Afirmaţiile lui Putin la adresa avansului NATO, făcute în conferinţa de presă anuală acordată corespondentilor de presă de la Moscova, pot fi considerate adevărate declaraţii de război
Moscova nu-şi mai trimite cazacii călări, infanteriştii fanatizaţi de vodcă sau hoardele de T-34 pentru a invada Europa Occidentală. Nici măcar rachetele intercontinentale nu mai sunt interesante pentru strategii de la Kremlin. Butonul roşu din valiza nucleară a decăzut enorm în valoare. Eu, unul, în locul lui Putin aş oferi gradul de general tehnicianului care învârte mansonul de la conducta de gaze sau cea de petrol – dacă nu cumva deja are cel puţin grad de colonel. Respectivul tehnician face întreaga Uniune Europeană să tremure de frig sau frică – eventual de ambele.
Întreaga civilizaţie occidentală actuală se bazează pe electricitate şi pe hidrocarburi. Moscova ştie în prezent să speculeze eficient această dependenţă – rezervele de gaze naturale şi petrol au devenit arma strategică in relaţia UE-Rusia. Occidentalii au fost umiliţi la începutul acestei săptămâni de abilul diplomat moscovit Serghei Lavrov, care le-a râs în nas: nu vrem să intrăm în nici o Charta energetică, dacă e aşa bună Charta voastră energetică, atunci disciplinaţi-i cu ea pe cei care întrerup aprovizionarea cu hidrocarburi – adică Ucraina şi Belarus. Lavrov a uitat să spună că Minskul şi Kievul au blocat conductele la impulsul Moscovei, care joacă pe mai multe planuri – fostele state sovietice care o iau razna către UE se trezesc că le cresc preţurile la hidrocarburi.
Moscova a modificat jocul când a devenit clar că a devenit prea scumpă cursa de-a rachetele nucleare. Refacerea Imperiului a necesitat o perioadă de criza controlată: jucaţi-vă voi în Europa Centrală şi de Est de-a democraţia (cu foştii lideri de partid în cap sau coada de listă), până reformăm noi pe-aici, pe la Kremlin. Oligarhii intraţi în conflict cu silovki (oamenii reformelor din serviciile secrete sovietice) s-au dus fie în Marea Britanie, fie la puşcărie.
Uniunea Europeană ar trebui sa fie o pavaţă pentru statele mici – însă nu este deloc aşa: cei mari din Uniunea Europeană îşi urmăresc propriile interese în continuare. În ritmul actual al evoluţiilor politice, Uniunea Europeană va cădea în genunchi în faţa Rusiei. Troica deplasată la Moscova la începutul săptămânii nu a reuşit să obţină nici un fel de rezultat. Lavrov e cât se poate de calm: acordaţi voi independenţa Kosovo şi să vedeţi ce distracţie începe în Transnistria (distracţia a inceput deja, Tiraspolul profanează rămăşiţele soldaţilor români din al Doilea Război Mondial). Vreţi energie? – foarte bine, potoliţi-i pe polonezi. Îmi imaginez că s-a râs cu poftă în Ministerul rus de Externe la solicitarea UE de a permite investitorilor europeni să intre pe piaţa de energie a Rusiei: cum să-ţi dau pe degeaba ceva ce e al meu?!?!
Dacă a existat vre-o cancelarie care a ignorat până mai ieri puterea Rusiei, are de ce să se teamă de acum încolo. Afirmaţiile lui Putin la adresa avansului NATO, făcute în conferinţa de presă anuală acordată corespondenţilor de presă de la Moscova, pot fi considerate adevărate declaraţii de război: "răspunsul nostru va fi asimetric, însa extrem de eficient". Opririle brutale ale furnizării de hidrocarburi sunt nimic pe lângă ce pregăteşte actualul succesor al lui Petru cel Mare, viitorul şef al celui mai mare concern energetic mondial. Putin coace o super-alianţă a statelor care deţin rezerve de gaze naturale declarându-se interesat de o simplă "coordonare". Şi chiar coordonare va fi: toţi consumatorii de gaze vor dansa coordonat la bagheta celui care va conduce acest concern. Nu-mi imaginez că Putin se va retrage la o dacea oarecare să se joace cu pisicuţele, dupa câte a reuşit la Kremlin îl văd mai degrabă conducând acest concern. Îmi mai amintesc că după ce a făcut cadou cancelarului Schröder o conductă prin Baltică, Putin l-a angajat pe acelaşi Schröder la Gazprom. De câte ori aud de prietenia ruso-germana mi se face frică pentru România… (dupa Ziua) // Flux
