de Denis Cenusa
Umbrita de numeroasele conflicte bilaterale, Comunitatea Statelor Independente s-a adunat in sedinta informala la Ialta. Initiativa apartine liderului ucrainean Ianukovici si presupune stabilirea ”viitoarelor obiective in cooperarea economica” dintre statele comunitatii. Pe langa aceasta, presedintele ucrainean a dorit sa-si consolideze imaginea, in compania colegilor din CSI.
Balansarea spre Est a liderului ucrainean reiese din contextul european putin atractiv pentru guvernarea ucraineana, in aceasta perioada. Or, Uniunea Europeana se afla in amplu proces de regandire a paradigmelor institutionale, iar Parteneriatul Estic este pus pe viteze mai mici, cel putin pentru 6 luni, cand presedintia in UE este detinuta de Belgia. Accent se va pune pe avansarea Balcanilor de Vest in materie de integrare europeana. Posibil, indiferenta moderata fata de Parteneriatul Estic este rezultatul faptului ca dimensiune data va constitui obiectul de lucru a presedintiei poloneze, ce va incepe in 2011. Cat timp vectorul vestic se confrunta cu diverse dereglari, sporeste inevitabil participarea Ucrainei in cadrul CSI. Pentru Kiev este important ca potentialul economic al CSI sa fie canalizat pentru relansarea economiei ucrainene (iar indirect, a business-ului sustinatorilor lui Ianukovici). Iar demararea procesului de infiintare a “uniunii vamale” intre Rusia si Kazahstan, cu intarzierea Belarusului, a impulsionat o atitudine patrunzatoare si prudenta in cadrul puterii ucrainene pro-rusesti. Din simpla invidie sau capriciu, dar se pare ca Ianukovici vrea sa fie la curent si in interiorul algoritmelor CSI-iste, chiar daca tehnic nu poate antrena Ucraina in sinergiile integrationiste din zona ex-sovietica (Uniunea Vamala etc.).
Efervescenta criticilor privind limitarea libertatii mass-media, exercitarea presiunilor asupra sectorului civil si a organizatiilor non-guvernamentale straine, il impinge pe liderul ucrainean sa aleaga instinctiv anturajul liderilor din spatiul CSI, acuzati de acelasi comportament sever fata de manifestarile democratiei, cu care el a si dorit sa-si serbeze jubileul de 60 de ani. Astfel, la Ialta au fost prezenti aproape toti presedintii “autoritari” din fosta URSS: Medvedev, Nazarbaev, Lukasenko, Sarkigsean si Aliev (Rusia, Kazahstan, Belarus, Armenia si Azerbaidjan).
Turkmenistanul, Uzbekistanul, Kirgizstanul, Tadjikistanul si Moldova au lipsit de la intrevederi. In viziunea lui Ianukovici, intrunirea de la Ialta a reprezentat o “masa rotunda, fara unghiuri ascutite” [1]. Cu exceptia lui Lukasenko, serios certat cu Moscova, celelalte tari sunt in relatii destul de bune cu Rusia, de la care Kievul asteapta un imprumut in urmatorul an in valoare de aproximativ 2 mld. dolari. Chiar daca Rusia se afla la conducerea CSI-ului in acest an, aceasta a acceptat desfasurarea unui summit informal pe teritoriu ucrainean. La indicatia cuiva sau pe placul propriu, dar Kievul a creat oportunitati pentru a aduce la aceeasi masa pe Lukasenko si Medvedev, pentru prima data dupa criza datoriilor beloruse pentru gazul natural rusesc.
Reuniunea a avut loc pe fondul zilei de nastere a lui Ianukovici, care a implinit 60 de ani. In mesajul sau de felicitare, liderul rus a sugerat subtil ca ar dori in perioada lui Ianukovici o Ucraina ”stabila […], cu parteneri externi de nadejde”. Decodificand formatul diplomatic al urarile lui Medvedev distingem ”conditia” in limitele careia Moscova va fi “un partener de nadejde” [2]. Pretul acestei ”fidelitati” este politica previzibila si consecventa a Kievului, care insa nu este vizibila in cazul Chisinaului.
Caracterul multilateral si neuniform al conducerii moldovenesti a devenit ”marul discordiei” in relatia cu Moscova, iar in final a dus la deteriorarea serioasa a dialogului politic bilateral. Chiar daca nuantele discrepantelor sunt profund politice, Ianukovici nu a riscat sa-l invite pe presedintele interimar al Moldovei, M. Ghimpu, la reuniunea informala de la Ialta. Gest inadmisibil din punct de vedere politic si diplomatic, dar presedintele pro-rus a facut tot posibilul pentru a nu-l include pe Ghimpu in lista invitatilor sai. Asupra acestui moment a decis chiar el insusi, eventual insistand si alti lideri ai statelor CSI , indignati de “decretul lui Ghimpu”, unde Rusia este etichetata latent “tara ocupanta”.
Ignorat de Ianukovici, presedintele interimar al Moldovei nu a intarziat insa sa-l felicite pe omologul sau conform codul diplomatic existent [3]. Oricum aceasta situatie, creeaza senzatia ca, nemultumirea fata de decretul lui Ghimpu cu privire la “ziua de 28 iunie” s-a revarsat peste albia relatiilor moldo-ruse. In pofida interimatului sau, Ghimpu ramane insa presedintele Moldovei. De aceea, acesta trebuia sa asiste sau cel putin invitat la intrevederile de la Ialta, la fel ca si Lukasenko, care critica dur Moscova si chiar o acuza de “manifestari imperialiste”.
Desigur, decizia Kievului putea fi coordonata cu Chisinaul, dar despre aceasta nu se spune nimic pe paginile oficiale ale autoritatilor moldovenesti. Ipotetic, daca presedintele interimar ar fi primit invitatia, acesta urma sa lipseasca de la reuniune din cauza situatiei exceptionale din tara, conditionata de gravele inundatii.
In perioada urmatoare, acest subiect va fi acoperit de tacere diplomatica (in dependenta de gradul de conlucrare in cadrul Aliantei pentru Integrare Europeana) pentru a nu genera extinderea tensiunilor si asupra relatiilor cu Ucraina. Totodata, absenta Moldovei de la reuniunea CSI poate fi folosita ca ragaz de timp pentru detensionarea atmosferei critice in relatiile moldo-ruse. In vederea anticiparii unor “necuviinte cu tenta politica si diplomatice”, Chisinaul va trebuie sa evalueze actiunile Kievului si posibil sa le dea o apreciere potrivita, in corespundere cu interesele nationale ale tarii.
