La sediul Institutului pentru Dezvoltare si Initiative Sociale (IDIS) din Chisinau a fost lansata ieri, 19 decembrie, cartea lui Dan Dungaciu, conferentiar la Universitatea Bucuresti, intitulata „Moldova Ante Portas".
„Moldova Ante Portas” – o carte despre axa Chisinau – Bucuresti – Bruxelles.
„Hannibal ante portas!" este celebrul strigat de disperare al rominilor pusi in fata celui pe care il considerau nimicitorul lor. Hannibal era la porti. Si asta putea sa aduca sfirsitul… „Moldova ante portas" au exclamat, in 2004, si analistii occidentali care au realizat, subit, ca inaintarea frontierei europene spre Rasarit aduce mai aproape si spatii despre care cetatenii sau politicienii Uniunii nu stiau sau nu voiau sa stie nimic. Unul dintre ele era R. Moldova, cu „Transnistria" ei cu tot”.(Dan Dungaciu)
Cartea lui Dan Dungaciu (conferentiar la Universitatea Bucuresti si cercetator la Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romine) aparuta la editura Tritonic in colectia Studii de Securitate s-a nascut din aceasta provocare. Ce se intimpla acolo? incotro se indreapta, se intreaba analistii agentiei „Romanian Global News, acest stat care va ajunge, azi-miine, la marginea spatiului euro-atlantic si va bate la portile lui? Si ce e de facut pentru ca strigatul teribil sa se metamorfozeze, discret, intr-o invitatie… Facuta chiar in limba romina…
Potrivit autorului, evolutia Republicii Moldova pina la momentul in care a ajuns ante portas este extrem de complicata si a implicat transformari (nu neaparat in bine) care au marcat toate componentele vietii sociale din republica. Dungaciu nu a gasit un mijloc mai eficace de a clasifica aceste evolutii decit metoda dosarului de problema. in carte sunt selectate si prezentate patru dintre acestea: dosarul integrarii euro-atlantice, dosarul identitar, dosarul Mitropoliei Basarabiei si dosarul transnistrean. Ultima sectiune a cartii pune relatia dintre Bucuresti si Chisinau pe ecranul mare al evolutiilor din „zona extinsa a Marii Negre", autorul discutind in context si premisele unei veritabile strategii rominesti in regiune. Numai printr-o asemenea abordare regionala pot fi intelese si solutionate corect conflictele locale (Transnistria). Aceasta este atmosfera metodologica in care sintagma „Moldova ante portas" este convocata si deslusita.
Punctul de plecare este bilantul relatiilor dintre cele doua state astazi, la ora cind Rominia se afla pe ultima turnanta a integrarii europene, iar Republica Moldova beneficiaza de asa numitul „Plan de Actiune al Uniunii Europene" dat publicitatii la 9 decembrie 2004 de Executivul Uniunii Europene. Bilantul nu este deloc unul favorabil. Sau nu este, in nici un caz, ceea ce ar fi putut fi. Putem contabiliza in contul acestui inventar posac ani pierduti, replieri tirzii, lipsa de adaptare si de orizont, interventii rapsodice, resemnari vinovate sau entuziasme indoielnice. Daca putem vorbi despre o ratare a dinamicii externe a Bucurestiului inspre frontiera de est a Rominiei si a Uniunii Europene – si putem vorbi despre asa ceva, cel putin deocamdata -, trebuie cautate etapele si alura acestui esec temporar. Este ceea ce face prima sectiune a acestei lucrari, incercind sa decripteze carentele fondatoare ale politicii de la Chisinau si Bucuresti dupa 1989. Aspectul identitar – cel de-al doilea dosar – ramine unul dintre mizele cruciale ale oricarei analize dedicate teritoriului de peste Prut. Sociologia natiunii si nationalismului ne vor ajuta sa decriptam conditia R. Moldova din acest punct de vedere si sa intelegem de ce criza normalitatii se transforma dincolo de Prut in normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii din republica. Cel de-al treilea dosar, cel religios – a carei decuplare de celelalte aspecte este teoretica si menita doar sa vizualizeze mai bine fenomenul -, incadreaza conditia R. Moldova din acest punct de vedere in perspectiva „geopoliticii Ortodoxiei", cu toate consecintele de politica eclesiologica interna si externa care decurg din aceasta situare. Ultimul aspect, dosarul transnistrean este cel care preseaza, astazi, intempestiv elita de la Chisinau si nu numai.
Dar asta nu ar fi suficient. Caci astazi, frontiera euro-atlantica incearca sa se fixeze undeva mai departe, in zona Marii Caspice si Asia Centrala. Si Rominia si R. Moldova intra intr-un context mai amplu pe care, conventional sau nu, il numim cel al „regiunii extinse a Marii Negre". SUA isi fixeaza deja baze strategice la Marea Neagra. Pe acest fundal vor trebui citite in viitor evolutiile din zona, inclusiv al relatiei dintre Bucuresti si Chisinau. De aceea ultima parte a volumului este una dedicata explicit evolutiilor la Marea Neagra, un posibil dosar, ramas si el deschis, si care isi asteapta o abordare consistenta de aici inainte.
Ca o concluzie: aceasta lucrare vrea sa furnizeze o modalitate de a privi si evalua relatia dintre „cele doua state rominesti" din regiunea Marii Negre pe parcursul a 15 ani. Ratata sau nefructificata pina acum. // Flux
