Ei, bine, iată că, mai nou, politica se face şi la nunţile din R. Moldova! Ba mai mult, să nu vă miraţi dacă în loc de “Nuntă mare şi bogată, că părinţii au o fată…” sau “Mulţi ani trăiască!”, veţi auzi “Jos comuniştii!, Jos comuniştii!, Jos comuniştiiiii!”. Iată că un pahar de vinişor nu face rău la civismul cetăţenilor…
S-a întâmplat aseară, undeva prin centrul Moldovei. Am aflat despre această întâmplare de la o cunoştinţă de-a mea, invitată şi ea la nunta cu pricina. Ceea ce mi-a povestit, am crezut că este mai degrabă un scenariu dintr-un film de Cobileanschi decât realitate. Iată faptele.
Nunta a început pe la ora 7 seara. Socrul mare, gospodar de frunte al localităţii, nici nu a vrut să audă să facă nunta fiului undeva în altă parte decât acasă la el. “Pentru ce am mai muncit o viaţă şi am ridicat o casă cât un muzeu?!”, a argumentat omul când s-a pus la cale nunta. Şi cum cuvântul socrului mare e lege, cei apropiaţi nu s-au mai pus de pricină. Au întins cortul în faţa casei şi în toată grădina, au chemat la sărbătoare câteva sute de săteni, au fost aduşi muzicanţi de la oraş şi … nunta a început.
Babele alergau în stânga şi în dreapta cu oalele, invitaţii dănţuiau de zor, vinul curgea ca pe gârlă… De, nuntă frumoasă, aşa cum se face în satele noastre. “S-a făcut atâta exces de mâncare, încât cred că trei zile ar fi mâncat tot satul de pe urma acestei nunţi. Criză! Care criză? Nici vorba. Când vine vorba de nuntă, moldoveanul dă şi cămaşa de pe el numai să nu spună satul că nu a făcut nuntă ca la gospodari”, îmi spunea cunoştinţa mea dimineaţă la telefon.
În fine. Pe la ora 11 noaptea, lumea dansa şi se distra de rupea pământul. Cine a avut de venit, venise până la acea oră. Dar nu şi consilierii primarului din localitate. Comunist, de altfel. Au intrat, au dat măna cu mirele şi mireasa, apoi cu naşii şi socrii. Şi pentru că erau invitaţi de seamă, au ţinut să salute pe cei prezenţi la microfon. Acum, citiţi atent discursul:
“Apoi, oameni buni, să ne trăiască mirii şi părinţii lor. Le dorim casă de piatră, mulţi ani fericiţi şi să fie rodnici ca şi ţara noastră. Mireasa să asculte de mire, că el e capul familiei, iar mirele să o respecte, că ea îi va fi mâna dreaptă şi mama copiilor săi. Le dorim să se înţeleagă în toate şi să nu ajungă vreodată, Doamne fereşte, să se blesteme şi să se huiduiască aşa cum fac cei de la Chişinău, de la partidele iestea din opoziţie, care, iaca, ştiu numai să dezbine şi să aducă tratî (trad. rusă. – prejudiciu material/cheluială) în ţară. Noi, cu toţii, trebuie să ne ridicăm şi să ne susţinem, să susţinem conducerea noastră, iaca şi pe aiştea mai tineri, să punem odată lucrurile în ordine. Tinerilor le urăm să meargă pe drum drept în viaţă, aşa cum şi ţara noastră trebuie să meargă pe drumul drept pe care a pornit! Şi s-o alege odată preşedintele şi să nu mai fie atâta haos. Casă de piatră!”
La auzul unui asemenea discurs “patriotic”, sătenii au rămas mască. Dar nu chiar toţi.
– Jos comuniştii!, Jos comuniştii!, Jos comuniştiiiii!!!, a început a striga o mână de tineri.
Au prins la curaj şi nuntaşii mai în vârstă.
-Jos comuniştii!, Jos comuniştii!, Jos comuniştiiiii!!!, a început a scanda mulţimea.
-Taci măi Gheorghe că te vede Alexei Nicolaevici!, îl tot ghiontea o femeie pe soţul ei, alături de cunoştinţa mea, care privea şi nu îi venea a crede ce vedea.
-Lasă, muiere. Nu vezi că aiştea o ajuns să facă politică şi la nuntă. Jos comuniştii!, îi replică Gheorghe nevestei şi o pupă tare şi apăsat.
-Aracan de mine, te-ai îmbătat!
Naşii şi socrii nu mai ştiau ce să facă. Li s-a stricat bunătatea de nuntă. Socrul mare luă microfonul:
-Vă rugăm stimaţi invitaţi, vă rugăm, nu ni stricaţi nunta. În Piaţă la Chişinău dacă vreţi, acolo mergeţi şi strigaţi aşa, da numai nu aici şi taman amu. Vă rog eu, frumos. Haidiţi, lăsaţi politica. Măcar în seara asta. Mâine vedem noi ce facem.
Văzând aşa, Alexei Nicolaevici şi restul consilierilor au dat ce aveau de dat mirilor, au salutat şi au plecat.
Uite aşa au fost fugăriţi comuniştii de la nuntă.
Oare care e lecţia?
