Ultimele cutremure de pe scena politică de la Chișinău au provocat mai multe discuții și acuzații, inclusiv grave ce țin de corupere, trădare ș.a. Totuși, în cei 20 de ani de independență toți politicienii de la dreapta la stânga și de sus în jos încearcă să ne convingă că vor să consolideze societatea noastră. Prima problemă care împiedică această consolidare este viziunile diferite ale acestor politicieni. Primii văd consolidarea Republicii Moldova ca un stat independent, suveran, neutru moldovenesc cu limbă moldovenească, cu picioarele în două luntri: Europa și Rusia. Alții văd consolidarea Republicii Moldova în cadrul unei noi Românii Mari, iar cei din a treia categorie vor revenirea la ceea ce a fost Uniunea Sovietică, în timp ce alții vor să ne consolideze într-o Uniune Europeană, dar cu parteneriate strategice cu Rusia.
Lupta politică internă și fărâmițarea spectrelor politice nu pot să nu divizeze societatea. În doar 3 ani pe spectrul de stânga au apărut sau au fost reanimate într-un fel sau altul mai multe partide. Toți transfugii comuniști au preferat să rămână pe spectrul de stânga. Marian Lupu este unicul care a mers pe centru-stânga reușindă însă să ia peste 10% din votanții de stânga. În același timp, Vladimir Țurcan, iar mai apoi Victor Stepaniuc au preferat și ei să se aciuieze pe același flanc stâng. Apariția grupurilor Dodon și Mișin pe partea stângă a eșicherului politic face și mai divizat acest spectru ceea ce nu pote consolida electoratul de stânga, ci dimpotrivă, îl divizează între mai multe abordări a ceea ce înseamnă acțiunile politice de stânga. Drept exemplu ne servește abordarea politicii externe, în timp ce PD-ul lui Marian Lupu optează pentru integrarea europeană și parteneriat strategic cu Rusia, același lucru este observat și în abordarea PRSM, în frunte cu Igor Dodon. Aceasta în timp ce PSD-ul condus de Victor Șelin și de curând PCRM-ul anunță vectorul Uniunea Euro-Asiatică. Din acest punct de vedere, electoratul de stânga nu poate fi consolidat în jurul unei idei de politică externă.
Același lucru este foarte bine observat și pe flancul drept dar și pe centru, indiferent de diferitele opțiuni de politică externă și internă, problema limbii de stat și a ideii naționaliste care de obicei este specifică dreptei și extremei de dreapta este privită în mod diferit, uneori chiar inexplicabil.
Incapacitatea clasei politice de a se consolida singură pe sine și interesele care diferă de la mercantile până la cultul propriei personalități aduce divizare și în rândul societății, aceste lucruri sustrag atenția de la ceea ce este cu adevărat important, reforme, standard de viață, repsectarea legilor sau consolidarea instituțiilor de stat.
De Constantin Uzdriş
Opiniile exprimate în prezentul articol aparțin autorului și nu reflectă în mod necesar poziția portalului Moldova.ORG
