De Andrei Munteanu
În politica Moldovenească s-au „infiltrat” atât de multe prejudecăţi şi stereotipuri încât orice manifestare de modernism în dialogul public se ia drept „caz federal”. Astfel de prejudecăţi nu sunt excepţii nici în comportamentul liderilor cu aspiraţii noi, moderne şi pro-europene, dar încă cu deprinderi mai învechite.
Din această categorie de prejudecăţi este şi reacţia liderilor AIE care s-au arătat indignaţi de discursul Prim-ministrului cu privire la nevoia de miniştri înapoi în cabinet.
Chiar dacă am face abstracţie de orice şi am admite că aceasta iniţiativă nu este o declaraţie adecvată, că în campania electorală miniştrii care sunt implicaţi activ în proces, trebuie să fie substituiţi de un vice-ministru, etc., nu este clar de ce o fi apărut indignarea?
O iniţiativă atât de elementară provoacă discuţii inutile şi nu este ne-esenţial, că acestea se iscă în jurul unui fapt care ar trebui tocmai invers – să fie cultivat în rândul clasei politice şi în societate. Dialogul politic dintre factorii de decizie, chiar şi într-o guvernare de coaliţie, nu necesită numaidecât „înţelegeri” în grupuri mici şi „filtrare” sau manipulare de informaţii la orice pas.
Avem nevoie şi în R.M. de un dialog politic civilizat şi transparent, şi faptul că se face inclusiv prin intermediul mass-media nu poate fi un deranj, ci invers. Nu orice vorbă şi gând, care se exteriorizează sub formă de iniţiativă în politicile publice, trebuie de „discutat” în prealabil în „cadrul alianţei” căci oricum, alianţa este o coaliţie de guvernare a unui stat şi nu un consiliu de administraţie al unui SRL, care ţine de interese înguste, şi „trebuie de văzut” ce-i de făcut cu privire la… revizia care vine.
Probabil ar fi cazul ca cei care se dau cu critici mai întâi să-şi găsească nişte consilieri mai moderni şi cu viziuni mai ample, şi totuşi, să se abţină de la supărări pripite. Într-adevăr aceste fricţiuni în cadrul alianţei nu fac faţă, dar la fel e bine să se gândească dublu înainte de a critica libera manifestare a gândirii şi înaintarea iniţiativelor. Nu de alta dar discursul politic se poate lăsa afectat de capricii în loc de raţionamente, iar capriciile, conform unor vorbe ale lui Oscar Wilde – diferă de pasiuni doar prin faptul că: „…capriciul durează puţin mai mult timp”.
