Discursul liderului PPCD, Iurie Rosca, rostit joi, la finalul sesiunii de primavara-vara a Parlamentului
Din păcate, ultimele evoluţii politice nu ne îngăduie să ne ocupăm de statistici sterile sau de numărări mecanice ale numărului de legi pe care le-am adoptat în ultima sesiune şi ale ultimelor isprăvi pe care le-am făcut în ultima sesiune, ci să ne concentrăm mai mult asupra ultimrlor evoluţii politice, care, în opinia noastră, ar trebui să ne îngrijoreze şi ar trebui să ne motiveze ca să contribuim noi, ca Legislativ, la revenirea în albia unei stabilităţi politice, a unei normalităţi de comunicare între putere şi opoziţie şi a unui spirit pozitiv şi constructiv de activitate a Parlamentului Republicii Moldova.
Regret că la şedinţă lipseşte preşedintele Voronin
Aş începe cu regretul că la şedinţa de astăzi lipseşte şeful statului. Ar fi fost bine ca preşedintele Republicii Moldova, alături de primul ministru şi ceilalţi membri ai Guvernului, să onoreze cu prezenţa Legislativul ţării, astfel încât mesajele noastre să fie auzite nemijlocit, direct de către colegii noştri din conducerea Republicii Moldova. Aş vrea să amintesc, stimaţi prieteni, că Legislativul Republicii Moldova în actuala lui componenţă a avut un start foarte bun şi am reuşit să promovăm, de comun acord, ca iniţiative legislative şi ca acte legislative în versiunea lor finală, adoptate de noi prin consens, o serie de reforme legislative în domeniul politic, instituţional şi economic. În felul acesta, am reuşit să punem temelia unor instituţii democratice fundamentale pentru un stat de drept şi să creăm condiţii legislative pentru buna lor funcţionare. Este adevărat că, peste un timp, am constatat, de fiecare dată, că între legislaţie şi practici există o distanţă prea mare, iar aparatul birocratic preferă să simuleze, să imite o bună funcţionare, preferând mai mult să răspundă comandamentelor politice ale conducerii de vârf, cum spuneam altădată noi, decât normei legale şi spiritului democratic necesar pentru o societate deschisă, care pretinde să fie membru al familiei europene.
Regret foarte mult faptul că, în ultimul timp, ritmul reformelor a încetinit, iar restanţele în ceea ce priveşte Planul de Acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova, ca şi multitudinea de reproşuri pe care le primim din partea Consiliului Europei, ne fac să credem că este necesar ca începând cu sesiunea viitoare a Parlamentului să ne mobilizăm pentru a avea un ritm alert în vederea realizării acestor reforme, atât de necesare Republicii Moldova.
Noi am anunţat public intenţia de a ne integra în Uniunea Europeană. Am inaugurat o platformă comună, care însemna, de fapt, trei elemente cheie, trei elemente consensuale ale actualului legislativ, ale tuturor componentelor legislativului nostru, indiferent de culoarea lor politică. Şi acestea sunt reforma, integrarea europeană şi viziunea consensuală asupra modului de soluţionare a conflictului transnistrean. Dar, după ce am reuşit să manifestăm o solidaritate exemplară în 2005 în abordarea diferendului transnistrean prin elaborarea de două ori succesiv a unor norme juridice importante care blindează poziţia Republicii Moldova în acest proces dificil de negocieri, mă refer la hotărârile din 10 iunie 2005 şi la legea organică din 22 iulie ale aceluiaşi an, am putut constata cu îngrijorare crescândă, începând cu luna august 2006 şi până în prezent, o alunecare dinspre platforma consensuală şi din formatul „5+2” al negocierilor spre formatul „1+1”. Despre acesta un diplomat occidental spunea glumind că „negociază pisica cu şoarecele”. Din aceste negocieri, Republica Moldova s-a ales cu pierderea credibilităţii pe plan internaţional şi cu subminarea parteneriatului dintre putere şi opoziţie. Aş vrea să amintesc că atunci când spun „5+2”, nu mă gândesc doar la Uniunea Europeană şi Statele Unite, dar şi la Ucraina, partener loial al Republicii Moldova, membru în procesul de negocieri, care are exact acelaşi statut ca şi Rusia – de mediator şi garant. Cunosc, nu din auzite, faptul că frustrarea pentru tratamentul incorect se resimte profund şi la Kiev.
Preşedintele Voronin are iluzia că diferendul transnistrean poate fi rezolvat în măsura în care ne încovoiem în faţa Federaţiei Ruse
Aş vrea să menţionez şi alt aspect care ţine de diferendul transnistrean. Această problemă nu este una internă, nici una bilaterală, ci una care a căpătat dimensiuni internaţionale. Negocierea doar la două capete, între doi parteneri, unul mai mare şi altul subordonat primului, aduce prejudicii nu doar imaginii noastre, dar şi intereselor naţionale ale ţărilor partenere ale Republicii Moldova. Am impresia că se merge din nou pe varianta pe care a iniţiat-o preşedintele Snegur, a continuat-o preşedintele Lucinschi şi pe care o îmbrăţişează, din nou, preşedintele Voronin – iluzia că diferendul transnistrean poate fi rezolvat în măsura în care ne încovoiem în faţa Federaţiei Ruse şi în măsura în care ne declarăm totalmente obedienţi faţă de interesele geopolitice ale acestei ţări, în raport cu care ne-am declarat independenţa în 1991.
Mandatul Parlamentului nu poate fi întrerupt în mod artificial
Aş vrea să menţionez şi cu această ocazie că PPCD are o idee coerentă şi clară asupra modului de rezolvare a diferendului transnistrean. PPCD a formulat nu o singură dată acest punct de vedere, de altfel, de la această tribună la 22 iulie 2005. Primul vorbitor a fost preşedintele Voronin şi eu l-am succedat, susţinând iniţiativa dânsului, pe care am votat-o cu 101 mandate. Mă refer la Legea privind principiile de bază ale statutului juridic al regiunii transnistrene.
Vorbesc insistent despre acest subiect, deoarece diferendul transnistrean nu este o problemă regională, ea ţine de supravieţuirea Republicii Moldova, de unitatea ei teritorială şi, din acest punct de vedere, nu cred că cineva dintre noi, nici măcar preşedintele republicii, trebuie să se ridice deasupra Constituţiei, deasupra legii şi, cu atât mai puţin, deasupra Parlamentului Republicii Moldova. Sunt îngrijorat de faptul că preşedintele Voronin insistă asupra dizolvării Parlamentului Republicii Moldova. Discursul recent a conţinut şi acest element pe care l-am auzit pentru prima dată la 11 aprilie, atunci când a vorbit despre alegeri anticipate. Eu cred că Parlamentul Republicii Moldova este unul funcţional, este unul capabil să-şi ducă la bun sfârşit mandatul. Curtea Constituţională, printr-o decizie specială, a arătat că mandatul alesului local nu poate fi întrerupt în mod arbitrar, darămite mandatul unui ales naţional, a unui deputat, a unui legislator. Cu atât mai puţin nu poate fi întrerupt în mod artificial.
Este surprinzătoare această situaţie în care Preşedinţia decide în numele Parlamentului dacă să-şi încheie sau nu înainte de termen mandatul. Aş întreba retoric dacă premierul Tarlev este de acord să-şi dea demisia şi să facă loc separatiştilor în Guvernul Republicii Moldova? Dacă noi înşine suntem gata să anulăm mandatele noastre şi să facem loc criminalilor de la Tiraspol în Legislativul ţării? Nu este cazul ca cineva să ne ameninţe, să ne înveţe cum să ne iubim ţara şi nu este cazul să ostilizeze relaţiile între partenerii sociali care reprezintă puterea şi opoziţia. Noi trebuie să ne menţinem pe albia unui dialog politic constructiv, chiar atunci când ne criticăm. Trebuie să ne tolerăm unii pe alţii cu toate diferenţele care ne caracterizează, să respectăm punctul de vedere al fiecăruia dintre noi şi să nu insistăm asupra prezentării tuturor partidelor politice drept inamici interni ai Republicii Moldova. Este o abordare periculoasă care nu este caracteristică Legislativului nostru. Noi deseori discutăm în contradictoriu în Parlament, dar niciodată nu purtăm duşmănie unul altuia. Relaţiile noastre sunt călduroase, normale, colegiale şi aş insista ca Preşedinţia să nu ostilizeze relaţiile între noi.
Nimeni nu se teme de preşedintele Voronin
Aş menţiona şi alt element foarte îngrijorător care vine cu insistenţă după alegerile locale: intenţia de a distorsiona procesul de formare a Bugetului de stat şi de utilizare a banilor publici. Cine i-a dat dreptul preşedintelui Republicii Moldova, dar şi primului ministru să ameninţe aleşii locali şi colectivităţile locale că nu se vor acorda bani bugetari doar pentru că aceste colectivităţi locale au preferat să-şi dea votul pentru alte partide decât pentru partidul de guvernământ, căruia eu îi port respectul, nu neapărat îi împărtăşesc toate convingerile? Este o chestiune extrem de gravă, care nu se încadrează nici în Constituţie, nici în legislaţia care ţine de procesul şi de sistemul bugetar, nici măcar în logica bunului-simţ şi nici măcar, atenţie, în logica instinctului autoconservării. Reţineţi vorba populară: cine seamănă vânt va culege furtună. Eu m-am plictisit în 20 de ani de activitate politică să aud succesiv accese de furie şi ameninţări. În Republica Moldova nimeni nu se teme de preşedintele Voronin. Noi îl respectăm ca şef al statului chiar atunci când greşeşte şi cerem ca şi dânsul să ne respecte, pentru că noi pe dânsul l-am ales, nu el pe noi. Şi dacă l-am ales, putem să-i cerem socoteală, să-i cerem să fie corect, echilibrat şi să înceteze să mai fine în faţa noastră un obiect de manipulare a camarilei, a anturajului. Am spus pentru presă şi spun şi aici: în ultima vreme mi se creează impresia că Vladimir Voronin este purtătorul de cuvânt al lui Mark Tkaciuk. Este regretabil faptul să vedem faţa crispată a preşedintelui Voronin în fiecare zi. Este anormal. Aşteptam după alegerile locale, care au fost foarte grele pentru noi, să fim invitaţi cu toţii la Preşedinţie, partidele mari şi mici, de stânga şi de dreapta, să discutăm la o masă rotundă cum să asigurăm o bună funcţionare a autorităţilor publice locale şi o interacţiune între puterea centrală şi puterea locală, între Legislativ şi Guvern, între Guvern şi fiecare primărie. Mi se pare că ar fi fost un gest absolut normal. Eu am votat pentru actualul primar general al municipiului Chişinău. El a fost concurentul electoral al partidului pe care îl reprezint eu. Dar, în mod firesc şi logic, fiecare concurent trebuie să aibă minimul grad de civilizare, dacă vreţi, să spună un cuvânt de felicitare celui care a învins în campania electorală. Eu aud doar injurii şi intenţii de a bloca buna funcţionare a puterii locale din Chişinău.
Vreau să-mi exprim îngrijorarea şi cu alt prilej. Noi am format, împreună cu dvs., câteva instituţii democratice funcţionale, care şi-au demonstrat eficienţa. Acum câteva zile am vorbit în termeni elogioşi despre felul în care lucrează Curtea de Conturi. Am format o nouă Comisie Electorală Centrală, care a funcţionat foarte greu pe motive clare: majoritatea parlamentară nu are majoritatea în această comisie. Iată că cea mai scandaloasă situaţie s-a produs la Consiliul Coordonator al Audiovizualului: cercuri de interese au pierdut controlul acestei instituţii, care a crezut, în naivitatea ei, să-şi facă datoria potrivit noului Cod al Audiovizualului. Asta înseamnă ameninţarea intereselor celor care se ocupă de manipularea publicităţii, care aduce foarte mulţi bani. Şi de aici – oameni maltrataţi, chinuiţi. I-am recomandat şi cu altă ocazie domnului general Mijinschi şi îi recomand şi pe această cale să nu uite că este un om tânăr, un anchetator, un general respectat de către noi şi nu este cazul să abuzeze în mandatul pe care îl exercită, pentru că perioada aceasta trece repede, şi noi trebuie să rămânem corecţi şi capabili să discutăm unul cu altul şi după consumarea mandatului actualei puteri.
Consilierii lui Voronin ar vrea să conducă Parlamentul, Guvernul, Justiţia, Procuratura, SIS-ul, puterea locală, presa, procesele economice …
Nu mi se pare normal ca într-o societate să nu existe un dialog firesc între instituţiile în stat, între partidele politice şi între şeful statului şi societate. Subliniez încă o dată această idee: Partidul Popular Creştin Democrat consideră necesar să insiste asupra unui parteneriat politic funcţional şi necesar Republicii Moldova, nu mie personal sau Partidului Popular, ci Republicii Moldova. Suntem capabili să scriem legi, suntem capabili să efectuăm controlul executării acestor legi şi suntem capabili să apărăm interesele naţionale ale Republicii Moldova toţi împreună. Logica excluderii celuilalt, logica marginalizării celuilalt sau logica sindromului majorităţii nu este productivă pentru Republica Moldova. O spun cu tot respectul şi consideraţia pentru fiecare dintre cei care se află în această sală, cu toată preţuirea pentru viziunea fiecăruia asupra acestei lumi şi asupra felului în care trebuie să facă politică.
Istoria cunoaşte foarte multe cazuri în care conducătorii, într-o situaţie sau alta, se pomeneau manipulaţi de anturaj. Este cazul să spunem răspicat că uneori, consilierii preşedintelui Republicii Moldova au prea mari prerogative, care depăşesc competenţele lor stabilite prin lege. Ei ar vrea să conducă Parlamentul, Guvernul, Justiţia, Procuratura, SIS-ul, puterea locală, presa, procesele economice – e prea mult, stimaţi prieteni. Şi dacă dvs., cei care reprezentaţi partidul de guvernământ, nu-i veţi opri, veţi avea de pierdut nu doar ca imagine, dar şi ca rezultat electoral.
Iată de ce eu vă rog din toată inima să trecem peste această situaţie tensionantă, indusă artificial în societate ca urmare a şocului psihologic pe care l-a suferit preşedintele Voronin atunci când a văzut rezultatele electorale, care au fost sub aşteptările dânsului.
Stimaţi prieteni! Eu ţin să amintesc că atunci când se va încheia perioada de implementare a Planului de Acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova va fi criticat nu partidul de guvernământ, nici alt partid, ci va fi criticată Republica Moldova, ţara noastră. Iată de ce cred că suntem capabili şi este necesar ca să continuăm cu toată bunăvoinţa, cu toată răspunderea efortul nostru de realizare a acestui plan, să manifestăm răspundere şi spirit constructiv atunci când ne gândim că la încheierea mandatului, în 2009, poporul Republicii Moldova ne va întreba pe fiecare în parte şi pe toţi împreună: în ce măsură am fost în stare să depăşim interesele înguste de partid şi de grup în favoarea intereselor naţionale ale Republicii Moldova?
Vă mulţumesc din toată inima tuturora şi vă urez o vacanţă plăcută!
