Moldova.ORG — Preşedintele Partidului Democraţiei Sociale (PDS), Dumitru Braghiş a răspuns astăzi comentariilor făcute ieri de consilerul prezidenţial pentru politica internă, Mark Tkaciuk vizavi de Scrisoarea deschisă expediată de PDS la 2 aprilie 2007, adresată Preşedintelui R.Moldova prin care îi solicita acestuia să demisioneze din funcţia pe care o deţine.
Potrivit PDS, prima reacţie a preşedinţiei a fost declanşarea represiunilor împotriva activiştilor Partidului Democraţiei Sociale. „La 2 aprilie, la doar câteva ore după ce Dumitru Braghiş a susţinut conferinţa de presă, câţiva cetăţeni simpli şi activişti ai PDSociale din raioanele Edineţ şi Leova au fost chemaţi la procuratură sau au primit citaţie de a se prezenta în instanţele de judecată, motivaţia de bază fiind activitatea lor politică, apartenenţa la PDS sau participarea la întâlnirile cu deputatul Braghiş”, informează serviciul de presă al PDS.
„Prin aceste acţiuni anticonstituţionale, puterea comunistă a oferit opiniei publice moldoveneşti, dar şi celei internaţionale dovezi suplimentare ale faptului că în R. Moldova a fost instituit un regim poliţienesc autoritar, în care organelor de forţă le revine rolul „câinilor de pază” – gata să se arunce, la ordinele venite din clădirea prezidenţială, asupra celor care nu sunt de acord cu „ordinea” instituită de stăpânul lor.
Cea de a doua recaţie a fost cea de a „binevoi să comenteze Scrisoarea deschisă a Preşedintelui PDS, deputatului Braghiş către Preşedintele Voronin consilierul acestuia pentru politica internă, Marc Tkaciuk. Comentariul acestuia nu este deloc întâmplător or, în mare parte anume Tkaciuk este responsabil pentru fărădelegile şi dezmăţul declanşat în ţară, pentru că nemijlocit el îl sfătuie pe Preşedinte ce şi cum trebuie să facă, ce politică să promoveze”, susţine PDS.
Potrivit sursei citate, „evident că dl Tkaciuk nu a dorit să comenteze cifrele şi învinuirile concrete aduse de Dumitru Braghiş în adresa Preşedintelui Voronin, ele fiind extrem de neplăcute pentru putere. Nu e dificil să ne dăm seama de ce: puterea nu dispune astăzi de argumente explicite întru susţinerea acţiunilor sale. Din aceste considerente, Tkaciuk s-a prefăcut că „nu observă” problemele descrise de Braghiş în adresarea sa.”
Autorii răspunsului către consilierul prezidenţial menţionează „Într-adevăr, de ce ar observa problemele cu care se confruntă populaţia ţării din vina actualei puteri? Voronin, Tkaciuk şi alţi reprezentanţi ai echipei de guvernare şi-au soluţionat demult problemele lor personale. Şi de aceea nici nu-i mai interesează faptul că marea majoritate a cetăţenilor moldoveni se revoltă de salariile şi pensiile mizere, de lipsa locurilor de muncă, de inflaţia galopantă, de situaţia dezastruoasă din sfera ocrotirii sănătăţii şi învăţământului, de dezmăţul poliţiştilor şi al funcţionarilor. Ei trăiesc într-o altă Moldovă, edificată prin sârguinţa lor pentru oligarhi. În acestă Moldovă doar a lor, ei duc o viaţă liniştită, fără lipsuri”.
„Răspunsul consilierului prezidenţial Marc Tkaciuk este unul plin de cinism, lipsit de constructivism, care evită problemele stringente şi urmăreşte scopul lustruirii situaţiei din ţară pentru a nu supăra ochiul Preşedintelui. Acest răspuns încă odată ne convinge că între actuala putere şi popor s-a deschis o prăpastie enormă. Mai mult chiar, această putere este una antipopulară. De aceea o astfel de putere nu mai poate fă tolerată. Ea trebuie să plece. Mai rău nu va fi. Mai rău va fi doar dacă această putere va rămîne şi în continuare”, susţine PDS.
În calitate de ultimă observaţie PDS spun că Tkaciuk menţionează despre acutizări primăvăratice şi problemele provocate de acest fenomen în preşedinţie. Societatea civilă din R. Moldova demult bănuia că la Preşedinţie se întâmplă lucruri stranii. Astăzi deja tuturor le-a devenit clar: puterea comunistă a intrat în perioada climaxului politic. Şi acest proces este ireversibil.
„În ceea ce ţine de lozinca “Partidule, lasă-mă la cârmă" – nu suntem atât de naivi ca să nu înţelegem că PCRM s-a încleştat de cârma puterii şi nu o va ceda nimănui. Istoria ne-a demonstrat adesea şi convingător (acest lucru ar trebui să-l cunoască foarte bine şi antropologul Tkaciuk), că conducătorii comunişti nici o dată de bună voie nu au plecat de la putere. Ei întotdeauna au fost scoşi din politică”, conchide PDS.
