Prozele lui Roman Raz (fragmentul de roman Faust moare de două ori) şi ale lui Jiri Kratocvil (Puţin înainte şi mult înapoi), incluse în antologia de proză cehă contemporană, întitulată Coama leului pe pernă, pe care editura Arc a scos-o zilele astea, vorbesc despre unele dintre experimentele pe care le-a suportat omul în secolul XX, cum ar fi încercarea unora de a-l face fericit cu forţa. O încercare care se dovedeşte a fi ridicolă şi imposibilă. Dar şi absurdă, totodată. Atât în realitate, cât şi în cele două proze, care, încetul cu încetul, se transformă în nişte parabole emoţionante şi foarte bine scrise despre şocurile istoriei din secolul XX. Mirarea cartoforului care măsluieşte cărţile de joc din romanul Faust moare de două ori e cu atât mai mare cu cât nu-şi poate explica de ce îl bărbieriseră şi îl tunseră, de ce îl „hrăniseră pe săturate, îi dăduseră haine curate, când nu-şi putea imagina ce le-ar putea oferi.” De dragul experimentului. Un experiment al cărui sens îi rămâne necunoscut. Nu reuşeşte să-l afle nici boschetarul din povestirea „Puţin înainte şi mult înapoi” care este decupat din strada unde cerşea şi mutat într-un apartament ultraluxos, după care este aruncat din nou în stradă. Îl înţelegem însă noi ca scriitori. Săgeţile din aceste proze ne trimit la experimentul comunist. Despre experimentul comunist e vorba în aceste texte, reconstituit şi persiflat cu mijloacele parabolei.
Nuvela, de la care şi-a luat antologia denumirea, este semnată de Jachym Topol şi tratează relaţia fiului cu tatăl său, un sunoscut scriitor şi disident ceh, dar discutând despre tatăl său, acesta pune în discuţie toată istoria Cehiei din comunism. Prin prisma relaţiei dintre fiu şi tată, dintre tată şi fiicele sale, dintre tatăl şi mama naratorului, istoria Cehiei ne apare ca fiind foarte legată, strâns legată, de istoria individului. Disidenţii şi oportuniştii, cei care s-au opus şi cei care au căutat să se adapteze vremurilor de afară, cei care au cedat şi cei cei care s-au retras din faţa terorii istoriei, nu locuiesc peste drum, ci sunt membrii ai aceleiaşi familii, fiind uniţi prin relaţii de rudenie.
Relaţia dintre tată şi fiu este scoasă pe tapet şi în fragmentul de roman Despre părinţi şi copii de Emil Hakl, dar prisma nu mai e una politică, ci mai degrabă una psihologică sau psihanalitică. Chiar şi dacă fiul a îmbătrânit între timp, tatăl îl mai tratează şi azi ca pe un copil. Oarecum neâncrezător că acesta s-ar putea descurca şi singur în viaţă. Cina pe care o servesc în restaurant scot şi mai tare în evidenţă relaţiile tensionate şi tandre dintre tată şi fiu. Citind fragmentul, am rămas cu o dezamăgire că nu e tradus tot romanul în română.
Povestirile de dragoste ale Marketei Hejkalova Hotelul castelului Rubicon şi Micul Machester ne arată cât de tare sunt legate personajele acesteia de trecut. De un trecut în care au rămas abandonate nişte poveşti tulburătoare de dragoste. De un trecut care irupe intempestiv în prezent, dând peste cap toată existenţa liniştită a naratoarei. În cea de-a doua povestire Micul Mancester, Monica este invitată la un festival de literatură dintr-un oraş din Serbia, unde aceasta a trăit în tinereţe o emoţionantă poveste de dragoste alături de un sârb, Dragan, despre care va afla abia spre sfârşitul textului că acesta a murit în războiul din Iugoslavia. Sfârşitul poveştei sale de dragoste a coincis cu sfârşitul unei lumi. Ambele, la fel de tragic.
Povestirea lui Milos Urban Pruncul Isus din Praga ne relatează despre cum, pentru a-l cuceri pe omul drag, o tânără fată este nevoită să renunţe la inocenţa şi ingenuitatea sa. Adică, la o parte din fiinţa sa. E o proză spledidă despre maturizearea unei fete într-o lume extrem de dură şi de violentă.
Antologia se încheie cu o proză de Vratislav Manak Regele rufăriei înflorate, un scriitor născut în 1988, în care Petrov dispare în propriul său fotoliu. E o proză experimentală fluentă care se citeşte dintr-o răsuflare.
Citind antologia, am trăit bucuria întâlnirii cu o mare literatură: literatura cehă. Mulţumesc traducătoarelor Lidia Nasincova şi Heliana Ianculescu pentru traducerile lor foarte frumoase.
