Evenimente deosebit de grave în această lună în Basarabia. Zeci de mii de oameni sunt striviţi acum de maşina criminală a lui Vladimir Voronin. Ce se întâmplă în această zonă? De ce tace Occidentul? De ce această reacţie din partea SUA, a UE, care, mai degrabă, îi condamnă pe cei care protestează împotriva comunismului, împotriva resovietizării Republicii Moldova, decât în favoarea tinerilor care, până la urmă, au tot dreptul să lupte pentru libertate?
Raspunsurile la aceste intrebari vi le prezentam mai jos in stenograma emisiunii "De la Est la Vest" difuzata de postul de televiziune TVR1 in 11 aprilie curent, ora 13.00.
Vezi aici video in formatul Real Player – 
Invitati: Teodor Meleşcanu, Adrian Năstase, Cristian Diaconescu
Bogdan Chirieac: Bună ziua, stimaţi telespectatori. Evenimente deosebit de grave în această săptămână în Basarabia. Zeci de mii de oameni sunt striviţi acum de maşina criminală a lui Vladimir Voronin. Ce se întâmplă în această zonă? De ce tace Occidentul? De ce această reacţie din partea SUA, a UE, care, mai degrabă, îi condamnă pe cei care protestează împotriva comunismului, împotriva resovietizării Republicii Moldova, decât în favoarea tinerilor care, până la urmă, au tot dreptul să lupte pentru libertate? Stimaţi telespectatori, în "De la Est la Vest" – vedeţi cum se numeşte această emisiune „De la Est la Vest” – avem astăzi în faţă dumneavoastră trei miniştri de externe ai României. Poate aflăm ceva mai mult din ceea ce se petrece la câţiva kilometri de graniţa de Prut. Îl avem în faţa dumneavoastră pe domnul Teodor Meleşcanu. Bună ziua, domnule ministru.
Teodor Meleşcanu: Bună ziua.
Bogdan Chirieac: Nu e cazul să mai prezentăm pe niciunul dintre cei aflaţi în acest moment în studio; pe domnul Adrian Năstase. Bună ziua, domnule ministru.
Adrian Năstase: Bună ziua.
Bogdan Chirieac: Şi pe domnul Cristian Diaconescu, ministrul de externe al României, aflat în funcţie în acest moment şi care duce cel mai… partea greului diplomatic în acest moment. Haideţi să facem un sumar a ceea ce s-a petrecut până acum în Republica Moldova.
Reporter: Ambasadorul României la Chişinău, Filip Teodorescu, a fost expulzat din Republica Moldova, fiind declarat persona non-grata de regimul Voronin. Preşedintele comunist a acuzat România că a orchestrat protestele spontane care au inflamat săptămâna aceasta capitala fostei republici sovietice. Trei jurnalişti români care îşi făceau meseria, încercând să filmeze revolta populară de la Chişinău, au fost expulzaţi la rândul lor. Cetăţenii români nu mai pot călători în Republica Moldova fără vize. România, stat membru al UE şi NATO, a suferit o ofensă fără precedent în istoria acestor organizaţii. Un ambasador al unei ţări nu este expulzat dintr-o altă ţară decât dacă acestea două se află în stare de război. Acuzaţii de o gravitate extremă, cum ar fi o tentativă de lovitură de stat împotriva unei ţări vecine, nu se fac în lumea civilizată decât pe baza unor dovezi incontestabile, dovezi pe care regimul Voronin nu le deţine. Până acum, UE menţine o atitudine prudentă faţă de evenimentele din Republica Moldova. Preşedinţia cehă a exprimat profunda preocupare faţă de violenţele din Chişinău şi a cerut tuturor părţilor implicate să dea dovadă de reţinere de la orice acţiune care poate duce la creşterea tensiunilor. Emisarul special al UE în Republica Moldova, Kalman Mizsei, a fost trimis la Chişinău şi a avut deja consultări cu ambasadorii UE acreditaţi acolo. În final, UE a cerut, joi, autorităţilor moldovene să restabilească relaţii normale cu România şi să respecte toate libertăţile constituţionale. Dinspre Alianţa Atlantică, reacţii la fel de prudente. Secretarul general al NATO s-a declarat foarte îngrijorat de evoluţiile din Republica Moldova, a pledat pentru o soluţionare pe cale paşnică a crizei actuale şi a cerut tuturor părţilor implicate să se abţină de la violenţe şi provocări. La rândul său, Rusia sprijină puternic regimul democratic şi echilibrat al preşedintelui Voronin, aşa cum îl califică un comunicat al Dumei de Stat. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a solicitat UE şi României să acţioneze pentru ca suveranitatea Republicii Moldova să nu fie ameninţată de manifestaţiile care proferează slogane pro-româneşti. Despre cauza izbucnirii protestelor de la Chişinău, fraudarea grosolană a alegerilor legislative de către Partidul Comunist al preşedintelui Voronin, se vorbeşte prea puţin pe plan internaţional. După ce observatorii OSCE au apreciat ca în general corect scrutinul din Republica Moldova, singura voce critică la adresa modului de desfăşurare a acestuia îi aparţine baronesei Emma Nicholson, care a făcut parte din echipa de observatori OSCE şi care s-a disociat de raportul acestora, influenţat, spune ea, de prezenţa prea multor observatori ruşi în această echipă. Bucureştiul a respins categoric acuzaţiile preşedintelui Voronin. România apreciază că această acuzaţie este o provocare la adresa statului român şi consideră că este inacceptabil ca puterea comunistă de la Chişinău să transfere responsabilitatea pentru problemele interne din Republica Moldova pe seama României şi a cetăţenilor români – după cum a declarat premierul Emil Boc. Ca ţară membră a UE şi NATO, România se raliază la poziţiile UE şi NATO, poziţii care, deocamdată, rămân vagi şi prudente.
Bogdan Chirieac: Începem cu domnul ministru Cristian Diaconescu. Conduceţi diplomaţia românească într-unul dintre cele mai tensionate momente din ultimii 20 de ani. Ce se întâmplă în continuare? Care este atitudinea României în continuare vizavi de provocările care vin non-stop de la Chişinău?
Cristian Diaconescu: Din păcate, evenimentele sunt în derulare. Nu pot, în acest moment, să vorbesc despre o poziţie definitivă şi din această perspectivă, haideţi să vedem ce avem faţă în faţă. Deci, pe de-o parte, avem România, stat membru al UE şi al Alianţei Nord-Atlantice, care a susţinut de ani de zile Republica Moldova cu toate mijloacele posibile, sigur, la nivel politic, dar şi la nivel economic, pentru a primi un statut avansat, privilegiat în asocierea mai ales la UE, acolo unde autorităţile de la Chişinău cel puţin au spus direct că doresc să fie prezente, dar şi în chestiuni oarecum domestice, ceva mai puţin, poate, rezonante, dar foarte importante pentru cetăţenii care trăiesc în Republica Moldova. Este vorba de flexibilizarea liberei circulaţii. Este vorba de acordul de mic trafic în zona de frontieră şi facilităţi pe care România a putut, prin negocieri destul de complicate cu Bruxelles-ul, să le acorde cetăţenilor Republicii Moldova. De cealaltă parte, suntem confruntaţi cu o retorică extrem de agresivă, mă rog, de natură propagandistică, cu un scop destul de incert, din partea autorităţilor de la Chişinău, dar şi cu atitudini brutale, pe care dumneavoastră le-aţi prezentat la nivel diplomatic, ce nu-şi găsesc absolut niciun fel de justificare. România nu are niciun fel de interes în a se amesteca în treburile interne ale Republicii Moldova, cu atât mai mult cu cât România a fost cea care a încurajat, prin toate semnalele şi prin toate atitudinile politice pe care le-am luat până acum, Republica Moldova să respecte statul de drept, să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, în condiţiile în care Republica Moldova, repet, doreşte ca pe baza acestor atitudini, să devină membru al UE. Noi continuăm, dincolo de această retorică şi dincolo de anumite paliere emoţionale, fie aici, la Bucureşti, fie la Chişinău, se menţinem această atitudine, chiar dacă ne-au trimis ambasadorii înapoi acasă, chiar dacă fac declaraţii absolut aberante şi lipsite de orice raţiune, România va continua să-şi păstreze aceeaşi linie de politică externă, pentru că este, repet, normală, nu numai pentru relaţiile bilaterale, ci şi pentru stabilitatea regională în zona în care ne aflăm.
Bogdan Chirieac: Domnule Adrian Năstase, aţi fost nu numai ministru de externe, ci şi prim-ministru patru ani de zile. Cum s-a ajuns la această situaţie? Voronin exista şi pe vremea când dumneavoastră eraţi prim-ministru.
Adrian Năstase: Poate mergem mai în timp, mergem mai devreme, la începutul anilor ’90, pentru că prima încercare, într-un fel, de refacere a zonei de influenţă ruseşti în zona Republicii Moldova a fost în ’91-’92, iar episodul conflictului armat din Transnistria trebuia să ne înveţe unele lucruri. Cred că nu am învăţat suficient de multe atunci şi de aceea eu aş spune că, până ajungem la Voronin, daţi-mi voie să spun că, în momentul de faţă, sunt două planuri pe care trebuie să le urmărim cu atenţie. Pe de o parte, regimul politic şi ceea ce s-a întâmplat la alegeri în Moldova – şi aici, din anumite surse, se pare că rezultatele partidului lui Voronin au fost mult mai proaste decât se aşteptau şi atunci au forţat…
Bogdan Chirieac: Cum au fost mai proaste, nu au furat destul?
Adrian Năstase: Nu, pe drept, chiar cu grija de a număra atent, se pare că nu au obţinut decât în jur de 35% din voturi, ceea ce nu le permitea alegerea cu două treimi în Parlament a noului preşedinte. Şi atunci s-a creat, probabil, în momentul în care au numărat – pe metoda lui Stalin, mai atentă, a voturilor – s-a creat o nemulţumire foarte puternică, din partea celor care simţeau, ştiau, că după opt ani de regim comunist şi cu toate problemele care existau acolo, rezultatul nu putea să fie acesta. De aceea, o parte din, o mare parte din cei care erau în piaţa de la Chişinău, sigur că au venit pentru a exprima această nemulţumire. Este un al doilea plan, pe care nu trebuie să-l ignorăm şi care se leagă cu ceea ce spuneam înainte, planul geostrategic. Rusia… Uniunea Sovietică s-a spart în ’90 – ’91 şi după aceea, Rusia, care a fost o vreme o putere strict regională, a reînceput să crească şi a încercat să-şi redobândească zonele de influenţă în fostul spaţiu sovietic şi poate că nu numai. De aici, un anumit joc foarte complicat, pe care l-am văzut şi în Georgia, îl vedem şi în Ucraina, îl vedem acum şi în Moldova şi eu cred că trebuie să fim atenţi la cele două planuri, care sunt foarte importante. Voronin sigur că este o piesă importantă în acest joc şi prin istoria lui personală, prin istoria lui în cadrul Uniunii Sovietice şi experienţa pe care o avea, şi el poate să explice foarte bine scenariul de diversiune care a legat cele două planuri şi de aici introducerea… diversiunea cu introducerea României în acest joc care, de fapt, avea un plan intern şi o dimensiune internă legată de ceea ce spuneam mai devreme şi, pe de altă parte, o foarte bună ocazie de a stigmatiza România şi de a fixa graniţa de influenţă a NATO, în relaţia cu Rusia, pe Prut.
Bogdan Chirieac: Deci, ce spuneţi dumneavoastră este că Chişinăul şi Moscova în mod deliberat au realizat acest plan?
Adrian Năstase: Asta este părerea mea.
Bogdan Chirieac: Şi au adus România în acest conflict. Domnule Teodor Meleşcanu, aţi fost nu numai vice… – sunteţi încă, nu? – vicepreşedinte al PNL, care aţi…
Teodor Meleşcanu: Nu, nu. Al Biroului politic …
Bogdan Chirieac: În 2005-2009 şi în ultimii doi ani şi jumătate aţi fost ministru al apărării.
Teodor Meleşcanu: Da.
Bogdan Chirieac: Perioada ’92-’96, ministru de externe. Deci, însă, în aceşti ultimi ani care au fost, ce anume s-a întâmplat în relaţia România cu Republica Moldova, încât domnul Voronin să achieseze la ceea ce spune domnul Adrian Năstase, fost prim-ministru al României? Atragerea României într-un fel de cursă, înţeleg, în acest mod.
Teodor Meleşcanu: Şi eu cred că miza, de fapt, adevărată a evenimentelor din Moldova, de acum, este preocuparea faţă de extinderea NATO şi a Uniunii Europene spre Est. Asta e, de fapt, bătălia. Asta a fost şi în cazul Georgiei, asta e în cazul Ucrainei, asta e în cazul Moldovei, ăsta e elementul fundamental politic care motivează poziţiile. De ce România? Suntem vinovaţi de cea mai mare crimă posibilă, pentru că România a fost în permanenţă cel mai consecvent şi mai vocal sprijinitor al parcursului spre Europa al Moldovei. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Ucraina şi pentru Georgia. Nu uitaţi că şi la Summit-ul NATO de la Bucureşti şi în multe alte ocazii oficiale, nu a fost o ţară care să susţină mai direct şi mai clar admiterea Georgiei şi a Ucrainei în NATO, nu a fost ţară care, la Bruxelles, la Consiliul Europei, la Uniunea Europeană, unde vreţi dumneavoastră, să nu fi susţinut Moldova în mod foarte ferm, chiar dacă singura mulţumire pe care am avut-o a fost atacul, că nu e prima oară când România este atacată. Deci problema României este că ea este percepută ca fiind, pe bună dreptate, principala punte, principala zonă prin care se pot racorda şi alte ţări la aceste structuri europene – nu la structuri, este vorba de valorile europene, pentru că sâmburele, în opinia mea, al lucrurilor care se întâmplă acolo, la Chişinău, este diferenţa fundamentală pentru cetăţeanul obişnuit, între aspiraţiile sale, aşa cum ne vede pe mijloacele de informare în masă, aşa cum ne văd cei aproape un milion sau două de moldoveni care lucrează în străinătate şi regimul pe care îl au acasă. Este în mod evident o contradicţie totală între ele. Oamenii îşi doresc alt tip de viaţă, o viaţă de genul celei care îţi permite să trăieşti decent, să te poţi exprima liber, să poţi să ai acces la presă şi aşa mai departe, deci toate aceste lucruri sunt legate, gravitează într-un fel în jurul României, deci România a fost de la bun început ţinta preferată, tocmai pentru această poziţie a sa. Din punctul meu de vedere, acest lucru ar trebui să se înţeleagă, iar partenerii noştri occidentali – mă rog, şi noi suntem occidentali acum – partenerii noştri din NATO şi din Uniunea Europeană trebuie să înţeleagă că nu este un atac împotriva României numai. Este un atac asupra valorilor şi politicilor pe care şi NATO, şi Uniunea Europeană, care merg în continuare pe ideea de extindere, le au. De altfel, eu nu vreau să monopolizez prea mult. Dacă citiţi câteva declaraţii din Duma de la Moscova, veţi vedea că acuzaţiile nu sunt numai la adresa României, fiecare încearcă să găsească un ţap ispăşitor, ci la adresa serviciilor secrete americane, la adresa occidentalilor, deci veţi vedea că aceasta este ţinta adevărată. România este doar vârful icebergului. Suntem la îndemână şi suntem vinovatul de serviciu.
Bogdan Chirieac: Punem această nouă temă pe masă. Cum explicaţi reacţia foarte prudentă a întregului Occident vizavi de ce se petrece acolo şi inclusiv reacţia presei din Europa şi din Statele Unite, care întâi a încercat să ignore evenimentul? Euronews, CNN au ignorat evenimentul aproape 48 de ore, după care tot ce a apărut în această săptămână în mari cotidiane din Europa sunt relatări care mai degrabă îi încriminează pe manifestanţi decât regimul comunist al lui Voronin.
Cristian Diaconescu: În general, procesul decizional, fie că este vorba de Alianţa Nord-Atlantică, fie că este vorba de Uniunea Europeană, îşi ia un timp de digestie atunci când apar violenţe în spaţiul estic, deci, de regulă, reacţia nu este imediată. De regulă, nu se fac judecăţi de valoare foarte rapid, pentru că zona este extrem de complicată, cu foarte multe ape reci şi din acest punct de vedere, există o pauză de gândire înainte de a se face o declaraţie publică sau a se lua o poziţie, deci, din acest punct de vedere, cred că trebuie să mai aşteptăm câteva zile pentru vedea într-adevăr care este poziţia Occidentului în această perspectivă.
Teodor Meleşcanu: Pot să adaug şi eu un element? Mai suntem, pentru majoritatea celor care sunt catolici, mai e şi o perioadă de sărbători. Paştele catolic…
Cristian Diaconescu: Sunt sărbătorile Paştelui. În al doilea rând, vroiam să preiau o chestiune pe care a spus-o domnul Meleşcanu. Într-adevăr, din experienţă proprie, dacă îmi permiteţi, există o diferenţă între limbajul la nivelul consultărilor politice pe care îl ai cu autorităţile de la Chişinău şi cele care… mă rog, ideile care vin din zona oamenilor simpli din Republica Moldova. Oamenii simpli vor un trai mai bun, vor să călătorească în Occident, vor să nu aibă bariere în faţa lor. Este ceea ce îşi doreau şi cetăţenii români. Nu este nimic altceva deosebit, să nu-şi facă cineva impresia că sindromul naţionalist este o problemă care chiar preocupă zi de zi pe cetăţenii Republicii Moldova. Însă, la nivelul autorităţilor de la Chişinău, în momentul în care de partea română, indiferent, în cursul acestor opt-nouă ani, zece ani, de partea română apar idei, proiecte care ar veni în întâmpinarea aspiraţiilor cetăţenilor Republicii Moldova, suntem confruntaţi cu o replică foarte interesantă, care, iată, revine astăzi şi în alte capitale, şi anume, bun, să lăsăm la o parte aspectele de sprijin european pe care România le propune sau în spatele sprijinului european pe care România îl propune, există o agendă internă de natură naţionalistă, fals, total fals!, şi să discutăm. Tratatul politic de bază între România şi Republica Moldova definind, mă rog, delimitând între moldovenism şi românism, ca să fim mai simpli. Noi am mai spus, în repetate rânduri: hai să lăsăm un pic de-o parte această chestiune, pentru că nu dă de mâncare şi nu ajută cetăţenii moldoveni să călătorească în Occident şi să vedem în ce formulă încheiem nişte acorduri şi cu aceste acorduri mergem la Bruxelles, le aprobă şi Bruxellesul şi oamenii voştri circulă şi pot munci legal în străinătate, de exemplu. Sau, putem noi să avem posibilitatea să deschidem mai multe puncte de frontieră, să nu se blocheze traficul…
Teodor Meleşcanu: Chiar consulate.
Cristian Diaconescu: Sau chiar consulate.
Teodor Meleşcanu: E un lucru foarte simplu.
Cristian Diaconescu: Această inapetenţă a Chişinăului de a da la o parte, cum să vă spun, lucruri simple, care se pot rezolva rapid, care n-au nici un fel de parfum naţionalist, care însă sunt europene prin natura lor, este realmente preocupantă şi până la urmă exprimă, de fapt, la nivelul dialogului oficial, ceea ce se întâmplă în acest moment. Şi a doua chestiune pe care vreau, şi cu asta închei, pe care vreau s-o subliniez, este că din punctul de vedere al României, noi ne vom comporta ca un stat membru al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord Atlantice, indiferent ce se întâmplă. Deci, cine-şi face iluzii la Bucureşti, în România sau în altă parte că vom fi emoţionali sau proşti, încât să permitem internaţionalizarea sau extinderea regională a unui astfel de diferend – că este un diferend, până la urmă, nu e un conflict – îşi face iluzii de pomană. Am văzut multe comentarii, mă rog, unele poate plecate dintr-o ingenuitate, ca să nu calific altfel, că ar trebui să facem,emoţional, să ne luptăm, nu ştiu ce să facem. Lucrurile astea au revenit ciclic.
Bogdan Chirieac: Din punct de vedere diplomatic, toată lumea a fost de acord că aţi făcut exact ceea ce trebuia. Societatea civilă, jurnaliştii, noi, putem să analizăm, să explicăm, să vorbim…
Cristian Diaconescu: Exact. Punctul dumneavoastră de vedere, da.
Bogdan Chirieac: Dumneavoastră, de la Ministerul de Externe, trebuie să procedaţi…
Adrian Năstase: Şi să nu intre, să nu cadă în capcana…
Cristian Diaconescu: Exact. Deci sunt capcane în derulare. Oamenii trebuie să înţeleagă, şi în România, că sunt capcane în derulare.
Bogdan Chirieac: Reveniţi la ideea aceea cu Rusia, pe care aţi enunţat-o adineaori, fiindcă totuşi Chişinăul e prea mic sau Voronin, nu Chişinăul. Că sunt lucruri diferite. Voronin e prea mic să întindă asemenea capcane.
Adrian Năstase: Este o chestiune pe care eu am observat-o în ultimii ani şi se vede şi acum foarte clar: cei care sunt în Piaţă, cei care au fost în Piaţă erau oameni foarte tineri, cei mai mulţi, pentru că la Chişinău, totuşi, în Republica Moldova, există o problemă pe care numai timpul o va rezolva. Cei care au fost în posturi de conducere, cei mai mulţi dintre ei, privesc lumea prin fereastra de la Moscova. Au fost educaţi acolo, au legături foarte numeroase acolo şi dacă în România, când discutam despre CNSAS şi cine a lucrat cu Securitatea, dosarele lor sunt la Bucureşti, eventual. Pentru cei de la Chişinău, dosarele lor de lucru cu KGB sau cu nu ştiu mai cine sunt la Moscova.
Bogdan Chirieac: Pe ei nu îi deranjează lucrul ăsta.
Adrian Năstase: De ce spun că este important? Pentru că de aici, o lipsă de reacţie şi incapacitatea de a organiza nişte structuri mai puternice, pe linia a ceea ce spunea domnul ministru Diaconescu. Dar, revenind la discuţia noastră, observaţi că e o întreagă istorie pe care sigur că am avea nevoie de mult timp ca să o reluăm. Am văzut de curând, am citit de curând cartea lui Mircea Snegur „Labirintul destinului”, în care vorbeşte, sunt vreo 900 de pagini cu documente, cu tot felul de materiale interesante pornind de la 1991 şi mai departe, conflictele, discuţiile cu Rusia şi trecerea, în definitiv, schimbarea aspectului etnic, pentru că dacă la început toată lumea, în momentul în care întrebai în ’90-’91, care e structura de populaţie în Republica Moldova, aveai un răspuns standard: două treimi români şi o treime ruşi şi ucraineni, rusofoni. Deci asta era. Încetul cu încetul s-a ajuns la o altă formulă, în care populaţia românească a devenit poporul moldovean şi cu limba respectivă, cu o istorie proprie, care se ducea înapoi, dincolo de 1990, în urmă, până la Ştefan cel Mare şi aşa mai departe. Ideea era de a consolida această frontieră, astfel încât să nu mai existe peste Prut legătura de sânge, de etnicitate, de cultură, de istorie şi pentru a bloca ceea ce părea în definitiv formula pe care la început şi cei de la Chişinău o acceptaseră, formula celor două state româneşti în Europa. Ulterior, această formulă a devenit cel mai mare duşman pentru Voronin şi pentru mulţi dintre cei de acolo care priveau mai mult spre Rusia. Şi atunci, ceea ce a apărut ca diferend extrem de important faţă de momentul în care discutam despre un tratat de fraternitate cu Republica Moldova, s-a ajuns la formula lui Voronin, cu un tratat politic de bază pe modelul pe care noi am putea să-l facem eventual cu Australia sau cu Noua Zeelandă.
Bogdan Chirieac: V-aţi întâlnit vreodată cu Voronin când aţi fost prim-ministru?
Adrian Năstase: Da, m-am întâlnit cu el şi la un moment dat…
Bogdan Chirieac: La un pahar de vin cumva?
Teodor Meleşcanu: Cană de vin.
Adrian Năstase: Nu, nu. Dar îmi aduc aminte, chiar, fiind şi el vânător, la un moment dat chiar am primit de la el, mi-a trimis de ziua mea un cadou.
Bogdan Chirieac: Ăsta e un sport popular.
Adrian Năstase: Dar Voronin a creat o criză cu România, nu vă mai aduceţi aminte, dar criza pe care a creat-o în perioada când eram prim ministru a fost la Consiliul Europei.
Teodor Meleşcanu: Cu limba.
Adrian Năstase: Exact.
Teodor Meleşcanu: Avem răbojul lung, toate sunt trecute acolo.
Adrian Năstase: Deci, de asta spun că e nevoie de o lungă discuţie pentru a vedea felul în care s-a construit de fapt acest scenariu şi această separare. Îmi aduc aminte, la o întâlnire în Italia cu mai mulţi prim-miniştri, a venit cineva şi de la Chişinău şi pe una dintre cabinele de translaţie era scris „limba moldovenească”. Şi atunci am făcut un lucru care i-a amuzat pe cei care erau acolo. Le-am spus lui Berlusconi şi celorlalţi: „Iată, am sosit de ieri, dar aerul de aici este absolut extraordinar şi ambianţa culturală. Iată, de ieri până astăzi am învăţat încă o limbă străină. Ştiam franţuzeşte, englezeşte, în sfârşit, dar iată, de ieri şi până astăzi am învăţat o nouă limbă, limba moldovenească şi ca să vă dovedesc, am să îmi citesc discursul în limba moldovenească”. Şi am început să citesc, l-am întrebat apoi pe, nu ştiu, cred că era un viceprim-ministru din Moldova: "Aţi înţeles ce am spus?” El bineînţeles că a recunoscut. Am spus: „Vedeţi cât de bine vorbesc limba? Şi acum am să vă citesc restul discursului în limba română. Vreau să îl întreb pe domnul viceprim-ministru dacă a înţeles ce am spus”. Cei de acolo în orice caz au înţeles că de fapt era o problemă artificială şi a fost construită mai departe în acest mod.
Bogdan Chirieac: De credeţi că totuşi, Occidentul dă dovadă de atâta prudenţă în această relaţie cu Republica Moldova şi cu Rusia?
Teodor Meleşcanu: Trebuie să fim foarte realişti. Miza mare la ora actuală este reluarea relaţiei lor cu Rusia. Administraţia Obama şi-a fixat acest obiectiv, l-a spus foarte direct. Dincolo de miza politică a relaţiei cu Rusia, evident că foarte multe ţări europene – nu foarte multe, multe ţări europene – sunt dependente de livrările de gaz, de ţiţei, din Federaţia Rusă, de piaţa rusă, pe care exportă o serie de lucruri şi bineînţeles că atunci când pui în balanţă relaţia cu Rusia şi problema Moldovei, greutatea specifică de diferită. Deci pentru mine lucrul ăsta este foarte clar.
Bogdan Chirieac: Spun şi eu o prostie enormă în această emisiune.
Teodor Meleşcanu: Vă rog.
Bogdan Chirieac: Unde sunt valorile occidentale pentru care s-a luptat … ?
Teodor Meleşcanu: Ele au fost reafirmate la nivel de valori. Noi vorbim în termeni de acţiune politică.
Bogdan Chirieac: Aha.
Teodor Meleşcanu: În termeni de …
Bogdan Chirieac: E bine că aţi făcut precizarea.
Adrian Năstase: Şi în termeni de interese.
Teodor Meleşcanu: Şi de interese.
Bogdan Chirieac: Valorile occidentale, deci sunt zeci de mii de tineri care urlă după democraţie şi libertate.
Teodor Meleşcanu: Au fost reafirmate.
Bogdan Chirieac: A, ele au fost reafirmate, dar acţiunea politică e altceva.
Teodor Meleşcanu: Au fost reafirmate într-un comunicat al troicii, al celor trei ambasadori. Dar aş vrea să adaug un singur lucru. Noi nu trebuie să uităm nici un moment, în pofida – poate şi de la noi, lumea tot auzind că spune Voronin că sunt probleme cu statalitatea Republicii Moldova, pot şi de la noi unii să îşi pună întrebări. Noi ca noi, dar cei care, mă rog, se ocupă de relaţiile cu noi, şi le pot pune. Aş vrea să aduc aminte un singur lucru. Prima ţară din lume care a recunoscut independenţa Republicii Moldova a fost România. Parlamentul României a fost primul parlament care a recunoscut această independenţă. Deci nu s-a pus niciodată o altă problemă decât aceea a independenţei Moldovei. Dar recunoscând, având relaţii normale la nivel statal, noi nu putem să uităm un lucru foarte simplu: că unii dintre moldoveni, dintre cetăţenii Moldovei, sunt şi cetăţeni români, deci sunt cetăţenii noştri şi avem obligaţia să ne oferim toată asistenţa şi tot sprijinul. Şi în al doilea rând, că foarte mulţi dintre ei, chiar dacă nu sunt cetăţeni români, se simt legaţi sau chiar români în sufletul lor.
Bogdan Chirieac: Este şi această problemă diplomatică, care cum ar putea fi rezolvată? Sunt în acest moment sute de arestaţi la Chişinău, unii dispăruţi…
Teodor Meleşcanu: Dar nu ştim dacă sunt şi români sau nu.
Bogdan Chirieac: Se află şi cetăţeni români. Cum facem?
Cristian Diaconescu: Pe semnalele de presă, sau mă rog, publice, rezultă că într-adevăr, ar fi şi persoane şi cu cetăţenie română, pot avea şi dublă cetăţenie. În al doilea rând, sigur, menţinând presiunea. Deci, din acest punct de vedere, că venim la valori, sunt anumite zone în care, într-adevăr, UE, Alianţa au arătat că sunt mai puţin interesate. Hai să vorbim direct: e foarte greu să pui Moldova pe hartă, pe harta de interese vreau să spun, cu atât mai mult cu cât Moldova însăşi e foarte confuză din acest punct de vedere…
Adrian Năstase: Şi are deja o problemă, cea a Transnistriei şi a armatei…
Cristian Diaconescu: Şi are problema Transnistriei şi, e clar, în ochii occidentalilor nu apare capabilă să-şi rezolve în primul rând ea problemele interne. Pentru că, înainte de toate, lumea aşteaptă să-ţi rezolvi propriile probleme…
Teodor Meleşcanu: Iar ce s-a întâmplat azi la Chişinău, şi zilele trecute, dovedeşte acest lucru: nu sunt în stare.
Cristian Diaconescu: Exact. A făcut o serie de gesturi care încă nu sunt clare. De exemplu, a acceptat să participe la negocierile 5+2 privind Transnistria; îl are pe domnul Mizsei ca şi reprezentant al lui Solana în reglementarea procesului transnistrean, iar pe de altă parte, semnează la Moscova, împreună cu Transnistria, un document 2+1 prin care Republica Moldova recunoaşte, printre altele, faptul că prezenţa trupelor străine în zona transnistreană este întemeiată, este normală, salută acest lucru, creând, şi pe aspectele de tratat de forţe armate convenţionale, şi pe dialogul UE în legătură cu Transnistria, probleme enorme. Bun. Şi atunci, sigur, apare un anume gen de saţietate în legătură cu Republica Moldova. Şi se trece la palierul următor de interese. Şi aici bine a subliniat domnul Meleşcanu, nu mai reiau acest lucru. În legătură cu cetăţenii români, în primul rând introducerea regimului de vize, dincolo de faptul că s-a făcut, din punct de vedere procedural şi…
Teodor Meleşcanu: Juridic, este o aberaţie.
Cristian Diaconescu: …e o aberaţie. Pur şi simplu acest gest merge împotriva intereselor cui?Tot ale cetăţenilor Republica Moldova. Schimburile ajunseseră la peste 1 miliard. Nu sunt schimburi la nivel statal; nu noi statele am creat acest lucru, ci oamenii de afaceri, diversele interese regionale… Oricum, în regiuni se dezvoltă o relaţie de afaceri mult mai bine potenţată între parteneri decât la nivel statal. Această relaţie va fi blocată în acest moment datorită Republica Moldova. Bun. Să fim serioşi. Problemele de criză economică prin care trece Republica Moldova sunt enorme. Poate e mai bine, într-adevăr, să cauţi duşmani, decât să te referi la criza economică din interior. Introducând regimul de vize, vor crea probleme şi mai mari.
Bogdan Chirieac: Dar România nu a introdus regimul de vize pentru Moldova şi nici nu va introduce.
Teodor Meleşcanu: Are regim de vize fără plată…
Adrian Năstase: Cel impus de UE…
Bogdan Chirieac: Cetăţeanul moldovean are şi paşaport românesc. Vine în România fără probleme.
Adrian Năstase: Dar România nu a introdus un sistem propriu faţă de Moldova, ci este regimul, sistemul flexibilizat…
Cristian Diaconescu: În acest moment Republica Moldova, din punct de vedere consular, nu are oficii consulare suficiente în România, nu avem puncte de frontieră – şi revin la ce spuneam anterior, pentru că în loc să discutăm de puncte de frontieră, noi discutăm de rezolvarea problemelor Pactului Ribbentrop-Molotov -, nu are, în acest moment, capacitatea organizatorică de a asigura vizele necesare chiar pentru cei care vor să circule. Şi atunci, cui foloseşte?
Adrian Năstase: Aş vrea să intervin aici pe o chestiune care mie mi se pare importantă. În mod deliberat, proiecte mari economice între România şi Republica Moldova au fost blocate la Chişinău, din păcate.
Bogdan Chirieac: Acum mai spun şi eu ceva: şi proiecte mari economice în România au fost blocate… în România.
Adrian Năstase: Fără îndoială. Asta-i clar. Eu mă refer… Eu ştiu despre încercarea noastră de a participa, spre exemplu, la privatizarea unora dintre companiile din Republica Moldova. Acolo nu au câştigat decât firme din Rusia, deşi au mers de la noi, a existat interes, s-a discutat inclusiv la nivel guvernamental… Şi de aceea această reţea nici nu a fost lăsată să se dezvolte. Poate că nici nu a existat un interes atât de mare la noi.
Bogdan Chirieac: Haideţi să revenim la o chestiune absolut pragmatică în relaţiile bilaterale, care poate e de mare interes. În afară de diplomaţia vinului, care nu a fost un succes, din nefericire, nu cumva, dacă îi atrăgeam economic încoace, de exemplu pe domnul Oleg Voronin, care e un om de afaceri al spaţiului sovietic…
Adrian Năstase: Dar el vine destul de des în România.
Bogdan Chirieac: …
Adrian Năstase: El nu a avut niciun fel de probleme în România.
Bogdan Chirieac: Ce se întâmplă? Şi în România, să ştiţi… Dacă în Chişinău au câştigat numai firme ruseşti, au fost ani de zile când în România toate licitaţiile erau câştigate de firme greceşti şi italieneşti, până când s-au mai întâmplat alte lucruri la începutul anilor…
Adrian Năstase: În Republica Moldova a existat o politică foarte clară. Vreau să… Îmi aduc aminte de eforturile noastre de a organiza mai bine, să spunem, funcţionarea complexului de la Stânca-Costeşti şi sistemul hidro-energetic şi mai ales în momentul în care exista o datorie importantă faţă de România, noi ne-am oferit să participăm la…
Teodor Meleşcanu: Calea ferată europeană.
Adrian Năstase: Exact. Deci, foarte multe proiecte care nu sunt neapărat legate de vin şi vie şi de chestiuni mărunte, ci erau proiecte mari, economice, tocmai gândite în ideea de a crea o reţea de structură de sprijin pentru aceste legături peste Prut. Or, acestea nu au fost acceptate. Şi o dată cu "afirmarea" – cu ghilimelele de rigoare – a limbii moldoveneşti, s-a creat, s-a întărit, mai curând, legătura dintre limba moldovenească şi limba rusă, nu ştiu pe ce temeiuri, şi relaţia politică, de fapt, între prietenii de la Chişinău şi cei de la Moscova. Nici noi n-am ştiut să lucrăm foarte bine. Iată, am creat, la un moment dat, Oficiul pentru Moldova – nu ştiu dacă el mai funcţionează acum, el era în subordinea primului-ministru, era la cancelaria primului-ministru. Probabil, o dată cu aceste lucrări de defrişare la guvern, probabil că a fost şi el…
Teodor Meleşcanu: Am avut un fond special.
Adrian Năstase: Un fond special…
Teodor Meleşcanu: Care a dispărut din bugetul României…
Bogdan Chirieac: Când exista fondul acesta special?
Teodor Meleşcanu: Evident, în perioada când eram ministru de externe.
Bogdan Chirieac: În ’92-’96.
Adrian Năstase: Şi în perioada când eram eu prim-ministru.
Teodor Meleşcanu: Şi când eraţi prim-ministru, da.
Bogdan Chirieac: Şi, după 2005, astăzi mai aveţi acest fond pentru Moldova, domnule…?
Cristian Diaconescu: Nu, nu există.
Bogdan Chirieac: Şi, atunci, de exemplu, dacă România doreşte să sprijine cultural limba moldovenească în Republica Moldova, ce instrument are?
Cristian Diaconescu: Sunt fondurile de dezvoltare regională, sunt fondurile pe care … , dar nu sunt de mărimea…
Teodor Meleşcanu: Da, dar şi aici trebuie subliniat un lucru foarte clar. Noi, totuşi…
Adrian Năstase: Iertaţi-mă, Oficiul pentru Moldova avea acest rost, de a…
Bogdan Chirieac: Avea şi buget?
Adrian Năstase: Da. Deci, avea rostul de a… Nu, fără îndoială, nu era vorba de a transmite bani undeva, tocmai pentru că învăţasem şi noi de la unguri şi de la alţii că, de fapt, aceste fonduri trebuie să meargă la diferite ONG-uri, pentru diferite proiecte, se fac licitaţii, deci, în modul cel mai transparent.
Bogdan Chirieac: De ce nu cereţi, că sunteţi la putere, reînfiinţarea Oficiului pentru Moldova şi bugetarea acestuia, de exemplu?
Adrian Năstase: El era…
Teodor Meleşcanu: O să cerem noi, din opoziţie e mai uşor să ceri. Sperăm doar să fie de acord puterea.
Adrian Năstase: Oficiul acesta era în blocul acesta mare din zona Cancelariei primului-ministru. În momentul în care s-a dat cu grebla şi s-a…
Bogdan Chirieac: Nu e problemă. Oficiul poate să-l pună la Ministerul de Externe.
Adrian Năstase: Nu, dar a fost desfiinţat.
Bogdan Chirieac: Dar ce, asta este problema, unde şade oficiul? Şade la MAE, şade la Industrii…
Adrian Năstase: Bineînţeles, sunt absolut de acord.
Bogdan Chirieac: Şade la domnul Berceanu, la Transporturi…
Adrian Năstase: Problema este că în momentul în care se desfiinţa, el trebuia, la momentul acela, reînfiinţat în altă parte, nu? Deci, dacă nu s-a reînfiinţat, înseamnă că problema asta nu mai este importantă politic. A fost un semnal foarte slab, foarte prost, din punctul meu de vedere.
Bogdan Chirieac: Nu mi se pare că nu e important politic, că îl vedem pe domnul Diaconescu…
Teodor Meleşcanu: Eu, dacă îmi permiteţi, a evoluat foarte bine discuţia, oricum, ţineam să spun foarte mult lucrul acesta şi profit acum de ocazie. Deci, noi ne aducem aminte de Moldova, ne aducem aminte de cetăţenii români din Moldova…
Bogdan Chirieac: În situaţie de criză.
Teodor Meleşcanu: În situaţie de criză. Când e o problemă mare, când e un scandal, când se întâmplă ceva, sunt alegeri. Bun. Dar nu ne aducem aminte de Moldova zi de zi, nu construim o strategie. Tipul ăsta de măsuri, în care azi desfiinţez un organism, mâine scot un fond, arată un lucru foarte simplu, că în România nu a existat capacitatea…
Adrian Năstase: Şi continuitatea.
Teodor Meleşcanu: … de a avea o strategie care să fie continuată, indiferent de, mă rog, alternativele la guvernare, care e un lucru firesc, pentru că noi avem deja o experienţă, ştim foarte bine că relaţiile cu guvernul actual sau de esenţa guvernului actual de la Chişinău sunt limitate în mod obligatoriu. Mai ştim încă un lucru: că astăzi se poate decide ceva şi mâine să te trezeşti cu un atac total gratuit şi foarte vicios împotriva României. Deci trebuie să fie clar: pentru noi obligaţia este de a păstra o relaţie de tip european cu Republica Moldova.
Bogdan Chirieac: Adică, ceea ce face domnul Diaconescu acum.
Teodor Meleşcanu: Ceea ce face domnul Diaconescu, dar nu e suficient.
Bogdan Chirieac: Ce ar mai trebui făcut?
Teodor Meleşcanu: Pentru asta trebuie o strategie care să se refere la relaţiile economice, la relaţiile culturale, sprijinirea lor, inclusiv bursele pentru tinerii care doresc să studieze în România, trebuie să se refere la relaţiile directe dintre comunităţi locale: primării, consilii judeţene. Deci, trebuie să mergem, nu la nivelul guvernului, care nu doreşte pentru cetăţenii săi…
Adrian Năstase: Relaţiile comune, la cele cu partidele.
Teodor Meleşcanu: Relaţiile cu partidele politice.
Adrian Năstase: Politice…
Teodor Meleşcanu: Pentru noi, responsabilitatea… Noi ne simţim, la ora actuală, cei mai responsabili din România, ca partid politic. Toate cele trei partide de opoziţie care au făcut pragul de intrare în Parlament sunt de orientare liberală. Asta este.
Adrian Năstase: Aici este explicaţia. Şi asta a fost o altă capcană: partidele, să spunem, pro-româneşti din Republica Moldova, toate s-au considerat de dreapta, pentru că comuniştii acopereau stânga. Şi lucrul acesta a creat o mare problemă şi din punct de vedere electoral şi, de asta, partidele pro-româneşti au obţinut mai puţin. De ce? Pentru că mesajul lor nu a mai mers pe acea nevoie de care vorbea domnul ministru mai devreme, legată de problemele, să spun, sociale, economice şi comunismul…
Teodor Meleşcanu: Mă rog, nu vreau să facem o dispută ideologică. Cred că moldovenii au înţeles mai bine ca noi ştiinţa liberalismului, care merge spre Perestroika…
Adrian Năstase: Şi-au dat seama că într-adevăr… Şi de asta au obţinut 10%…
Teodor Meleşcanu: Nu, 30…
Bogdan Chirieac: Domnule ministru Diaconescu, cum vedeţi evoluţia lucrurilor în Republica Moldova, în contextul în care, după Paşte, se va mai trezi un pic şi Occidentul?
Cristian Diaconescu: Deci, în condiţiile în care se ajunge la masa negocierii, a dialogului – fie intern, fie regional, lucrurile vor fi în regulă -, sfat pe gratis: în condiţiile în care, în Moldova, încep arestările din case, se iau tineri şi se dau cu capul de pereţi şi de canatul uşii, să nu conteze pe pasivitatea Occidentului. Se intră în altă logică. Din "manualul micului revoluţionar" rezultă clar că atacarea unei instituţii guvernamentale reprezintă o violenţă inacceptabilă, fără doar şi poate, arestarea de tineri din şcoli, luaţi de pe stradă de civili, de jurnalişti, intră în altă logică şi în momentul ăla, Occidentul are, într-adevăr, toate motivele să reacţioneze, indiferent de ce se întâmplă mai la est, în partea aceasta a noastră.
Adrian Năstase: Vizavi, va fi presat foarte mult de organizaţiile neguvernamentale din Occident. Deci, guvernele vor fi presate exact pe această logică.
Teodor Meleşcanu: De alegătorii lor…
Cristian Diaconescu: Aşa ceva este inacceptabil, sunt politicieni toţi…
Adrian Năstase: Va fi o presiune de jos, care…
Bogdan Chirieac: Bun. Şi cum informăm, vreau să vă întreb? Atunci când am organizat… când realizatoarele noastre au făcut filmul de introducere, au avut mari dificultăţi să găsească imagini cu scutieri – mi s-au raportat telefonic, nu? – care băteau demonstranţi şi tineri. Deci, jurnaliştii de la REALITATEA au fost expulzaţi din Republica Moldova. Imaginile sunt, în general, date de televiziunea locală, televiziunea din Republica Moldova, care, în timpul manifestaţiilor, prezenta filme de desene animate şi dansatoare din buric. Deci, cum ajunge informaţia?
Adrian Năstase: Explicaţia e foarte simplă: televiziunile din afară trebuiau să fie prezente doar în prima zi, când au fost violenţele, pentru că acolo au fost două grupuri. Vă mai spun o dată: a fost grupul acela de reacţie normală la ceea ce s-a întâmplat, cu alegerile şi grupul de diversiune, care trebuia să facă, aşa cum a spus Voronin, să ia timp de o zi, să facă ce vor. În realitate, erau cei care au fost antrenaţi pentru diversiune şi acele imagini cu violenţe trebuiau să apară pe toate ecranele din străinătate. După ce s-a terminat povestea asta şi începe alergatul după tineri prin case şi pe nu ştiu mai unde, televiziunile astea nu mai trebuie să fie prezente. Asta e explicaţia, e destul de simplă.
Bogdan Chirieac: Nu, dar i-au expulzat. Deci, cum va avea Occidentul informaţia de acolo? ONG-urile…
Cristian Diaconescu: Nu numai de la ONG-uri. Să nu
