De aproape 17 ani, terenul fostului Stadion Republican din centrul Chișinăului este abandonat. Anul acesta, Republica Moldova a încheiat procesul de eliberare a terenului fostului Stadion Republican, care urmează să fie transmis Guvernului Statelor Unite ale Americii pentru construcția noului sediu al Ambasadei SUA la Chișinău. E finalul unei negocieri care a durat aproape un deceniu, dar o întrebare rămâne deschisă: ce se întâmplă cu memoria unui spațiu public când acesta ajunge proprietate a unui alt stat?
Decizia a stârnit nemulțumirea unei părți a societății civile, inclusiv membrii grupului de inițiativă „Stadionul este Republican” din care fac parte reprezentanții mai multor organizații, care consideră că spațiul are o valoare istorică și simbolică ce nu ar trebui pierdută printr-o tranzacție de acest fel. organizațiile susțin, de altfel, că întregul proces de vânzare a fost netransparent și imoral. Îngrijorările nu au rămas doar la nivel local, Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS) a emis o alertă de patrimoniu prin care solicită consolidarea protecției legale a structurilor istorice care au supraviețuit demolării complexului: porțile, clădirea administrativă și zidurile de perimetru ale fostului stadion.
Care este istoria Stadionului Republican?
Potrivit unui studiu semnat de cercetătorii Tamara Nesterov și Dumitru Rusu, publicat în revista de știință Arta medievală, modernă, contemporană, înainte de a deveni stadion, terenul găzduia Piața Fânului, rezultată din unirea a două cartiere urbane, iar în perioada interbelică, piața de vite Obor, abandonată după al Doilea Război Mondial.
Construcția stadionului a pornit dintr-o decizie centrală de la Moscova: la sfârșitul anului 1948, Comitetul Central al PCUS a dispus dezvoltarea în masă a culturii fizice și sportului, iar autoritățile de la Chișinău au fost puse să ridice un stadion de importanță republicană. Prima etapă a construcției a avut loc între 1950 și 1951, în stilul realismului socialist, urmată de o extindere în 1955-1956, deja într-un stil mai simplu, după ce o rezoluție sovietică din 1955 a condamnat „excesele” arhitecturale ale perioadei anterioare.
Deschis oficial în 1952, stadionul a găzduit în deceniile următoare campionate ale URSS și competiții internaționale, iar după 1991, singurele meciuri permise ale echipei naționale de fotbal a Republicii Moldova, arată același studiu. Starea sa nu mai corespundea însă standardelor europene, iar în 2003 UEFA și FIFA au interzis desfășurarea de competiții oficiale pe teren. Stadionul a fost închis în 2006 și demolat începând cu 2007, rămânând în picioare doar cele două intrări monumentale, trei intrări secundare, zidul de incintă și clădirea administrativă.
În 2018, Guvernul a aprobat transmiterea terenului către Ambasada SUA în Moldova. Acordul a fost semnat în 2019 și ratificat de Parlament în 2021, la un preț estimat de 15 milioane de euro pentru cele 5,2 hectare. Din tot ce a mai rămas pe teren, autoritățile au decis păstrarea doar a porților monumentale dinspre străzile Tighina și Ismail.
Un loc care a avut mai multe vieți
Pentru a înțelege mai bine care este miza, am stat de vorbă cu Anetta Dabija, Consilieră municipală la Primăria Chișinău și Vitalie Sprînceană, membru al grupului de inițiativă „Stadionul este Republican”.
Potrivit lui Sprînceană, istoria terenului începe înainte de construcția stadionului, iar această istorie merită să fie păstrată în memoria orașului, chiar dacă locul își schimbă funcția. Fiind construit în perioada sovietică, Stadionul Republican a devenit una dintre principalele arene sportive ale Chișinăului.
„Stadionul Republican a fost construit în niște vremuri pe care nu prea vrem să ni le amintim. A fost conceput ca o arenă multifuncțională, pentru sport, dar și pentru evenimente culturale și politice. Tocmai de aceea, el rămâne o dovadă vie a modului în care sportul a fost folosit în propaganda de stat și a felului în care spectacolul politic își consolida puterea.”
De-a lungul timpului, aici au avut loc competiții sportive, meciuri internaționale și concerte. După independență, stadionul a devenit principala arenă pentru meciurile echipei naționale de fotbal. Spre sfârșitul anilor ’80 însă, spune Sprînceană, rolul său cultural și politic a început să se schimbe.
„Cred că decăderea lui ca spațiu pentru concerte și evenimente politice începe undeva spre sfârșitul anilor ’80, când apar mișcările informale din care se va naște ulterior mișcarea de renaștere națională.”
Ce a rămas din stadion
După demolare, din complex au rămas porțile de pe străzile Tighina și Ismail, intrările secundare, zidul de incintă și clădirea administrativă. „Porțile sunt într-o stare avansată de degradare, zidurile și anumite elemente din coloane sunt deja de mult deteriorate. Mai este și clădirea administrativă de pe Kogălniceanu, care, la fel, se află într-o stare foarte proastă”, susține Sprînceană.
Pentru Dabija, valoarea acestor elemente ține mai ales de locul lor în istoria orașului. „Totuși, stadionul este din anii ’50 și reprezintă, cumva, o perioadă importantă din istoria orașului nostru, inclusiv din punct de vedere arhitectural. Eu cred că ar fi păcat ca aceste elemente să dispară. Au mai rămas porțile și cred că ar trebui să rămână în continuare.”
Ea spune că terenul trebuie privit și prin faptul că se află în nucleul istoric al Chișinăului. „O zonă protejată ca monument istoric. Tocmai de aceea, și abordarea noastră față de acest loc ar trebui să fie una diferită.”
Ce ar fi putut deveni terenul?
În cei aproape 17 ani de când stadionul a fost închis, terenul a fost ocupat treptat de vegetație. Sprînceană spune că această situație ar fi putut fi transformată într-un avantaj pentru oraș. „Stadionul s-a îngrijit singur de sine și a creat o întreagă junglă acolo, un ecosistem natural cu faună, cu floră, cu copaci, și care exercită o funcție foarte importantă de pomparea bioxidului de carbon din aer și dă înapoi oxigen, iar în locul unei construcții de așa amploare, un spațiu verde pentru Chișinăuieni ar fi fost în favoarea orașului.”
Un teren public, într-o zonă centrală
Dabija este critică față de decizia de a vinde terenul și spune că, în cazul terenurilor din nucleul istoric, autoritățile ar trebui să ia în calcul și alte forme de administrare. „Eu sunt împotrivă ca noi să vindem terenuri cu o importanță istorică, indiferent dacă vorbim de proprietari privați sau dacă vorbim de cineva din afară. Eu sunt de părere că, în anumite circumstanțe, terenurile pot fi date în chirie, cum se practică în alte țări de fel, cum ar fi Germania.”
În opinia ei, astfel de terenuri ar trebui să rămână în proprietatea orașului sau a statului. „Bunurile sunt ale Chișinăului și ele trebuie să rămână ale Chișinăului, decât cu excepții, mai ales dacă vorbim de bunuri atât de mari, care fac parte din nucleul istoric.”
Sprînceană consideră că terenul ar fi putut avea o funcție publică, în special datorită poziționării sale. „Zonele de verdeață precum Parcul Valea Morilor, Parcul Catedralei sau Valea Trandafirilor sunt destul de izolate unele de altele. Fostul Stadion Republican ar fi putut umple perfect acest gol, devenind o oază verde chiar în mijlocul orașului. Tocmai de aceea, susțin doar intervenții minimalistice ale acestui spațiu.”
Totodată, activistul atrage atenția că schimbările politice de la Washington ar putea pune sub semnul întrebării însăși finalizarea tranzacției în forma prevăzută inițial:
„Nu există o certitudine că această tranzacție se va mai realiza în forma stabilită inițial. Schimbările politice din Statele Unite ridică semne de întrebare dacă administrația americană își păstrează interesul de a achiziționa acest teren pentru un nou sediu diplomatic. În timp ce pe partea moldovenească procedurile legale și de expropriere au mers înainte, autoritățile nu comunică nimic oficial, iar din câte știm, nu a fost transferată nicio tranșă de bani. În lipsa acestor informații, viitorul proiectului rămâne incert și va depinde, cel mai probabil, de dinamica politică de la Washington din următorii ani”.
fotografie de Sergiu Guțu
Ce se schimbă odată cu ambasada?
O altă întrebare este cum va afecta noul edificiu caracterul zonei. Tot mai mulți activiști civici și membri ai societății civile discută în spațiul public despre amplasarea nefavorabilă a noului sediu și despre efectul ambasadei. Despre același aspect am discutat și cu reprezentantul grupului „Stadionul este Republican”: „Ambasada presupune, de obicei, măsuri de securitate în jurul său, iar aici vorbim despre una dintre cele mai aglomerate zone ale orașului. Ce va fi posibil acolo și ce nu, este foarte neclar”.
Sprînceană consideră că o ambasadă cu asemenea cerințe de securitate ar fi mai potrivită în afara centrului orașului. „Un asemenea sediu ar fi mai potrivit în afara orașului, unde pot fi asigurate mai ușor securitatea și controlul perimetrului. În cazul fostului Stadion Republican, însă, vorbim despre o construcție amplasată chiar în mijlocul orașului, ceea ce ridică întrebări legate de modul în care vor fi gestionate aceste aspecte.”
Dabija spune că problema securității trebuie luată în calcul, dar că impactul real va depinde de proiectul care va fi construit. „De fiecare dată când s-a discutat despre ambasadă și Stadionul Republican, reprezentanții ambasadei au spus că zona nu va fi închisă și că acolo va fi amenajat un parc. Rămâne însă să vedem cum va arăta proiectul în realitate”.
Pentru ea, însă, chestiunea nu se oprește la garduri și securitate. Important este și felul în care noua construcție va fi integrată în centrul istoric. „Depinde foarte mult cum va fi proiectat sau cum va fi gândit acest spațiu. Dacă va ține cont de toate procedurile, dacă va fi transparent, cu siguranță că va fi făcut și ceva bun pentru oraș.”
Totodată, consiliera atrage atenția și asupra unei probleme de reglementare urbanistică ce complică situația acestui spațiu. Potrivit ei, Planul Urbanistic General (PUG) al capitalei nu se aplică în prezent pe centrul orașului.
„Atunci când a fost aprobat, în 2007-2008, s-a introdus o clauză prin care reglementările din PUG nu se aplică în această zonă, respectiv nici pe terenul Stadionului Republican. Pentru a avea reguli clare, municipalitatea trebuia să elaboreze o documentație dedicată, lucru care nu s-a întâmplat. Deși anii trecuți am făcut primii pași pentru redactarea acestor documente de urbanism. Faptul că o perioadă s-a aplicat totuși a fost cam ilegal, iar acum este cu siguranță ilegal”.
Un statut propus, dar niciodată acordat
În 2020, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a inclus Ansamblul fostului Stadion Republican din Chișinău, situat pe strada Tighina 12, într-o listă de bunuri propuse pentru atribuirea statutului de monument istoric de categorie națională. Includerea în această listă arată că, cel puțin la acel moment, instituția responsabilă de domeniul culturii recunoștea valoarea istorică și culturală a ansamblului și îl considera eligibil pentru un statut de protecție la nivel național.
Totuși, fostul stadion nu a ajuns să fie inclus în Registrul Monumentelor Istorice. Secretarul de stat al Ministerului Culturii, Corneliu Cirimpei, explică faptul că procedura a fost discutată în cadrul Consiliului Național al Monumentelor Istorice (CNMI), însă nu a fost dusă până la capăt.
„Este vorba despre Consiliul Național al Monumentelor Istorice, care a discutat posibilitatea includerii Stadionului Republican în Registrul Monumentelor Istorice. Pentru includerea unui monument în acest registru este necesară întocmirea unui dosar, iar acesta a fost solicitat de la Institutul Patrimoniului Cultural. Dosarul însă nu a mai ajuns la CNMI, astfel că procedura nu a continuat și nu s-a mai discutat includerea elementelor rămase din Stadionul Republican, întrucât, în 2020, stadionul era deja destructurat”, a declarat Corneliu Cirimpei.
Potrivit secretarului de stat, faptul că procedura nu a continuat nu înseamnă că Ministerul Culturii nu recunoaște valoarea fostului stadion. Din contra, Cirimpei îl descrie drept o construcție rară pentru Republica Moldova, în special prin arhitectura sa.
„Stadionul Republican reprezintă o capodoperă a Empirului Stalinist și era unicat pentru Republica Moldova. Astfel de construcții sunt foarte rare în țara noastră. Ne pare rău că, până în 2009, sculpturile care se aflau în interior au fost vandalizate și că, de mai bine de 15 ani, nu a mai rămas nimic din ele”, spune oficialul.
În prezent, printre puținele elemente originale rămase se numără porțile de intrare ale fostului stadion. „Ceea ce a mai rămas și asupra căruia Ministerul Culturii insistă să fie păstrat sunt porțile de intrare ale stadionului. Acestea trebuie restaurate și să li se dea o viață nouă. Acesta este punctul pe care Ministerul Culturii îl subliniază de fiecare dată în discuțiile cu proprietarii.”, a declarat secretarul de stat.
Așadar, după aproape două decenii de incertitudine și dezbateri, terenul fostului Stadion Republican trece oficial într-o nouă etapă de administrare. Proiectul arhitectural al Ambasadei SUA va fi cel care va arăta, în final, cum vor fi protejate structurile de patrimoniu și ce impact va avea noul sediu asupra spațiului urban și a traficului din centrul Chișinăului, însă până în prezent, autoritățile nu au anunțat public o dată pentru prezentarea proiectului arhitectural sau pentru începerea construcției noului sediu al Ambasadei SUA.
Autoare: Liliana Voloșciuc
