La data de 7 iulie 2009, în cotidianul „Timpul de dimineaţă” a apărut un articol semnat de Angelina Olaru, intitulat „Mănăstirile în slujba PCRM?”. Mă îndoiesc că cineva se va apuca să scrie vreun răspuns la acest articol. Am zis că eu, ca vieţuitor în una din mănăstirile Moldovei, am dreptul la replică şi trebuie să scriu măcar ceva. Replica mea nu va plăcea nici comuniştilor şi nici “anticomuniştilor”.
Am citit articolul cu atenţie şi am rămas oarecum indignat. Şi eu sunt preot şi călugăr la o Mănăstire din Moldova, dar iată că sunt anticomunist, şi încă unul înverşunat. Anume eu am fost cel care am dat în presă tâmpeniile spuse de Voronin la Mănăstirea Condriţa în vara lui 2007 (cu „Iisus Hristos comunist” etc.). Am făcut-o cu multă demnitate şi sunt gata să suport consecinţele. Foarte mulţi preoţi m-au susţinut şi în primul rând călugării din mănăstirea în care vieţuiesc. Aici la Zăbriceni toţi suntem anticomunişti, pentru că suntem ortodocşi. Comunismul şi Ortodoxia nu se leagă în nici un fel. Dacă cineva ne întreabă – spunem asta fără frică şi respectând limitele creştine, iar dacă nu ne întreabă, ne vedem de viaţa noastră călugărească, fără să facem politică sau propagandă partinică. Nici un cleric, începând de la mitropolit şi episcopi, şi terminând cu ultimul monah din cea mai izolată mănăstire, nu are dreptul să facă propagandă electorală pentru nici unul din partide, nu neapărat cel comunist. Acest lucuru este interzis de rânduielile bisericeşti, iar abaterile trebuie pedepsite. Iată însă că PPCD-iştii au pus chiar în lista lor electorală pe un preot din Mitropolia Basarabiei, ceea ce este interzis în mod expres de o hotărâre a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române (de care această Mitropolie ţine).
Pe de altă parte, este bine să se ştie că nu toţi clericii fac campanie procomunistă, ci numai cei fără carte sau care au fost cumpăraţi de Voronin şi agenţii lui. Trebuie să fii prost ca să susţii comunismul din dragoste; prin urmare, cei care-l susţin o fac doar din interes. La Mănăstirea Hâncu, despre care se scrie în articol, sunt ţinuţi doar călugări şi maici foarte slabi pregătiţi. Majoritatea maicilor cu facultate au fost determinate să plece. Mai mult decât atât, deşi s-au făcut numeroase sesizări la Patriarhia Moscovei (de care cei de la Hâncu chipurile ascultă), acolo se practică diferite lucruri neadmise de Biserica Ortodoxă. Situaţii asemănătoare avem şi în alte mănăstiri, dar chiar şi aşa, jurnaliştii nu au niciun drept să generalizeze în această privinţă.
Un alt aspect nereuşit al articolului este faptul că se dau exemple doar despre preoţi anticomunişti din România, de care mulţi clerici necărturari din Moldova nici nu au auzit – ceea ce diminuează din efectul mesajului; iar exemplul cu papa Ioan Paul al II-lea chiar că nu se înscrie în peisaj. Trebuia însă se spună despre cei 46 de preoţi BASARABENI care au fost ucişi de regimul comunist în anii 1944-1956. De asemenea trebuie să se spună foarte clar că Sf. Patriarh Tihon al Moscovei, omorât de comunşti în 1925 şi canonizat de Biserica Rusă, a anatemizat (blestemat) comunismul, iar această anatemă nu a fost anulată de nimeni niciodată.
Un ultim aspect pe care vreau să-l scot în evidenţă este că odată cu critica comunismului, apre şi întrebarea cine va veni în locul acestora? Listele PDM, AMN şi PLDM sunt pline de masoni şi sectari. Prea puţini din cei care candidează pe listele vreunui partid poate fi numit creştin, majoritatea doar speculând cu elementul religios, în special cu cel ortodox. Biserica nu trebuie să admită aşa ceva şi este datoare să se ţină echidistantă.
Prim urmare, problema abordată în articolul dat e mult mai profundă şi nu se poate reduce la o simplă critică faţă de una din mănăstirile Moldovei. Ar fi bine ca redacţia „Timpului” să-şi ceară scuze în mod public pentru acuza prea generală faţă de mănăstirile din Moldova. Ea nu-i priveşte pe foarte mulţi preoţi şi călugări din Moldova, care au totuşi o orientare duhovnicească sănătoasă şi care-şi onorează cu cinste slujirea lor.
P.S. Celor de la Hâncu vreau să le spun că nu Europa şi stilul nou sunt pericolul pentru noi, ci incultura şi imoralitatea poporului nostru, care nu are nici un fel de identitate şi nu ştie să-şi păstreze nici cele mai elementare valori. Am fost sute de ani cotropiţi de turci şi nici până astăzi în R. Moldova nu este nicio moschee, pentru că strămoşii noştri aveau o identitate şi ştiau să şi-o păstreze. Deci problema e în noi şi în politicenii care-i naştem, îi curtăm şi, până la urmă, îi merităm.
Să-i învăţăm pe oameni să-şi schimbe viaţa şi atunci vom rezista la tot ce ne poate vătăma, dar să nu-i amăgim cu practici exorciste, speriindu-i pe toţi că au demoni. Pseudo-duhovnicii de la Hâncu, Saharna şi de pe unde mai sunt ei, trebuie să-i cheme la „şedinţele lor duhovniceşti” pe cei de pe listele electorale. Din ei să scoată dracii şi pe ei să-i scurgă de bani, iar pe oameni simpli să-i lese în pace, că ei au mai multă credinţă decât noi…
—
Petru Pruteanu, pe numele de mirean Mihail Pruteanu e nascut in 1979 la Corlăteni, municipiul Bălţi, Raionul Rîşcani. Este Ieromonah, Doctor în Teologie, Lector superior, Decan al Facultăţii de Teologie Pastorală din Edineţ (Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova).
