Ce este labioplastia, cât costă în Moldova și ce trebuie să știi despre această operație

Artă de Suzanna Scott Artă de Suzanna Scott

Labioplastia este o intervenție chirurgicală prin care se reduc labiile mici ale vulvei. Operația poate fi făcută din motive estetice sau medicale. „În comparație cu cinci ani în urmă, acum fiecare a doua, a treia femeie care vine la consultație la mine întreabă dacă «ar fi bine să fac labioplastia»”, povestește Silvia Agop, ginecologă-obstetriciană la un spital public din Chișinău. 

Cu acest text revenim la rubrica noastră săptămânală de educație sexuală pentru adulți.

Ce este labioplastia și cum se face? 

Silvia Agop spune că cele mai multe femei aleg această intervenție din motive mai degrabă estetice decât medicale. Procedura nu durează mult, însă recuperarea este anevoioasă. „Marcăm aproximativ cât țesut scoatem și chiar le arătăm în oglindă”. Operația se face sub anestezie generală sau epidurală. „Nu putem lucra cu anestezia locală, pentru că este o zonă foarte sensibilă și dureroasă”, spune specialista. Operația durează de la 30 de minute până la o oră și un pic. „Chiar dacă insistă să le tăiem sută la sută, eu oricum nu fac așa. Pentru că labiile mici au funcțiile lor. Ele închid intrarea în vagin, pentru a-l proteja de infecții din mediul înconjurător, de pe coapse, din zona anusului. Le explic că «ele oricum nu ies ca la păpușa Barbie»”, povestește ginecologa.  

„Recuperarea este ca după naștere” 

„Procesul de recuperare după labioplastie este similar cu ceea ce se întâmplă după naștere”, spune ginecologa. Potrivit ei, Două săptămâni – o lună, femeia nu trebuie să se așeze. Ea trebuie să-și ia un concediu medical de lungă durată. Este nevoie de prelucrarea cu produse antiseptice. Totuși, cel mai important aspect este ca după fiecare act de urinare și defecare să fie respectată, în mod riguros, igiena intimă. „În mod ideal, când stau acasă, femeile să poarte un hălățel fără slip sau o pijama mai largă. Pentru că în alte zone unde facem intervenții punem pansament ca să protejăm de infecții, dar în zona intimă nu facem asta.”
 

În afară de femeile care își scurtează labiile din punct de vedere estetic, există femei care au această necesitate medicală. Silvia Agop spune că este vorba de hipertrofia de labie. „Este o anomalie de dezvoltare care se întâlnește foarte rar. Este mărirea în exces a țesutului de 5-7 cm. Asta este mult. Le încurcă la mers, la alergat, la sport, la mersul pe bicicletă. Acestea se pot leza, pot sângera și se pot infecta”, povestește ginecologa. 

 Ce nu este labioplastia 

Silvia Agop ține să menționeze că labioplastia se referă strict la labiile mici. Potrivit specialistei, există clinici private care fac marketing și promovează anumite operații cosmetologice care ar putea fi periculoase. Ea spune că unele clinici injectează acid hialuronic în labiile mari ca să arate mai netede, însă acidul se absoarbe și labiile revin la forma inițială.  

„În toate instituțiile de stat, unde sunt doctori competenți, se face această operație. Avem asemenea servicii contra plată, inclusiv această operație”, spune Agop. „Dar este ieșit din comun să promovezi și să faci rejuvenarea vaginului cu nu știu ce laser, cu îngustarea vaginului. Este o chestie de marketing”, spune ginecologa. Labioplastia în clinicile private din Chișinău începe de la 800 de euro și poate depăși 1.500 de euro. 

De ce femeile vor să facă labioplastie din motive estetice?  

Pacientele operate de Silvia sunt diferite, de la adolescente până la femei în menopauză. Însă remarcă faptul că cele care solicită mai des acest tip de operație sunt femeile tinere. Potrivit ei, acestea sunt și cele mai vulnerabile. Totuși, un studiu despre efectele labioplastiei făcut în SUA în 2020 arată că femeile de toate vârstele au aproximativ aceleași probleme. 62 de femei cu vârste între 17 și 61 de ani au fost întrebate cum se simt și ce emoții au până la și după operație. 93% dintre participante aveau stima scăzută inițial, iar după operație cifra femeilor care încă se simțeau în acest mod a ajuns la 6,5%. Iar 54,8% dintre femeile participante își impuneau restricții vestimentare care să nu le accentueze zona intimă, iar după operație cifra a scăzut la 3,2% de femei care continuau să aibă aceeași problemă. 

Un alt studiu din 2022 arată că identitatea și stima de sine pot fi strâns legate de aspectul organelor genitale, în special atunci când o femeie începe o relație cu un nou partener. „Estetica genitală feminină este un produs al normelor culturale și al conceptului de frumusețe. Tendințele moderne s-au îndreptat către lipsa părului pubian și altele. În plus, accesibilitatea gratuită la fotografiile, videourile pornografice și normalizarea imaginilor sexuale în ultimii ani au făcut multe femei să simtă că organele lor genitale ar putea fi inadecvate în comparație cu normele societății”, se arată în studiu. Toate astea au dus la o creștere a operațiilor cu aproape 220% din 2012 până în 2017, conform Societății Americane a Chirurgilor Plastici Estetici. Iar rata de satisfacție depășește 90%. 

„Insatisfacția” soțului

La „insatisfacția” soților face referire un studiu din Iraq, în 2022, unde societatea încă este foarte patriarhală. Nouă femei care au făcut labioplastie între 2021-2022 au vorbit despre două teme principale și anume „satisfacția soțului” și „încrederea în sine”. Majoritatea dintre ele suferă de anxietate, depresie și alte simptome emoționale. 

Concluziile acestui studiu au arătat că chirurgia estetică genitală feminină a îmbunătățit imaginea corporală și satisfacția sexuală a cuplurilor, „în special a soților”. Totuși, cercetătorii au menționat că mai sunt necesare studii cantitative pentru a investiga relația dintre factorii sociali și culturali și prevalența acestei intervenții chirurgicale. 

„Ele sunt frumoase așa cum sunt” 

Silvia Agop spune că încearcă să le convingă pe pacientele ei să nu recurgă la o asemenea operație. „Că ele sunt absolut ok și frumoase așa cum sunt. Cum noi putem avea o ușoară asimetrie facială, o glandă mai mare, alta mai mică. Labiile mici sunt bune așa cum sunt ele.” După ce le mai explică în ce constă intervenția și perioada de recuperare, o parte din femei refuză operația. „Eu cred că ar fi bine să lucrez în echipă cu vreun psiholog sau sexolog. Dar nu am la cine apela”, spune ginecologa. 

Un studiu din 2005 arată că femeile variază foarte mult în ceea ce ține de dimensiunile organelor genitale. „Aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziția femeilor atunci când iau în considerare proceduri chirurgicale asupra organelor genitale, decizii pentru care trebuie luate în considerare cu atenție între chirurg și femeie”, se arată în studiu 

Artă dedicată vaginului 

În lume există muzee dedicate vulvei în care aceasta este ilustrată în toată splendoarea și diversitatea ei. Subiectul este discutat și în context politic. De exemplu, poeta rusă Galina Rîmbu a scris o poezie politică care se numește „Vaginul meu” și este dedicat activistei Iulia Țvetkova. Țvetkova a fost arestată în 2019 pentru desenele făcute pentru portalul „Monoloagele vaginului” și alte lucrări. Autoritățile ruse voiau să o condamne la șase ani de pușcărie pentru „distribuția pornografiei pe internet” și „propaganda relațiilor netradiționale”. Totuși, activista a fost achitată de instanță și a reușit să fugă din Rusia, în 2022, după ce acuzarea a făcut recurs hotărârii.  

 

Fragmente din poezia „Vaginul meu” de Galina Rîmbu, tradusă de Lilia Nenescu 

 

Pe-atunci încă nu bănuiam, că toată lumea are treabă cu vaginul meu: 

statul, părinții, ginecologii, bărbații necunoscuți,  

popii ortodocși care poartă epoleți sub rasa preoțească,  

iar pe rasă – sânge de femeie,  

angajatorii, polițiștii, militarii, naziștii, serviciile de migrație, 

băncile, criticii conservatori al ”modului de viață depravat”, 

oamenii de cultură patrioți care servesc valorile tradiționale 

cu coniac. 

Vaginurile și vulvele noastre sunt numite pisicuțe, 

La mine mai degrabă nu-i pisicuță, dar o șoricică domestică decorativă, 

micuță, pufoasă, agitată.  

O să moară oare înainte de timp? 

O să moară oare în cușcă? 

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.