plăcere de la un act ar trebui să fie despre siguranță, despre dragoste, despre conexiune. În schimb, începi să o vezi ca pe o unealtă împotriva ta atunci când te confrunți cu astfel de știri.” 

Deși știrile și evenimentele grave despre care aflăm continuă să ne afecteze, e important să găsim modalități de a ne recăpăta liniștea. Asta nu înseamnă să ignorăm realitatea, ci să ne construim ancore care să ne țină stabili atunci când totul pare să se clatine.  

În acest context, Ana Niculăeș subliniază că, atunci când ceva ne copleșește, creierul caută cel mai rapid drum spre siguranță. Asta explică de ce avem tendința să evităm total știrile. Totuși, o astfel de strategie poate chiar menține și uneori amplifica anxietatea „pentru că sistemul nervos nu primește niciodată confirmarea că poate gestiona informația”.

În schimb, este binevenită o igienă informațională, care ar include dozarea informației, alegerea conștientă a surselor și atenția sporită în corp după citirea știrilor.  

Putem obține starea de liniște și prin mai multă conexiune cu corpul și mintea noastră. „Poți să ai acces la această stare prin momente mici, cotidiene, pe care le-ai testat și au funcționat pentru tine. Asta nu înseamnă că starea de liniște va deveni constantă, dar e important să revii la ea oricât de puțin ca să reușești să fii bine”, spune Tania Caitaz.

Psihologa Ana Niculăeș vorbește și despre câteva tehnici de ancorare în prezent prin corp. Printre ele se numără inclusiv forme de manifestare prin artă. 

Ambele terapeute au subliniat una dintre cele mai importante resurse: conexiunea socială. „Prezența unei persoane sigure, alături de care te simți în largul tău și a cărei voce și expresie le percepi ca fiind prietenoase, este cel mai rapid mod de reglare a sistemului nervos. O conversație, o îmbrățișare sau chiar un apel video pot face diferența”, spune Ana Niculăeș.  

Sexologa Tania Caitaz descrie nevoia unui sistem de sprijin ca fiind „nevoia de a avea martori la trăirile noastre emoționale”. Ea accentuează cât de important este să simțim că avem în jur oameni pe care ne putem baza și care nu minimalizează sau etichetează drept exagerate lucrurile care ne afectează.  

În perioada când știrile o îngrozeau, Daniela i-a povestit iubitului său despre cum se simte, însă a rămas surprinsă să vadă foarte puțină empatie. Suportul l-a găsit mai degrabă în terapeuții din mediul online, care au vorbit despre abuzurile sexuale, despre cât de mult se schimbă viața femeilor după acestea și atunci, în sfârșit, s-a simțit văzută.

„Pe de o parte, înțeleg că îi este greu să empatizeze cu aceste informații, înțeleg că i se pare ciudat că evenimentele acestea care au avut loc în alt capăt al pământului mă afectează în asemenea moduri, dar pe de altă parte, mi-aș fi dorit să-l văd mai pro-activ, că vrea să înțeleagă, să inițieze discuții cu prietenii lui și să le explice că femeile trec prin lucruri atât de urâte și nu se simt în siguranță”, detaliază tânăra.

Nevoia ei de validare din partea partenerului, spune Tania Caitaz, este reflecția acelei nevoi de conexiune socială. Mai mult ca atât, pentru că majoritatea infracțiunilor sexuale sunt comise de bărbați, frica și neîncrederea în relații sunt, din păcate, justificate.

„Partenerii sunt invitați să asculte activ și să fie prezenți, să-și susțină partenerele în discuțiile pe care ele ar putea să le inițieze”, îndeamnă specialista.

Tania afirmă că este important ca bărbații, la rândul lor, să fie mai conștienți de fenomen și să acționeze în bula lor locală. Asta ar însemna să reacționeze la glumele sexiste, să oprească răspândirea comentariilor nerespectuoase la adresa femeilor și să reușească să aibă curaj să înfrunte chiar și prietenii atunci când aceștia susțin și promovează viziuni misogine.

Terapeuta mai este convinsă că în spatele intenției de a face rău se ascunde multă durere. Astfel, actele de hărțuire sau abuz ar veni să amorțească anumite suferințe, însă asta niciodată nu funcționează pe termen lung.

„Avem nevoie ca bărbații să se uite la rănile lor și să își pună întrebări despre ce trăiesc ei, despre ce îi doare, să aducă asta la suprafață și să găsească o modalitate care cu adevărat funcționează. Cifrele arată că ei suferă foarte mult, sunt propriile lor victime și continuă să creeze victime prin felul în care își educă copiii și prin felul în care își tratează soțiile sau partenerele”, încheie specialista.

*Numele a fost schimbat pentru a proteja identitatea.