În acest interviu cu Svetlana Lisagor Vergis, președinta Uniunii de Prietenie Moldo-Elene Al. Ipsilanti din Atena, Moldova.ORG și-a propus să obțină o perspectivă din interior asupra situației în care se află Grecia, dar și să afle care sunt opțiunile moldovenilor stabiliți acolo.
-Cum a decurs referendumul și care este acum starea de spirit în Grecia? Ce s-a schimbat – cum e ziua de azi diferită față de cea de dinainte de referendum ?
Potrivit rezultatelor referendumului din 5 iulie, 61,31 % din alegătorii eleni s-au pronunțat pentru susținerea guvernului Țipras, respingând programul propus de partenerii Greciei, după 5 luni de negocieri epuizante. Iar 38, 61 % din alegători s-au pronunțat pentru semnarea acordului.
Întrebarea de la referendum a fost: “Trebuie acceptat proiectul de acord prezentat de către Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană (BCE) și Fondul Monetar Internațional (FMI) în timpul reuniunii Eurogrupului din 25 iunie?”
Rezultatul cu adevarat copleșitor a surprins chiar și guvernul de la Atena. Este o adevarată victorie a tânărului prim-ministru, dat fiind faptul că dlui a fost persoana care a îndemnat poporul sa voteze „NU exploatării, fricii, tromocrației și măsurilor de austeritate, nu datoriei ilegale, odioase și nesustenabile.”
Ceea ce se întâmplă însă acum în Grecia e o realitate prevăzută cu exactitate chiar de premierul Alexis Țipras și fostul ministru de economii dnul „wow” Iannis Varufakis, în primele zile de după învestirea guvernului Syriza la putere. Adică, nici mai mult nici mai puțin, cei doi declaraseră într-un interviu televizat că dacă Ellada nu reușește să ajungă la un consens cu creditorii săi și guvernul propune un referendum sau alegeri atunci vom avea: „ … bănci și burse închise, capital controls, incapacitate de plată, default…”
Prin urmare, rămâne să vedem ce va face dnul prim ministru cu victoria sa. Timpul se mișcă în contrasens pentru Grecia, iar perspectiva europeană a Elladiței e în mare pericol.
Ironia este că, abia după plesbiscitul de duminică, lumea a început să se dezmiticească și să întrebe ce se întâmplă, de ce băncile rămân închise și de ce partenerii Europeni mai stau pe gînduri și nu propun un program alternativ Greciei? Adevărul este că premierul a promis după referendum, în doar 48 de ore, să prezente la Summit-ul de marți un program cu propuneri reale, concrete și durabile.
Marți dimineată, dnul Țipras împreună cu noul ministu al finanțelor dnul Evclid Takalotos au ajuns la Bruxelles, dar, spre mirarea tuturor, Ellada nu–si făcuse „tema pentru acasă”, având în agendă doar „protocolul de salut” și votul celor 61,31 % din care a făcut un flăguleț pe care l-a fâlfâit în dreapta și în stânga cu euforie și mîndrie.
A trecut și ziua de miercuri 7 iulie, termenul de 48 de ore a expirat, dar lumină în tunel nu se vede. Băncile rămân închise, rezervele de combustibili sunt pe 5-6 luni și de medicamente 3-4 luni, conform declarației dnei Luka Kațeli, președinta uniunii bancare elene. Și tot dna Kațeli a declarat precum că băncile vor continua să rămână închise și săptămâna aceasta.
-Mulți comentatori spun că grecii au votat fiind manipulați de discursuri populiste, fără a fi informați și a înțelege corect consecințele potențiale ale votului. Este adevărat?
„Fără foc, nu iese fum”, spune o vorbă din popor. După părerea mea, organizarea referendumului a avut scopul de a implica poporul într-o procedură, nu de consultant, dar de complice la o hotărâre costul căreia urmează sa fie economic, dar și politic. În doar numai 5 zile, oamenii au trebuit să se hotărască și să răspundă la afirmațiile „NU” sau „DA”. În primul rînd, termenul în care s-au desfășurat alegerile a fost unul record. În 5 zile, poporul trebuia să descifreze o dilemă pe care n-a înțeles-o nici pînă azi.
În al doilea rând, în fișa de votare, conform unor reguli importante, prima afirmație trebuia să fie „da” apoi „nu”. Acestea sunt doar amănunte ale demagogiei pe lângă ultimul aspect și anume că referendumul a fost personalizat. O mare greșeală atât a susținătorilor taberei „NU”, cât și a taberei „DA”. Dnul prim ministru, care are o mare rezonanță și influență asupra opiniei publice, și asta o cunoaște foarte bine, a luat majoritatea de partea sa cu spiritul său de idealist, romantism și revoluționar. La toate aceste calități frumoase de altfel, dnul Țipras nu și-a pus în valoare și alte calități precum responsabilitatea și realismul. Cu toate acestea dnul Țipras rămâne să fie „the one” al societății elene.
Dar „după plată și răsplată” mai spune omul întelept. Poporul elen trece încercările din ultimii 5 ani de memorandum, pentru că tot ei si-au „scos ochișorii” cu propriile mâini. Politicile din ultimii ani și în special cele de stânga, au lărgit gaura neagră a datoriilor bugetului de stat sub pretextul că „bani sunt”, dar n-au spus de unde. Astfel poporul elen s-a îmbogățit, partidele și-au acumulat „clienți”, dar statul a sărăcit.
-O altă idee vehiculată de unele surse mass-media e că votul grecilor este unul anti-european. Ce părere au, de fapt, grecii despre UE și viitorul lor în această comunitate?
Turbulența și eurosceptismul în societatea elenă s-a ivit în urma îndemnului prim-ministrului să voteze „NU” la referendum, sub pretextul că guvernul și-a asumat responsabilitatea să nu treacă peste liniile roșii a programului pre-electoral printre care: reducerea pensiilor și a salariilor, mărirea TVA-ului și altor taxe, propuse de partenerii eleni în noul pachet de salvare.
Au fost făcute discuții, dezbateri și analizări referitor la rezultatele referendumului. Analiștii economici și politici au dat explicații precum că votul negativ ar putea fi interpretat ca o dorință a grecilor de a ieși din zona euro. Pe de altă parte guvernul Țipras a asigurat electoratul că referendumul nu are scop de a rupe legătura cu Comunitatea Europenă sau monetară.
Și pentru că diavolul se ascunde în detalii, se pare că scopul guvernului de extrema stângă de la Atena a fost să modifice condițiile „jocului” cu partenerii săi și să schimbe rolul discuțiilor de la cel economic la cel politic. Consecințele acestei interpretări ar putea da peste cap întreaga comunitate europeană, neavîâd mecanisme de prevenire și protejare juridică a astfel de probleme. Anume de această slăbiciune au profitat componentele de stânga de la Atena cu cel mai mare cost chiar și cu un eventual grexit sau o sinucidere politică a dlui Țipras în schimbul unei „slave de erou național” .
În pofida tuturor evenimentelor petrecute în Grecia și a declarațiilor obraznice împotriva partenerilor Elladei de către „revoluționarii” de la Atena, oficialii europeni dnul Dijsselbloem, Wolfgang Schaeuble, Angela Merkel și Martin Schulz, au dat dovadă de calm, respectând alegerea grecilor la plesbiscit și au chemat Atena la o nouă discuție.
-Cum a afectat în ultimele luni problema datoriilor viața grecilor de rând? Cum s-a schimbat practic viața lor de zi cu zi?
Problema financiară a început să preocupe Grecia de la declanșarea crizei economice din 2009. În timp de 5 ani, șomajul în rîndul tinerilor a crescut la 30 %. Salariile și pensiile s-au micșorat între 20 si 40 %. Datoriile Greciei sunt de 320 miliarde de euro dintre care 65% către țările din zona euro și Fondul Monetar Internațional, iar 87% către Banca Centrală Europeană. Iar din data de 30 iunie curent, statul elen tehnic a intrat în incapacitate de plăți.
Salariile și pensiile din luna iunie și alte cheltuieli a sectorului public, au fost plătite cu banii din rezervele fondului de asigurări sociale. Deci, vorbim de o recensiune a Greciei care poate fi resuscitată doar de o infuzie urgentă cu miliarde de euro.
-Care este situația străinilor care trăiesc, lucrează sau învață în Grecia și, în special, a moldovenilor de acolo?
La fel ca și băștinașii, toți avem același soare deasupra capului. De la criza economică am ajuns să vorbim în anul 2015 și de criză socială într-o țară capitalistă și stat membru al uniunii europene. Să căutăm vinovatul ar fi o pierdere de timp și o procedură care nu va duce decât la mai multe divergențe interne și externe. Pe de o parte, vinovați sunt toți, cei care au dat bani și cei care au luat banii. Îmi doresc mult de tot ca această criză să se depășească prin luarea a unei hotărâri și semnarea unui acord cât mai grabnice și corecte față de creditori, dar și de împrumutători.
Greciei i s-a oferit un nou ultimatum, până la finele săptămânii acestea, să pună pe masa de discuții propunerile de care s-a vorbit atâta timp. Lumea a făcut păr pe limbă de atâta vorbă despre această hârtie în care guvernul Țipras să–și expună planul economic pentru pachetul de salvare.
-Ce poziție au aceștia față de criza în care se află Grecia? Există riscul să plece din țară?
Am avut ocazia să aud tot felul de comentarii la discuțiile noastre între moldoveni, privind referendumul, criza economică, politică și despre viitorul european al Greciei, făcând comparații, pe de altă parte, cu situația prezentă din Republica Moldova, dar și cu criza din anii de după proclamarea independenței statului nostru. Cum și de ce Grecia se orientează spre colaborări mai strânse spre partenerii din Est, schimbându-i pe cei principali din Vest? Și ce va urma în cazul în care Ellada iese din zona euro?
Cu toate că o parte foarte mică din moldoveni au cetățenie greacă, ei au mers la vot și și-au exprimat dorința de colaborare cu creditorii eleni pentru o perspectivă europeană a Greciei. Am impresia că moldovenii sunt mult mai realiști și mai malealabili decât grecii, văd lucrurile mai matur și mai puțin sentimental decât elenii. Asta s-ar explica și prin faptul că moldovenii sunt deja căliți la așa schimbări. Îi alarmează situația desigur, dar o nouă emigrare într-o altă țară e una reală.
-Ce lecții poate învăța Moldova din asta? Ce i-ar sfătui moldovenii din Grecia pe guvernanții de acasă?
Grecii au o vorbă foarte înțeleaptă „ Pe-o ureche ți-o intrat și pe alta ți-o ieșit” deci, fiți precauți și luați aminte, domnilor politicieni.
