Moldovenii au pus şampania la rece, orchestra maestrului Botgros îmbracă hainele de sărbătoare iar Putin pare a fi uitat de peticul ăsta de pământ. Săptămâna viitoare, Chişinăul semnează Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Gata vsio?
1. Dacă PCRM câştigă alegerile din noiembrie, va denunţa Acordul de Asociere?
În aprilie, fracțiunea Partidului Comuniștilor a propus, în plenul Parlamentului, revizuirea textului Acordului de asociere cu UE și organizarea unor noi negocieri, cu participarea reprezentanților Chișinăului, Tiraspolului, Federației Ruse și Uniunii Europene. Comuniştii au avertizat că, în caz contrar, scenariul din Ucraina s-ar putea repeta. “Moldova își va pierde suveranitatea! “ au strigat ei în Parlament iar Voronin a mărturisit, cu inima grea, că „Interesele Moldovei nu sînt respectate. Pe mine mă doare inima de Moldova și nu de ceea ce ne-a scris nouă Bruxelles-ul.”
2. De ce Chişinăul asistă, pasiv, la seria interminabilă de gesturi anticonstituţionale ale găgăuzilor?
În februarie 2014, prin referendum, 98,9% dintre găgăuzi şi-au exprimat dorinţa de a fi independenţi faţă de R. Moldova. Scorul le-a anticipat pe cele din Crimeea, Lugansk şi Doneţk, semn de lipsă de imaginaţie, ar spune unii, de consecvenţă, ar spune alţii.
Recent, Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) anunţa că s-a autosesizat în legătură cu o „întâlnire confidenţială“ la Bălţi dintre başcanul autonomiei găgăuze, Mihail Formuzal, episcopul Marchel (Mitropolia Moldovei), liderul partidului Patrioţii Moldovei, Mihail Garbuz, şi alte persoane, care ar pune la cale un plan de destabilizare a situaţiei din Republica Moldova, înaintea semnării Acordului de Asociere cu UE. La şedinţă s-ar fi convenit o „revoltă a minorităţilor etnice la Comrat şi Bălţi împotriva autorităţilor legitime ale statului” şi un plan de răsturnare a puterii legale, prin rebeliuni armate, ca să fie create două enclave separatiste – „Republica Populară Găgăuzia“, ce ar urma să includă regiunile Bolgrad şi Ismail din Ucraina şi raioanele de sud ale ţării, şi „Republica Moldovenească de Nord“, constituită din regiunea Cernăuţi din Ucraina şi raioanele de nord ale Republicii Moldova. Ulterior, ar urma să fie constituită „Federaţia Moldovenească“, formată din patru subiecţi: Republica Moldova (Chişinău), Republica Moldovenească Nistreană (Tiraspol), Republica Populară Găgăuză (Comrat), Republica Moldovenească de Nord (Bălţi).
În urmă cu două săptămâni, başcanul a declarat publicaţiei turce „Milliyet“ că Găgăuzia îşi va declara independenţa dacă Guvernul de la Chişinău va semna Acordul de Asociere: „Noi vrem să rămânem parte a Moldovei, cu statutul de autonomie pe care îl avem. Dar Guvernul central a pornit pe o altă cale, care duce la dezmembrarea ţării. Guvernarea vrea aderarea ţării la NATO şi UE. Noi şi poporul Transnistriei suntem împotriva acestor aderări. Dacă Moldova va semna Acordul de Asociere cu UE şi îl va implementa, economia noastră va cădea, iar noi ne vom declara independenţa“.
Preşedintele Marii Adunări Naţionale a Turciei, Cemil Çicek, i-a sfătuit pe başcan şi pe supuşii săi să fie moderaţi şi constituţionali, să înveţe limba română şi pe cea maternă.
Chişinăul a ridicat din sprâncene şi atât.
3. Crede cu adevărat Chişinăul că va putea negocia un viitor european cu Transnistria cu tot? Care sunt scenariile în acest caz?
La Vilnius, un oficial european îmi spunea că, în ultimii 2 ani, în Comisia Europeană s-a vorbit foarte rar despre Transnistria. Inocenţa europenilor, demonstrată din plin în cazul Ucrainei, ar putea produce un adevărat dezastru pentru un guvern moldovean la fel de inocent. Cuminţenia (un atú în Parteneriatul Estic) Chişinăului, care crede că i se negociază viitorul peste cap, dorinţa de a nu supăra Moscova şi de a mulţumi Bruxelles-ul, a dat roade până acum. Dar vor fi primiţi moldovenii în casa comună europeană cu o grenadă în buzunar? Greu de crezut.
Până acum, formatul 5+2 a produs un rezultat nul. România nici măcar nu a putut chibiţa pe sub ferestrele negocierilor dar a crezut că asta înseamnă înţelepciune geopolitică. Niciun om politic moldovean nu îşi va asuma despărţirea de Transnistria, fiind conştient că asta va însemna moartea sa politică şi un stigmat istoric. Şi atunci? Moscova îşi doreşte o federaţie ucraineană şi una moldovenească, cu arhitectură variabilă. Dar asta va însemna îngheţarea în istorie a celor două state.
4. Cine va sprijini Moldova dacă Moscova îi taie lumina şi gazul?
Republica Moldova cumpără electricitate de la DTEK Vostokenergo (Ucraina) (50%) şi de la centrala din Cuciurgani, Transnistria (50%). Centrala este alimentată cu gaze naturale, păcură şi cărbune şi aparţine grupului rus Inter RAO EES. Grupul, care în 2011 a avut o cifră de afaceri de 536 miliarde de ruble (15,54 miliarde dolari), are in consiliul de administraţie personaje bine ancorate în structurile statului rus: ministrul adjunct al energiei, executivi din Gazprom şi Rosneft. Ca şi în cazul Gazprom – Ucraina, decizia privind renegocierea contractului cu Republica Moldova se poate face fără niciun fel de scupule, pe baza aceluiaşi argument: trecerea la tarife europene.
Furnizorul ucrainean este şi el instabil: în 2012, nemulţumiţi de oferta Chişinăului, au suspendat livrările.
Cât despre gaz, Moldovagaz este controlată de Gazprom (50%) şi Tiraspol (13.4%). Mult aclamatul tronson Iaşi-Ungheni, care ar trebui să ofere Moldovei o alternativă la monopolul Gazprom, se termină brusc la Ungheni. Cine va duce magistrala până la Chişinău? Se va construi, ca şi până acum, din banii autorităţilor publice centrale şi locale, sporindu-se de fapt patrimoniul Gazprom / Moldovagaz? S-a spus că România va livra gaze Republicii Moldova la un preţ mai mic, ca alternativă la gazul rusesc, dar aceste livrări vor alimenta de fapt punga Gazprom, care nu are nicio obligaţie să vândă gazul (dacă magistrala Ungheni-Chişinău va fi construită) la preţul României.
5. Cum va juca Vlad Plahotniuc?
Ambivalenţa acestui personaj, un adevărat Batman moldovean, cel care reuşeşte performanţa de a retransmite simultan ORT şi TVR, fără să supere niciuna din părţi, care are potenţialul de a face şi desface alianţe, e cheia cu care comuniştii ar putea închide, pe dinăuntru, în decembrie, uşa Guvernului de la Chişinău. Românii cred că Plahotniuc este loial statului român (PD-ul este partenerul tradiţional al PSD-ului).
Anul acesta, cum ar spune Vasile Stati, această Conchita Wurst a limbii române, ni-om razbiri.
