PE SCURT
Mai mulți foști miniștri „riscă să rămână” în funcție, potrivit unui document publicat ieri de deputatul PSRM Bogdan Țîrdea. Potrivit documentului, Maia Sandu trimite o cerere prin care anunță pe 31 decembrie că nu poate accepta cererile de demisie ale lui Sergiu Pușcuță (Finanțe), Viorica Dumbrăveanu (Sănătate și Protecție Socială) și Anatol Usatîi (Economie și Infrastructură). Acest lucru a pornit o dezbatere, care a implicat inclusiv argumente despre „munca forțată”.
PE LUNG
Totul începe de la Ion Chicu, acum ex-premier, care își anunțase demisia pe 23 decembrie 2020. Ulterior, după inaugurarea Maiei Sandu, pe 24 decembrie, acesta a anunțat că va lăsa funcția de premier interimar pe data de 31 decembrie, alături de alți trei miniștri – finanțe, sănătate și economie. Maia Sandu, odată ajunsă în funcție, ar fi urmat să accepte demisiile acestora, și să meargă mai departe. Numai că, pe data de 4 ianuarie, socialiștii publică un document pe site-ul acestora. În document, semnat la 31 decembrie Maia Sandu menționează că nu poate accepta cererile de demisie ale lui Sergiu Pușcuță (Finanțe), Viorica Dumbrăveanu (Sănătate și Protecție Socială) și Anatol Usatîi (Economie și Infrastructură).
Președinția a invocat următoarele:
– Articolul 18 din Legea cu privire la Guvern: un membru al Guvernului poate demisiona. Această cerere de demisie se aduce la cunoștința președintelui, de către prim-ministru, care ia act de cererea de demisie din funcția de membru al Guvernului.
Doar că Maia Sandu consideră că aceste prevederi legale sunt aplicabile doar în raport cu miniștrii care sunt membri ai unui guvern plenipotențiar, nu în circumstanțele actuale, când acești miniștri deja au demisionat, în momentul când prim-ministrul a demisionat. Iar Constituția Republicii Moldova nu reglementează posibilitatea unui membru al Guvernului aflat în demisie să refuze exercitarea atribuțiilor până la numirea unui nou executiv.
Argumentele PSRM
În comunicatul PSRM ce a urmat publicării documentului se menționa că „Maia Sandu vrea să forțeze miniștrii PSRM să rămână în funcție, după ce tot ea le-a cerut demisia.”
Totodată, Fadei Nagacevschi, ministru în exercițiu al Justiției și fost jurist al PSRM, a punctat că „politica este politică, dar … Articolul 168 din Codul Penal…”, citând prevederea prin care „Obținerea muncii de la o persoană împotriva voinței ei, prin constrîngere sau înșelăciune, dacă această acțiune nu întrunește elementele traficului de ființe umane sau ale traficului de copii”.
„Văd ca se extinde numărul celor care au găsit in Legea cu privire la Guvern miniștri de diferite sorturi, care sunt supuși diferitor regimuri juridice. Se vede ca nu le dă pace faima celor care au inventat un nou mod de calculare a termenului de trei luni. Cel mai curios (sau mai degrabă trist) este ca șansele ca să-și atingă scopul sînt cam la fel de mari ca și în acel caz”, a scris fostul consilier al lui Ion Chicu pe probleme juridice, Nicolae Eșanu.
Argumentele președinției
„Din momentul când Ion Chicu a declarat că guvernul condus de el demisionează, întreg cabinetul de miniștri a intrat în demisie, astfel urmând, după lege, să-și exercite interimatul până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.”, argumentează consiliera pe justiție a Maiei Sandu, Olesea Stamate.
Totodată, Stamate spune că legea prevede posibilitatea de refuz a exercitării interimatului doar pentru prim-ministru, nu și pentru ceilalți membri ai guvernului.
„Este de înțeles că nicio persoană nu poate fi forțată să muncească și nu a fost nici pe departe scopul nostru să obligăm pe cineva să rămână. Însă, atât timp cât legea nu reglementează această procedură, nu am considerat judicios să emitem un decret în acest sens. Fără să reducem situația la absurd, haideți să ne gândim ce s-ar întâmpla daca toți miniștri dintr-un guvern în demisie ar refuza să-și exercite interimatul?”, a întrebat Stamate.
Efectiv, Stamate spune că ar exista situații obiective în care unii miniștri nu și-ar putea exercita funcția – de exemplu boală. Și această situație nu este reglementată de lege. Astfel, potrivit acesteia, mingea ar fi pe teritoriul Curții Constituționale.
Precedente?
În general, în republica Moldova nu au existat precedente în acest sens, deoarece miniștrii își executau atribuțiile până erau înlocuiți de alții.
Au existat însă situații când un premier a fost demis, iar în locul acestuia a fost numit un Ministru din cabinet. Este de exemplu cazul lui Iurie Leancă în 2013, Natalia Gherman în 2015 și Gheorghe Brega în tot acel an. Situația este similară cu cea a lui Aureliu Ciocoi. Membrii acelor cabinete, care au înlocuit prim-miniștrii demisionați, au avut două funcții în paralel în acele perioade scurte.
Astfel, în cazul lui Leancă și al Nataliei Gherman, aceștia au executat în paralel funcțiile de prim-miniștri în exercițiu și vicepremieri, miniștri ai Afacerilor Externe și Integrării Europene în exercițiu. Efectiv, acești membri ai cabinetului nu au putut renunța la funcțiile din minister pentru a se concentra pe funcția de prim-ministru interimar, mai ales că este o atribuție temporară.
Prin urmare, pot sau nu să-și dea demisia miniștrii dintr-un cabinet deja demis? Probabil va fi decis tot de Curtea Constituțională. Dar, ca să se obțină un răspuns, cineva ar trebui să pună întrebarea.
Dar un adevăr este clar aici. Atunci când prim-ministrul și-a dat demisia, automat, toți miniștrii din guvern și-au dat și ei demisia. Prim-ministrul, are opțiunea de a nu duce interimatul până la următorul guvern, ceilalți miniștri nu.
Întrebarea ar fi, dacă ceilalți miniștri au opțiunea de a-și mai da odată demisia. Sau, în principiu, dacă poate o persoană, să mai decedeze a doua oară în perioada cât este înmormântat.
