De Argentina Gribincea
Problema lingvistică. „Da, vorbim aceeaşi limbă, dar noi o numim altfel” – a mai repetat o dată, inspirat de Mesajul preşedintelui Traian Băsescu în faţa camerei reunite a Parlamentului din 14 aprilie a.c., preş.Voronin fraza devenită celebră prin inconsistenţa ei (ştie oare dumnealui ce se spune despre cei care persistă în greşeală?). Pă şi atunci, care e problema, domnule Voronin? Numiţi-vă limba cum doriţi. Dar de ce să bateţi şi să persecutaţi atâta lume, pornind de la dorinţa unor ignoranţi de a boteza limbi? Pentru că aveţi o poliţie care ştie a bate tare, trebuie ca toată lumea să inceapă să-i zică limbii române (în care a scris Eminescu şi Creangă, dacă mai ţineţi minte) aşa cum vă vine dumneavoastră mai la îndemână? Şi dacă mâine vreţi să-i ziceţi „balţeană” sau „taracliana”? Sau vine unul, care bate şi mai fără milă, şi vrea să ne numim limba „cahuleană”? Adică, mă înţelegeţi, nu ne putem lua după principiul „cât de bine bate unul sau altul”, domnule Preşedinte! Vă puneţi de-a curmezişul în faţa lingviştilor, scriitorilor şi a intelectualităţii din RM, în faţa lumii întregi, doar pentru că, în ignoranţa dumneavoastră, vă încăpătânaţi să susţineţi teoria lui Stalin privind “limba moldoveneasca”. N-aveţi decât, după părerea mea. E problema dumneavoastră. Nu sunteţi lingvist, nu aveţi ncio putere din punct de vedere academic, dar vă înţeleg, să ştiţi, capriciile separatiste (e şi acesta un fel de a-ţi marca teritoriul). Adică, sigur că ştiu că sunteţi în stare să terorizaţi pe toată lumea, aşa cum aţi făcut recent cu tinerii noştri, dar, repet, forţa brută nu are şi forţă academică. Un argument ştiinţific smuls cu forţa are aceleaşi carenţe ca şi, să zicem, în justiţie, mărturiile false, obţinute prin tortură.
Despre identitate. Aţi tot spus, de ani de zile promiteţi, că apăraţi dreptul cetăţenilor la identitate. Identitatea mea, care este românească, mi-o contestaţi prin tot ceea ce faceţi şi spuneţi. Aţi şi declarat odată că nu sunteţi preşedintele românilor din RM! Deci eu, în calitate de româncă din RM, nici nu am avut vreodată un preşedinte, asta ar fi trebuit să înţeleg? Asta rezultă din declaraţiile de acest fel, care au fost nenumărate, de-a lungul anilor. În toate actele îmi impuneţi o identitate incorectă: parţială, separatsită – pe care eu mi-o asum din indulgenţă, ştiind că „şefii” încă nu au citit nici pe Nicloae Iorga, nici pe Alexandru Boldur, nici pe Ştefan Ciobanu sau Pan Halipa, nici pe clasici, nici pe cronicari, nici, cu atât mai puţin, pe scriitorii noştri moderni… Nu au timp şefii pentru citit. Politicienii nostri, de regulă, se lasă de ceea ce ei numesc „moldo-statalism”, când ajung în opoziţie. Probabil că relaxarea le face bine, şi au şi timp pentru lecturi. Sunt născută în Moldova, imi iubesc pământul şi neamul. Vorbind despre localizarea geografică a baştinei mele, sunt moldoveancă şi basarabeancă (înţelegând prin Basarabia teritoriul dintre Prut şi Nistru, căruia Rusia ţaristă i-a dat acest titlu, în mod eronat), la fel cum sunt şi cetăţean al Republicii Moldova. Dar, din punct de vedere etnic, lingvistic şi cultural, sunt parte a poporului român, mă autoidentific cu Eminescu, Blaga, Brâncuşi, cu o istorie veche şi zbuciumată, pe care moldovenii, inclusiv basarabenii, au construit-o, împreună cu alţi români (ardeleni, olteni, bănăţeni etc.) Interzicându-ne să ne numim români, arătaţi că doriţi să ne privaţi de moştenirea noastră culturală, care, după cum se vede, e ceva mai mare şi mai bogată, decât suma tilurilor de cărţi pe care aţi reuşit să le citiţi dumneavoastră. Iată de ce ar trebui să nu obstrucţionaţi dreptul românilor basarabeni la identitate, impunându-le, în actele de identitate şi prin propagandă de tip stalinist, “titlul” de “moldoveni”, contrapus noţiunii de „român”, pentru că cele două noţiuni nu sunt, nu pot fi antagonice. Şi, mai ales, n-ar trebui să apelaţi la bâta de miliţian, pentru a clarifica ce e cu „românismul”. Nu de alta, dar lumea, învăţată din manualele de istorie, impuse tot de dvs. în şcoli (în care „argumentul suprem” pentru care nu ar trebui să fim consideraţi români este faptul că “fasciştii români îi băteau pe moldoveni”), ar putea să vă confunde cu un roman (sai, implicit, Doamne fereşte, cu un fascist!).
Despre unionism. Domnule preşedinte Voronin, aţi intrat la guvernare, în 2001, cu un slogan unionist: doreaţi cu ardoare să ne băgaţi în uniunea Rusia-Bielarus! Sigur, aţi renunţat, la un moment dat, dar recunoaşteţi că, la început, eraţi un unionist convins! Unionismul nu este o crimă, în fond, el vine din sentimentul de fraţietate, din dorinţa de a comunica şi a progresa, beneficiind de spaţii şi libertăţi mai largi. Tendinţa, în lumea modernă, este una unionistă, un exemplu este chiar UE. Crimă ar putea fi o metodă violentă de a unifica două regiuni sau ţări, de exemplu. Chiar dacă aceste regiuni sunt legate prin istorie, tradiţie, limbă etc. La fel de criminală este susţinerea separatismului, mai ales a celui practicat prin metode violente. Dorinţa multora de la noi de a deveni cetăţeni ai UE este cât se poate de firească, iar metode paşnice de a realiza această unire există. Avem, drept dovadă, fostele republici baltice, Bulgaria, România. Or, chiar PCRM se laudă că vrea să ne ducă în UE. Bine, eu ştiu că asta e o minciună, după cum minciună a fost şi promisiunea PCRM de a face pâine de 16 bani! – dar asta e altă poveste – o poveste de adormit proştii (pentru că pe copii nici nu i-ar interesa acest aspect). Nu ne veţi duce în Uniunea Europeană, pentru că nu vă va primi nimeni acolo, după ce aţi snopit în bătaie pe cei pe care i-aţi bănuit că ar fi ridicat steagul Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului şi a Preşedinţiei. Nu cumva credeţi că un astfel de tratament faţă de adepţii unionismului European va fi bine privit la Bruxelles? La fel cum nici vizele impuse unei ţări membră a UE, cum e România, şi nici persecutarea şi expulzarea ziariştilor români şi occidentali (infinit mai puţini decât cei din alte părţi) nu vă recomandă ca un bun candidat la preşedinţia unei ţări europene. Cu dumneavoastră şi cu PCRM în frunte, domnule Vor-on-in, un singur tip de unionism este posibil pentru bietul cetăţean al RM: integrarea în defuncta URSS. Nu degeaba aţi avut, printre votanţi, suflete moarte, domnilor comunişti. Ca să parafrazez un comentariu din „presa interanţională”, PCRM se mai ţine pe… necrofilie.
Am zis că promisiunea dvs. de a ne duce în Uniunea Europeană este o farsă. Dacă, totuşi, doriţi sincer ca RM să devină membră a UE, atunci trebuie să vă dezamăgesc, domnule, Voronin, în acest caz şi dumneavoastră, împreună cu tot PCRM-ul, sunteţi… unionist! Inclusiv pentru că aderarea la UE presupune o renunţare parţială la suveranitate. Dacă aţi fi onest, aflând aceste lucruri (pe care consilierii dvs. ar fi trebuit să vi le explice demult!), ar trebui să ordonaţi dlui Papuc să vă bată personal cu bâtele cele mai performante pe care le are în dotare – pentru că, nu-i aşa?, acesta este tratamentul aplicat în RM celor care sunt unionişti!
Anii tineretului. Anul 2008 a fost, oficial, anul tineretului. Mă săturasem să citesc atâtea declaraţii de dragoste faţă de tineri, ce tot le scoteau ziarele proguvernamentale. De la un punct am început să bănuiesc PCRM de “pedofilie politică” (termenul nu-mi aparţine, l-a născocit chiar PCRM sau, mă rog, presa procomunistă). Ei bine, a venit 2009 şi a clarificat lucrurile: în PCRM, slavă Domnului, nu sunt pedofili, sunt doar sadici. Foarte sadici. Ura PCRM faţă de acest tineret, pe care l-a tot linguşit o vreme cu promisiuni deşarte, e mai veche. Sigur că toţi îşi dau seama că aceştia sunt tinerii care în 2002 şi-au apărat limba şi istoria. Sunt uşor de recunoscut, pentru că ei strigau aceleaşi versuri şi cântau aceleaşi cântece, care au răsunat şi în Orăşelul Libertăţii. Atunci, în 2002, ei au obţinut o mică mare victorie: guvernarea PCRM s-a ales cu o monitorizare de toată frumuseţea din partea APCE. Încă pe atunci PCRM se lupta cu copiii, şi atunci îi intimida, căutându-i cu “miliţia” prin şcoli, şi atunci a încercat să-i discrediteze, dar n-a reuşit. Cred că această ură reminiscentă explică turbarea şi cruzimea cu care au acţionat autorităţile în aceste zile de proteste anticomuniste. Dar, deşi 2008 s-a încheiat, anii tineretului abia încep, în timp ce PCRM, după cum se vede, are nevoie de votul decedaţilor, pentru a-şi păstra statutul de forţă guvernantă. Dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
P.S. Am auzit, în una dintre emisiunile televizate, o replică de toată frumuseţea a unei doamne care a savurat tortura la care au fost supuşi tinerii protestatari contra abuzurilor electorale. Doamna, care părea a fi foarte mulţumită de cele întâmplate, dar şi foarte mândră de propria remarcă, a zis ceva de felul:”Părinţii copiilor care au fost bătuţi ar fi trebuit să se gândească că Dumnezeu îi va pedepsi, pentru ce au făcut (că au îndrăznit şi au protestat? – n.n.) de Bunavestire”! Ca să vezi, acum, în concepţia conducătorilor noştri, ei sunt însuşi Dumnezeu! Dacă e aşa, trebuie să li se spună, prieteneşte, că au halucinaţii, ca să se trateze cât nu e târziu.
Nu, distinsă doamnă, şi domnilor comunişti, pe acei tineri i-a bătut nu Dumnezeu, ci Poliţia, la indicaţia lui Voronin. Toată lumea ştie că Dumnezeu nu bate cu bâta.
P.P.S. Am încercat şi acest timp de contraagumentare, pentru a arăta, o dată în plus, ce înseamnă, de fapt, aceasta pretinsă „teorie a moldo-statlităţii” (în numele căreia au fost şi sunt persecutaţi şi ucişi cetăţeni ai fostei RSSM, actualmente RM, iar în clipa de faţă sunt maltraţi, tineri care, într-un stat normal, ar beneficia încă de prezumţia de nevinovăţie), care nu se ţine pe argumente, nu este o construcţie logică şi coerentă, singura ei constantă fiind românofobia şi singura motivaţie – menţinerea prezenţei militare ruse în regiune.
—
Argentina Gribincea publica si pe blogul ei la adresa: www.argribincea.wordpress.com
