Participarea la o organizație internațională nu ar putea să primejduiască identitatea culturală a unui popor. Despre aceasta a declarat într-un interviu oferit pentru Moldova.ORG directorul Institutului Polonez din Bucureşti, Maja Wawrzyk. Ce alte declarații a mai făcut aceasta umăriți în interviul de mai jos.
Doamnă director, am să vă rog în debutul interviului să ne spuneţi ce domenii acoperă activitatea Institutului Polonez din Bucureşti, care este impactul pentru viața culturală din România şi Republica Moldova?
Institutul Polonez se ocupă de diplomația publică și culturală, adică de promovarea imaginii Poloniei. Nu organizează doar evenimente culturale – este vorba și, de exemplu, de conferințe pe subiecte sociale sau istorice. Nu spunem: „iată, cultura noastră este cea mai interesantă din lume”, sau „politica culturală poloneză este cea mai eficientă, trebuie să ne urmați pașii”, ci oferim o altă perspectivă asupra mai multor subiecte. Promovarea nu înseamnă propagandă – prezentăm fenomene noi și interesante, apărute în țara noastră și invităm publicul românesc și cel moldovenesc la dialog.
Toate evenimentele sunt organizate în colaborare cu parteneri locali. Asta înseamnă că în afară de a lărgi oferta culturală a orașelor în care funcționăm, le oferim partenerilor noștri, celor din Polonia si celor locali deopotrivă, posibilitatea de întâlnire – deseori așa încep colaborările.
Care sunt cele mai importante proiecte care urmează să fie realizate pe parcursul anului 2014?
În anul 2014, Institutul Polonez va realiza o serie de proiecte cu ocazia aniversărilor îmbucurătoare ce vor avea loc anul acesta: este vorba despre împlinirea a 25 de ani de la abolirea comunismului, a 15 ani de la intrarea Poloniei în NATO și a 10 ani de la aderarea la UE.
Ne propunem de asemenea să îi familiarizăm pe români și pe moldoveni cu figura lui Jan Karski, un emisar al guvernului polonez din timpul celui de-al doilea război mondial, care și-a riscat viața înștiințându-i pe aliați despre Holocaust. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea sa.
Unul dintre cele mai importante proiecte pe care le va realiza Institutul Polonez va fi pregătirea programului pentru târgul de carte Bookfest din București, în care Polonia va fi invitat de onoare. Autori polonezi contemporani vor veni în București, vom organiza o serie de conferințe și vom publica lucrări noi. Sperăm că și editurile moldovene își vor prezenta ofertele. Conform statutului, Institutele Poloneze au funcția unor centre competente de promovare a cunoștințelor despre Polonia, prin intermediul unei activități de informare si educare si prin asigurarea prezentei poloneze în viața culturală a ţărilor de reşedinţă.
Este o Strategie comună pentru toate Institutele Poloneze, în câte ţări activează, sau sunt aspecte specifice regionale?
Strategia, așa cum ați descris-o, este comună pentru toate cele 24 de institute care activează în 22 de țări. În fiecare an, Ministerul de Externe, de care aparțin Institutele, decide în linii mari acțiunile lor principale. Apoi, institutele își definesc metodele de lucru și oferta. Fiecare institut își propune singur programul în funcție de contextul din țara respectivă (sau chiar în funcție de partea țării – avem 3 institute în Germania, 2 în Rusia). Programul este de fiecare dată aprobat de către Ministerul de Externe.
Institutul Polonez din Bucureşti a fost înfiinţat în anul 2001. Prin ce evenimente s-a distins această perioadă?
În fiecare an organizăm aproape 120 de evenimente în ambele țări în care acționam și fiecare are importanța sa. Din ultimii ani însă, ar merita menționate câteva evenimente precum seria de concerte cu prilejul aniversării celor 200 de ani de la nașterea lui Frederic Chopin din 2010 sau picturile murale realizate de tineri artiști polonezi în Chișinău și în București în ultimii doi ani.
De asemenea, nu merită trecută cu vederea nici expoziția de pictura sacrală a lui Jerzy Nowosielski de la Muzeul Național Cotroceni din 2007 sau mai multe expoziții de afiș polonez organizate în România și Moldova, printre altele la Muzeul de Artă de la Chișinău si la Muzeul Național de Artă al României, la București. De opt ani, în fiecare an organizăm Zilele Filmului Polonez: cele mai bune producții poloneze din ultimi ani sunt prezentate in cinematografele din ambele capitale si apoi și în localități mai mici din România și Republica Moldova.
Organizăm și întâlniri deschise pentru public cu unele mari personalități, cei care au contribuit la succesul transformărilor din Polonia din ultimii 20 de ani, precum Tadeusz Mazowiecki, Leszek Balcerowicz sau Adam Michnik.
Încercăm să ne păstrăm creativitatea, inventând tot felul de proiecte, care nu constau doar în organizarea de concerte sau spectacole. Astfel am conceput concursul de scriere de articole despre Polonia pentru versiunea în limba română a Wikipedia, pe care îl vom continua și în acest an. De asemenea, am introdus pe piața din România și Moldova un joc de societate numit „Stai la coadă”, asemănător cu „Monopoly”, prin care cei tineri pot afla, ce înseamnă de fapt „lipsa de aprovizionare” a magazinelor în perioada comunistă. Jocul are succes, s-a vândut aproape întreg tirajul.
Se împlinesc 10 ani de la aderarea Republicii Polone la UE. Care a fost impactul aderării asupra culturii poloneze? Nu şi-a pierdut din identitate?
Nu văd motivul pentru care participarea la o organizație internațională ar putea să primejduiască identitatea culturală a unui popor. Desigur, înaintea aderării la UE se auzeau în Polonia astfel de opinii, însă cei 10 ani au dovedit un lucru contrar: artiștii polonezi, având acces la programe de schimburi culturale, la fonduri destinate lor, având libertate de circulație, au mai multă libertate artistică și mai multe posibilități de a se dezvolta. În creațiile lor, nu ating doar subiecte importante pentru noi, polonezii, dar și universale (iată Warlikowski, Libera, Mykietyn). În același timp nu s-a abandonat discuția internă: despre narațiuni istorice, identitatea noastră ca popor, memoria colectivă. Deschiderea spre lume ne-a oferit o perspectivă mai largă.
Cu ce contribuie Polonia la diversitatea culturală europeană?
Avem un teatru specific. Renumit este jazz-ul polonez, precum și afișul polonez. În prezent, o specialitate poloneză devine designul de obiecte. Am putea risca o generalizare: caracteristică pentru cultura poloneză este legătura strânsă față de ideea de libertate și de individualism.
Dar cred că aici trebuie să privim și mai larg. Autoritățile poloneze au observat de mult corelația dintre oferta culturală a unei țări și atractivitatea ei pentru investitorii străini. Cultura nu înseamnă doar distracție și un mod plăcut de a petrece timpul liber: teatrul, filmul, muzica, dansul influențează educația, sporesc inventivitatea și creativitatea întregului popor. Cultura este o parte importantă a economiei unui stat. Mulțumită strădaniilor artiștilor, dar și autorităților care investesc în ei, cultura a devenit un element al brandului Poloniei.
Prin ce evenimente artistice s-a făcut vizibilă cultura poloneză în Republica Moldova, graţie Institutului Polonez, care acoperă ţara noastră din anul 2004?
Moldovenii, cu care discutăm, au remarcat Zilele Filmului Polonez, care se desfășoară în fiecare toamnă la Chișinău. De câteva ori pe an invităm la Sala cu Orgă soliști polonezi, pentru a le prezenta melomanilor din Moldova muzică clasică, nu doar poloneză. În ultimii ani ne-am străduit însă să ieșim în oraș, în spațiul public – de aceea am inițiat o galerie de picturi murale în cartierul Botanica – până acum au fost executate două picturi monumentale, pe pereții exteriori ai blocurilor. De aceea am propus și spectacole de teatru de stradă și jocuri urbane.
De altfel, concertele de jazz polonez au jucat un rol important în activitatea noastră. Colaboram foarte strâns cu Festivalul Ethno Jazz din Chișinău unde în fiecare an cânta o formație din țara noastră.
Cinematografia poloneză este promovată în Republica Moldova prin “Festivalul Filmului Polonez” şi cel din ţările Grupului de la Vişegrad, muzica – prin recitalurile diferitor artişti care evoluează la Sala cu Orgă, Filarmonica Naţională. Sunt organizate expoziţii ale artiştilor plastici, dar nu au fost la Chişinău trupe de teatru. Motivul ar fi bariera lingvistică sau bugetul instituţiei nu permite prezentarea unui spectacol de teatru?
Ba da, venim și cu teatrul. Chiar anul trecut, în cadrul festivalului ClassFest am prezentat spectacolul „Orfeu si Euridice”, al celebrului actor Janusz Stolarski și spectacolul studențesc “Munții și gordost” de la Școala de Film și Teatru din Łódź. În iunie, aproape o mie de chișinăuieni au vizionat spectacolul de stradă “Carmen Funebre” prezentat de Teatr Biuro Podrózy în fața Gării Feroviare. Mai apoi – spectacolul-concert “Măsuța” la Teatru Spălătorie. Ajutăm și teatrele moldovenești să pună în scenă piese scrise de dramaturgi polonezi: am colaborat la realizarea pieselor „Principesa Ivona” și ”Clasa Noastră”, care s-au aflat în programul Teatrului Eugen Ionesco și “Lamentație”, realizată de Laboratorul Teatral Foosbook.
Firește, nu putem aduce câte o echipă de teatru în fiecare lună, din cauza costurilor, dar ne străduim să prezentăm tot ce este actual în teatrul polonez. În cazul prezentării teatrului polonez este important și următorul aspect: nu poți aduce o trupă să joace pur și simplu o piesă într-o seară. Cel mai bun context îl constituie întotdeauna un festival internațional de teatru.
După ce criterii planificaţi agenda evenimentelor? Acestea sunt finanţate în totalitate de Guvernul de la Varşovia, prin Ministerul Afacerilor Externe sau căutaţi şi cofinanțări, proiecte de coproducere.
De fiecare dată este diferit. Idei pentru evenimente apar, cel mai des, în urma discuțiilor cu partenerii din Polonia, din România și Republica Moldova. Fie că răspundem la cererea publicului local, fie, din proprie inițiativă, hotărâm să propunem ceva puțin cunoscut aici, dar foarte reprezentativ pentru Polonia, ca de exemplu teatrul de stradă sau pictură monumentală pe pereții blocurilor. Vrem ca fiecare proiect sa fie unul comun, unde și noi, și partenerii să purtăm responsabilitatea pentru el. Asta înseamnă si responsabilitatea pentru aspectul financiar. Sigur că aducem fonduri din bugetul nostru, dar niciodată nu ne putem permite să „facem cinste”. Și partenerul local trebuie să vină cu ceva. În afară de banii din bugetul nostru, deseori sunt implicate și alte instituții din Polonia: Institutul Polonez de Artă Cinematografică, care nu este o instituție bugetară, sau Institutul Adam Mickiewicz, subordonat Ministerului de Cultură.
