Cum este la 23 de ani să ai grijă de cei mai gravi bolnavi de COVID-19

Povestea Marianei Covali, o studentă de 23 de ani la medicină și asistentă medicală în una dintre cele mai periculoase zone, vine să arate din interior cum se luptă cu cea mai mare problemă globală a momentului: coronavirusul, cel care a luat viața a 50 de lucrători medicali din Moldova, dar și cum se învață la medicină în această perioadă.

Mariana Covali are un an de când a îmbrăcat halatul alb în secția de reanimare la Institutul de Medicină Urgentă. Dar pandemia de coronavirus a schimbat modul cum lucra și cum învăța. Tot pandemia a făcut-o să bea foarte multe cafele. Așa încerca să facă față greutăților zilnice, programului încărcat, dar să se mențină cât mai trează în timpul muncii.

„Cel mai greu a fost timpul de așteptare a primului pacient”

La începutul pandemiei, Secțiile de Reanimare și Terapie Intensivă au fost unite și pregătite să primească cei mai gravi pacienți cu COVID-19. Paturile erau gata, aparatele conectate la fiecare dintre ele. „Cel mai greu a fost timpul de așteptare a primului pacient. A fost foarte stresant”, spune Mariana. Era conștientă că asta trebuia să fie prima ei interacțiune cu virusul nou de care se știa și încă să știe atât de puțin și care deja luase viața a mii de oameni până în acel moment.

Dar primul pacient, de fapt, i-a luat de pe umeri stresul incertitudinii. Emoțiile au dispărut imediat cum acesta a fost internat, pentru că a înțeles ce are de făcut și era clar cum trebuia să lucreze cu restul pacienților cu coronavirus. Apoi au urmat gărzile de câte șase ore. A văzut cum creștea numărul de cazuri grave și cum se înrăutățea pandemia în țară. Totuși, greul abia începea.

Citește reportajul integral: Studentă în zona roșie. La 23 de ani are grijă de cei mai gravi bolnavi de COVID-19

Uneori, ziua ei de muncă se termină la 8 dimineața. Urcă în troleibuz pe ușa din spate. E gol și Mariana își continuă liniștită drumul spre casă. E foarte obosită: „8, pe o scară de la 1 la 10″, spune, în termeni medicali. Dar se ține, nu adoarme și continuă să fie atentă la ce se vorbește la prelegere.

Primul lucru pe care-l face când intră în casă este să-și spele mâinile. Își lasă hainele pe salteaua din living și se așează direct la masa de lucru. „Dacă sunteți în Găgăuzia, în ce limbă vorbiți cu pacientul?” se aude din telefonul Marianei.

După ce încheie orele, va face un duș fierbinte și se va întinde în pat la un film: cea mai bună relaxare din ultimul timp. Peste 48 de ore revine la muncă.

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.