De Andrei Munteanu
În R.M. pomparea iluziilor continuă. După declaraţia P.C.R.M. cu privire la sloganul în alegeri: „Moldova alege victoria”, cred că această „victorie” a Moldovei, în versiunea comuniştilor, capătă tot mai mult asemănare cu un fenomen care s-a produs în anii 1634-1637 în Olanda, cunoscut sub denumirea de „mania lalelelor”.
S-a început istoria de la un simplu fapt că, după sosirea unui lot de bulbi de lalele din Constantinopol în Europa de Vest în a. 1562, ca din senin aprecierea acestei flori a devenit foarte mare, astfel încât cultivării şi posesiei acesteia i s-a atribuit mare prestigiu. "Goana de a investi a copleşit toată Olanda. Nici o persoană care se considera câtuşi de puţin receptiv mintal nu se considera că ar fi putut rămâne în urma acelei tendinţe”, scria Galbraith în cartea: „Scurtă istorie a euforiei financiare”.
Tot acolo autorul mai scrie că: "Cu puţin înainte de anul 1636, un bulb care anterior nu părea să fi avut nici o valoare, putea fi schimbat pe o trăsură nouă, doi cai de culoare sură şi un set de hamuri", şi că „Toţi credeau pasiunea de lalele interminabilă, şi că cei bogaţi din toate părţile lumii vor trimite bani în Olanda, şi vor plăti orice preţ li se va cere pentru acestea… Oamenii din toate clasele sociale vor converti proprietăţile în bani numerar şi vor investi în flori”. Un bulb de lalelele pe atunci se vindea contra unei sume incredibile, estimate în valoare actuală de la $25,000 la $50,000.
Cu privire la atare situaţii filozoful notoriu Friedrich Von Schiller scria: „Oricine la nivel individual este tolerabil de receptiv şi raţional dar, devenind parte a unei gloate, subit se transformă în neghiob”.
În câţiva ani, când comercianţii şi/sau posesorii de bulbi au început ai vinde şi a nu mai cumpăra alţii în loc, brusc s-a declanşat panica, preţul acestora a căzut „zgomotos” şi marea majoritate a celor implicaţi în speculaţiile cu lalele s-au ales cu pierderi drastice.
Experienţa nefericită din care Europa occidentală a tras învăţăminte deja de câteva veacuri, populaţia din R.M. nu se poate debarasa nici acum, continuând să creadă în iluziile ieftine ale comuniştilor din zilele noastre.
Între mania lalelelor de atunci şi „victoria” la cere ne îndeamnă comuniştii, în maniera în care chipurile o văd ei, este o asemănare mare – aceasta nu este altceva decât o iluzie proiectată să aducă beneficii unui grup mic de oameni – autorii acestei farse, şi susţinătorilor lor. Marea majoritate a populaţiei nu are cum să câştige. Restul populaţiei se va alege pe termen lung cu „bulbi”, sau promisiuni iluzorii fără valoare. O explicaţie şi mai simplă este că iluziile, la nivel politic, nici o dată nu au fost promovate în scopuri nobile.
Astfel, cum se manifestă iluzia nefastă în cazul nostru? În primul rând se insistă pe ideea că oamenii dacă vor crede în cauza comunistă vor trăi mai bine, sfidându-se cu premeditare faptul că nimeni în lume nu a putut crea un sistem viabil şi funcţionabil în baza ideologiei comuniste. Uniunea Sovietică a fost un exemplu credibil în acest sens.
Comunismul, în afară de faptul că nu are nici o ideologie logic fundamentată, a fost impus spaţiului post-sovietic în manieră aventuristă de o pleiadă de impostori pentru care scopul final era de a fi „conducători” şi nu de a aduce bunăstare oamenilor.
Ei erau setoşi de „încercări” pe seama vieţilor omeneşti, fără a avea nici un model sau careva bază ştiinţifică la tot ceea ce vroiau să creeze. A fost o perioadă de existenţă, bazată în exclusivitate pe emoţii şi euforie, care după cum vedem şi în istoria maniei lalelelor – în lipsa unor cunoştinţe legate de un anumit domeniu – pot conduce la deziluzii drastice.
Pentru R.M. aceasta ar conduce spre un fel de „sărituri” dintr-o extremă în alta, şi dintr-o criză în alta, sau dependenţă cronică de surse din exterior şi/sau interminabilă „frământare” că nu se va putea realiza atingerea unui trai decent, bazat pe auto-suficienţă.
Un gând logic la care ar trebui să ne gândim tot mai mult e – în ce măsură vom tolera şi admite ca iluziile comunismului „victorios” să conducă mulţi cetăţeni la neghiobie.
