Luna iulie s-a remarcat în Republica Moldova prin vreme caniculară și foarte uscată. Serviciul Hidrometeorologic de Stat a anunţat că în iulie, pentru prima dată din toată perioada de observaţii instrumentale, s-au înregistrat cote record la temperaturile medie şi maximă a aerului, temperatura maximă la suprafața solului, numărul de zile cu temperatură maximă a aerului mai mare de +30°C, dar şi de +35°C. Ce mai vorbă – adeverata luna lui cuptor.
Anomaliile vremii au influenţat, fără dubii, starea de spirit şi procesele din societatea moldovenească. Şi dacă marea majoritate a cetaţenilor îşi făceau griji de sănătatea personală şi de starea culturilior agricole, politicienii afectaţi de arşiţă au debitat cu declaraţii şi acţiuni care pot fi subscrise doar temperaturilor înalte, ce nu puteau fi combătute de instalaţiile de aer condiţionat din birourile şi maşinile lor de serviciu.
Printre multiplele ieşiri exagerate ale aleşilor neamului, dogorâţi de fierbinţeală, s-a remarcat printr-o reacţie inadecvată, căzând pradă caniculei, nu altcineva decât Iurie Leancă, Ministrul afacerilor externe şi integrării europene, tot el Viceprim-ministru, dar şi Prim-vicepresedintele PLDM.
În aparenţă echilibrat, sobru, dar deseori aproape dezolant, dl Leancă s-a lansat în nişte acţiuni improprii, de parcă ar fi luat o decizie grea, dar necesară la un subiect ce îl măcina de mai mult timp. Asemănându-se unui călător gata de plecare, care anticipând un drum lung şi anevoios face ultimele pregătiri şi împachetează în grabă valizele, el ar fi decis să facă niţel ordine în domeniul său şi să achite nişte datorii mai vechi.
În iulie, pentru prima dată de la instaurarea dlui Leancă în fotoliul de ministru în 2009, MAEIE a convocat şefii misiunilor diplomatice ale RM pentru “a spori randamentul serviciului diplomatic în promovarea intereselor naţionale în plan extern” şi “a contribui la crearea condiţiilor propice pentru dezvoltarea social-economică, avansarea procesului de modernizare şi asigurarea unui trai decent tuturor cetăţenilor ţării”. Nobilă intenţie, resimţită probabil imediat de toţi cetăţenii ţării, în special la capitolul unui trai decent.
În fine, important e că ambasadorii au “fost informaţi pe larg despre procesul de reforme din ţară”, de parcă ei reprezentau marsienii în craterele de pe Lună şi nu cunoşteau cum se reformează ţara, dar şi au primit sarcini întru “sporirea eficienţei în promovarea intereselor naţionale în plan extern”, să le cunoască bine pe cele naţionale, şi nu doar pe cele de partid sau personale, că le mai confundă şi sunt apostrofaţi de conducerea ţării – fiecare ambasador de şeful său de partid.
În scurt timp a urmat un element nou – o conferinţă de presă dedicată activităţii serviciului de externe în prima jumătate a anului 2012, dar şi sarcinilor pentru viitor. “Să discutăm împreună puţin, să comunicăm, să aud remărcile, sugestiile critice, de dorit constructive” şi-a expus doleanţele dl Leancă în debutul evenimentului. Probabil a avut motive serioase pentru organizarea unei astfel de conferinţe, fiind înregistrate fie succese semnificative în activitatea serviciului de externe în prima jumătate a anului, fie că urmau a fi stabilite nişte priorităţi noi, deosebite pentru restul lui 2012. Dacă e să ne amintim de acţiunile anterioare de acest gen, am fost informaţi asupra subiectelor de actualitate, rezultatelor MAEIE la un an de activitate, celor realizate in 2011 (după faimoasa şedinţă ministerială de totalizare, în afara orelor de program, la un local de lux din Chişinău), dar aşa, la jumătate de an – a fost un eveniment în premieră, care s-a fi dorit de a fi unul deosebit, însă a fost mai puţin inspirat, cu cerditudine arşita i-a jucat festa protagonistului.
De remarcat că mass-media nu a comentat subiectul propriu-zis şi nu s-a expus asupra ajunsurilor sau insucceselor MAEIE, efortul dui Leancă fiind unul steril. Sau poate că nu, cum au zis unii observatori mai versaţi în coregrafia spectacolelor politice locale, conferinţa de presă a avut un alt obiectiv şi dl Leancă şi-a atins scopul dorit. Într-un fel sau altul, dar apogeul conferinţei a fost să fie reiterarea intenţiei de demisie.
Spaţiul informaţional a izbucnit în supoziţii şi ipoteze pe seama demisiei primului diplomat, diplomatului numarul unu, celui mai celui ministru al Republicii Moldova, titlurile speculative lovind ca grindina în toiul verii. Cu o tonalitate gravă se comunica că Leancă își va respecta promisiunea făcută anterior, precum că va pleca de la minister dacă cetăţenii moldoveni nu vor circula fără vize în Europa până la sfârşitul anului 2012. „Aşa cum am promis, la finele lunii decembrie voi face o vizită primului ministru pentru a-i prezenta această scrisoare”. Cât caracter, câtă voinţă, câtă dăruire… Bravo, maladeţ, bărbat adevarat, mujîk – tunau şi scăpărau prin Internet comentariile blogerilor şi a cititorilor hipnotizaţi de perseverenţa lui Leancă.
Cei care urmăreau în direct conferinţa, fie şi puţini la număr, dar şi cei care au luat ulterior cunostinţă de vestea tulburătoare, nu ţi-au putut reţine emoţiile la declaraţia curajoasă a ministrului Leancă. Unde pleci, cui ne laşi căpitane, cine ne va deschide uşa în Europa şi cum vor calatori moldovenii fără vize în UE, se frământau cei care au investit speranţe mari în calitatile deosebite ale Primului diplomat moldovean. Şi parcă simţind această reacţie dureroasă, Leancă a ţinut să-i consoleze, precizând că “pentru mine şi cetăţeni nu contează faptul demisiei. Contează când vom avea acest regim”.
Aşa a fost să fie că mesajul care trebuia să ajungă prin intermediul unui demers scris pe masa Prim-ministrului fără mare tam-tam, căci au mai plecat din funcţii şi alţi miniştri, să fie multiplicat şi difuzat de agenţiile de ştiri, preluat în apelurile telefonice ale membrilor Guvernului şi colegilor de partid, amplificat prin adresările populaţiei dornice de a merge liber în Europa – să nu-l lese pe bravul ministru să părăsească corabia guvernării într-un moment critic. Şi mesajul a avut efect. Vlad Vodă s-a încruntat şi a dispus oşteanului său să se lese de discursuri şi declaraţii nechibzuite şi să-şi amintească de obligaţiunile şi responsabilităţile asumate. Scurt şi răspicat – vei fi cu noi pînă la noile alegeri, nu mai pleci cum au plecat alţii, basta.
Dar iată că au aparut şi comentariile celor mai iscusiţi în arta politicului moldovenesc, cunoscători ai metodelelor de manipulare a societăţii. NU credem; NU e posibil; este doar un piar ordinar, să atragă atenţie suplimentară asupra unui fruntaş PLDM care a avansat în raitingurile politicienilor locali; nici nu s-a intenţionat să se atingă un obiectiv integraţionist irealizabil; joacă rolul unui actor politic principial şi categoric. Ceva mai apoi, a apărut şi o informatie mai plauzibilă – cică şi-ar fi capitalizat relaţiile făcute cu oficialii europeni în cursul şefiei la MAEIE şi ar fi găsit un loc călduţ în structurile europene. Cum altfel puteau fi interpretate insinuările privind întârzierile guvernării, „discuțiile sterile”, necesitatea executării condiţiilor şi condiţionarilor europene – de parcă nu era un ditamai ministru moldovean care trebuia să negocieze şi să apere interesele naţionale pînă la sânge, ci un funcţionar/birocrat european care struneşte nişte visători din vecinătatea imediată.
Ceva mai înainte, tratând rănile cauzate de rău-voitorii europesimişti/realişti şi fiind conştient de faptul ca nu va aduce Premierului pe tavă mult aşteptatul şi promisul regim liberalizat de vize cu Uniunea Europeană până la fínele lui 2012, Leancă a declarat că ar trebui să fie mult mai precaut și să nu facă pronosticuri, că între timp a mai îmbătrânit, s-a maturizat. Ce s-o fi intamplat cu campionul europenizarii RM? A devenit mai grea povara de ministru, dar nu ar fi ăsta visul de totdeauna al oricărui diplomat, fie şi celui mai şcolit şi versat. Istoria de succes a RM s-a dovedit a fi nu un covor persian ci s-ar asemăna mai degrabă cu o pânză de păiangen penetrată de un roi de bondari? Păi, atât războiul de ţesut covoare cât şi peniţa de scris istorii sunt în arsenalul ministrului, nu prea s-au auzit plângeri despre insuficienţa de mijlioace din dotarea celui mai bun ministru de externe al RM. Poate s-a epuizat dulceaţa şefiei, dar care ar fi cauza – a finalizat cu brio „profesionalizarea serviciului de externe” şi este înconjurat doar de ortacii săi, nu mai e cineva prin preajmă care i-ar ieşi din cuvânt. Sau poate în partid se urzeşte un atac asupra ultimului mohican rămas în conducerea de vârf a PLDM şi cu plecarea sa cu cine va ramane Vlad Vodă?
Pe semne că vânzoleala cu aşa numita demisie ar avea doar un singur scop – pregătirea populaţei de constatarea că cetăţenii moldoveni nu vor circula fără vize în Europa până la sfârşitul anului 2012, dar nici în 2013, şi nici pînă la următoarele alegeri. Cu certitudine vom avea noi promisiuni, ai unor politicieni mai bătrâni şi maturizaţi, şi partide mai experimentate şi reînnoite, iar cetăţenii vor vota iarăşi obiective noi, valori şi principii europene promovate de indivizi corecţi şi principiali.
Întregul subiect cu demisia s-a dezumflat ca un balon găurit rău – fără explozii, doar cu un şuerat obosit. Nu putem adjudeca viitorul, dar semnele spun că vom fi martorii unei noi reprize a piesei diplomatice (zaţul de cafea arabica e cel mai indicat în această privinţă, dar acceptabil e şi ghicitul în boabe de fasole sau porumb, în dependenţă de când a plouat şi cine ce va culege). În decembrie Leancă va declara că a depus cererea de demisie, presurându-şi cenuţă în cap pentru insuccesul întregii istorii cu regimul liberalizat de vize, Prim-ministrul îi va mulţumi pentru activitatea rodnică, dar îi va respinge cererea, îl va lăuda şi va declara că nu este altul mai bun decât Leancă în fotoliul de ministru de externe. Se va epuiza ediţia 2012 a mini-spectacolului diplomatico-meteorologic întru delectarea spectatorului obosit de guvernare, dar spre autosatisfacţia actorilor miniştri/politicieni.
Cine ştie însă, vremea s-ar putea înrăutăţi, Hidrometeo va înregistra noi temperaturi record, deja în partea de jos a termometrului, şi protagonistul nostru, suferind de frig, suflând în pumni şi ţopăind într-un picior, va face noi declaraţii privind termene, condiţii, intenţii de demisie, dar poate şi nu numai. Doar mai sunt încă poziţii de cucerit – şef de partid, de guvern, de stat…
De Damian Codreanu
P.S. S-ar putea că vrabia mălai a visat, ah ce visuri dulci au mai fost, iar visul bată-l naiba ar fi născut coşmaruri reale. Ia să vedem acum ce post va lua prin coridoarele UE cel care a fost mai exemplar şi stăruitor decît alţii. Cu toate restricţiile impuse de poziţia sa, Dirk Schuebel şi-a permis să fie franc şi să-i îndemne pe grangurii politicii moldoveneşti, într-un interviu acordat revistei Economist, să se concentreze pe interesele naţionale şi nu pe cele personale sau de partid. Sa-i îndrume UE, căci arşiţa le-a pîrjolit minţile. D.C.
Opiniile exprimate în prezentul articol aparțin autorului și nu reflectă în mod neapărat poziția portalului Moldova.ORG
