Interviu cu Leonid Litra, cercetător la Institutul de Politică Mondială din Kiev, oferit pentru Moldova.ORG.
Euromaidanul își celebrează, în aceste zile, victoria și își plânge morții. Totodată, Ucraina pare acum, mai mult ca niciodată, divizată pe criterii politico-geografice, iar economia este măcinată de o criză fără precedent și în prag de colaps. Cum arată perspectivele țării de pe loc, de la Kiev?
Ucraina se află într-o situație extrem de dificilă. Cele mai mari trei probleme sunt integritatea teritorială, posibilitatea reapariției lui Viktor Ianukovici, care se poate declara președinte și poate fi sprijinit de unele regiuni din Ucraina, și situația economică, care este aproape de colaps. Perspectivele Ucrainei de a depăși aceste trei probleme sunt reale, dar este aproape clar că Kievul nu va putea depăși aceste probleme fără ajutorul SUA, UE, al Rusiei și instituțiilor financiare internaționale.
Președintele Ianukovici este astăzi fugar, anunțat oficial în căutare, Rada are o nouă conducere, a fost format un nou Guvern și au fost anunțate alegeri anticipate. În același timp, nu e un secret, manifestanții de pe Maidan, ca și liderii acestora, nu au prea multă încredere nici măcar în cei care au fost în opoziție față de administrația lui Ianukovici. Există în Ucraina o forță politică sau poate, eventual, o coaliție capabilă să administreze eficient situația până la apropiatul scrutin, dar și să preia legal puterea în urma alegerilor?
Deși exista anumite rezerve privind integritatea unor miniștri din noul Guvern, echipa noului Cabinet pare a fi una destul de profesionistă. În situația în care criza din Ucraina a generat o polarizare extremă, orice Guvern va fi popular pentru o parte și mai puțin popular pentru altă parte. Guvernarea actuală din Ucraina trebuie să se concentreze pe acțiuni care ar întări Ucraina și care au capacitatea de a uni societatea. Aceste acțiuni pot fi lupta cu corupția, relansarea economică și reforma în justiție. Cât privește încrederea Maidanului, într-adevăr este o problema între ei și noua guvernare, dar pentru a stabiliza situația actualul Guvern nu trebuie să urmeze strict indicațiile Maidanului, care totuși este radicalizat.
Evenimentele din Crimeea amplifică temerile cu privire la o intervenție directă a Rusiei, cu scopul de a-și restabili pozițiile la Kiev. În ce măsură sunt justificate astfel de temeri?
Intervenția Rusiei în Kiev este puțin probabilă, dar posibilă. Rusia deja sprijină neoficial grupurile separatiste din Crimeea și prin aceasta obstrucționează acțiunile noii guvernări. Probabil, Rusia încearcă să slăbească noul Executiv, care și așa este destul de instabil încă, și să obțină garanții că nu va avea pe agendă aderarea la NATO sau semnarea Acordului de Asociere. O intervenție directă a Rusiei în Ucraina ar crea probleme extrem de mari pentru Moscova și ar putea atrage alți actori în acest conflict, plus costuri de reputație ireparabile pe termen mediu pentru Kremlin.
Există, în general, vreo șansă de reconciliere între Estul pro-rus și Vestul pro-european?
Există. Cred că o strategie pentru a începe un proces de reconciliere trebuie să conțină cel puțin două elemente: evitarea extremelor în adoptarea oricăror decizii și moratoriu pe adoptarea unor politici percepute diametral opus in vest și est.
Care a fost rolul factorului geopolitic în declanșarea evenimentelor de la Kiev și în ce măsură desfășurarea ostilităților de pe Maidan poate fi considerată o consecință a contradicțiilor dintre Moscova, pe de o parte, și Bruxelles și Washington, de cealaltă?
Fără îndoiala că ceea ce sa întâmplat în Ucraina are legătura cu relațiile tensionate dintre Vest și Rusia. Nu trebuie să uitam că protestele au început din cauza deciziei Guvernul ucrainean de a nu semna Acordul de Asociere, lucru asupra căruia a insistat foarte mult personal Putin. Pentru Rusia, o Ucraină care este asociată cu UE și care se mișcă spre Vest este un lucru inacceptabil, iar Uniunea Euroasiatică fără Ucraina nu are sens.
Este la Kiev, dar și în celelalte capitale mai sus menționate, luat în calcul scenariul divizării Ucrainei ca o posibilă soluție a conflictului ce macină această țară?
Teoretic acest scenariu este discutat mai ales în cercurile de experți, dar este inacceptabil pentru Kiev. Fără îndoiala că unii actori au o altă viziune asupra divizării Ucrainei, dar pentru Rusia aceasta tot nu este o soluție, pentru că Kievul este totuși în mare parte ostil Rusiei, iar pentru Moscova, prin perspectiva istorica a Rusiei Kievene, obținerea unui teritoriu loial din care nu face parte Kievul este un eșec.
Ce riscuri comportă o eventuală consolidare a forțelor naționaliste în ceea ce privește situația din Transnistria? Poate fi astăzi anticipată poziția viitorului Guvern de la Kiev în problema reglementării transnistrene și ce ar trebuie să întreprindă autoritățile de la Chișinău?
Senzația mea este că noul executiv de la Kiev este unul favorabil pentru Republica Moldova, având în vedere că este unul care pledează pentru Uniunea Europeana și, mai ales, având în vedere factorul uman. Noul ministru de Externe, Andrei Desitsa, a fost reprezentatul special pentru conflictele înghețate al președinției ucrainene în OSCE și a participat la negocierile 5+2, respectiv este o persoana cu o cunoaștere profundă a problematicii transnistrene. Cât privește autoritățile de la Chișinău, nu cred că ele își schimbă agenda și interesele în funcție de cine guvernează în Ucraina.
