Te-ai întrebat vreodată cum vine și cum trece stresul prin corpurile noastre? Sau poate rămâne în minte și stomac ca într-un ambuteiaj nesfârșit? Aceste întrebări și le-a pus medicul canadian Gabor Maté, care a investigat mulți ani felul în care stresul ne marchează și influențează calitatea vieții noastre.
Cercetările lui și-au găsit locul în cartea „Când corpul spune NU – costul stresului ascuns”, unde povestește mai multe istorii ale pacienților săi, punând accent pe nevoile lor, dar și vorbind despre încăpățânarea cu care aceștia refuză să-și asculte organismul, să vadă primele semnale, ca mai apoi să depisteze că suferă de boli de multe ori incurabile.
 Acest articol face parte din rubrica „O carte pe săptămână”, realizată în colaborare cu Librăria Cărturești. Ne propunem să citim săptămânal câte o carte și să-ți povestim pe scurt despre aceasta, să te inspirăm, informăm și să-ți facem poftă de lectură. Descoperim lumea cărților împreună!Cartea din această săptămână se numește „Când corpul spune nu”, de Gabor Maté, pe care o găsești la Cărturești. |
„- De ce aveai tu nevoie? întreb.
– Mă săturasem. Am știut că starea mi se agravase. Aveam nevoie de o pauză lungă… Dar pur și simplu nu pot. Dacă cineva are nevoie de ajutor, trebuie să fac acest lucru.
– Indiferent ce ți se întâmplă ție?
– Da. Încă nu am învățat că trebuie să-mi dozez viteza. Corpul îmi spune frecvent nu, și eu tot îi dau înainte. Nu mă învăț minte”, i-a mărturisit într-o zi Natalia, o femeie care avea tot mai des amețeli, urechile îi țiuiau, iar oboseala deja devenise o stare obișnuită. Era prea ocupată și îngrijorată din cauza soțului care avea tumoare malignă intestinală, dar și din cauza fiului care tocmai ieșise dintr-un centru de detoxificare. Nu avea timp să-și asculte organismul, deși avea scleroză multiplă. Nici asta nu a făcut-o să se gândească mai mult la sănătatea ei, până în momentul în care nu a mai fost în stare să se ridice, iar corpul i-a spus un Nu categoric.
De obicei, specialiștii asociază stresul cu evenimente extrem de tulburătoare, dar izolate, cum ar fi: șomajul brusc, destrămarea căsătoriei sau moartea unei persoane dragi, evenimente majore care pentru mulți sunt surse puternice de stres. Dar există tensiuni cronice în viața de zi cu zi care sunt mai insidioase și care duc la consecințe biologice grave pe termen lung. Stresul generat intern își face efectele fără a da vreun semn sau fără a te face conștient de faptul că ești stresat.
„Când oamenii își descriu stresul, asta înseamnă de obicei agitația nervoasă pe care o întâmpină în condiții de cerere excesivă – cel mai frecvent în domeniul muncii, familiei, relațiilor, finanțelor sau sănătății. Dar senzațiile de tensiune nervoasă nu definesc stresul – și, mai exact spus, nu sunt întotdeauna percepute atunci când persoanele sunt stresate. Stresul nu este o chestie subiectivă. Este o serie de evenimente fiziologice ale organismului, care implică creierul, aparatul hormonal, sistemul imunitar și multe alte organe. Atât animalele, cât și oamenii pot fi stresați fără să sesizeze prezența acestuia”, susține Gabor.
Medicul însă vorbește și despre stresul „bun”, care te accelerează, te ajută să te concentrezi și să uiți de probleme, dar acesta trebuie să fie pe termen scurt pentru a nu-ți afecta starea de sănătate. De exemplu, Maté povestește istoria unui pacient care, atunci când s-a îmbolnăvit și trebuia să urmeze tratament, stresul l-a ajutat să nu simtă durerea provocată de boală.
Totuși, trebuie să ne concentrăm pe „discursul” organismului nostru, să ne odihnim, să învățăm să spunem Nu și să ne bucurăm de viață, pentru că stresul nu este nimic altceva decât reacția organismului când acesta percepe o amenințare la adresa existenței sau a stării de bine, iar un stres îndelungat poate cauza boli incurabile.
