Autor: Igor Botan, ADEPT
1. Testul parlamentarelor 2009
Discursul Presedintelui Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Lluis Maria de Puig, tinut in fata deputatilor Parlamentului Republicii Moldova, a reiterat niste lucruri pe care autoritatile moldovene le stiu foarte bine de la alte institutii pan-europene, oficiali ai statelor membre ale UE si SUA. Mesajele se inscriu in contextul reiterarii permanente de catre autoritatile moldovene a ireversibilitatii optiuni integrarii europeane si in acest context, De Puig a mentionat in mod explicit: "Aveti sansa sa aderati la UE, dar numai dupa ce Consiliul Europei se va pronunta in mod categoric ca schimbarile democratice in tara dvs. sint ireversibile. Iata de ce este foarte important ca alegerile sa demonstreze ca aceste schimbari s-au produs". Recomandarile au fost cit se poate de concrete – luarea in consideratie a avizului Comisiei de la Venetia privind pragul electoral, referitor la interzicerea blocurilor pre-electorale, despre restrictiile la functiile publice si eligibile pentru detinatorii cetateniei multiple.
Faptul ca se bate intr-un singur punct, si anume ca parlamentarele din 2009 reprezinta cel mai important test democratic pentru Republica Moldova, trebuie tratat cu maxima seriozitate. Deocamdata, reactiile inaltilor functionari moldoveni sint de genul – vom vedea, vom examina, este vorba doar despre recomandari. Este evident ca Partidului Comunistilor din Republica Moldova (PCRM) nu-i convine ca dupa aproximativ opt ani de guvernare sa auda indemnuri de genul celor de mai sus. Insa este un fapt incontestabil, consemnat in rapoartele de monitorizare ale OSCE, ca cele mai libere si corecte alegeri desfasurate vreodata in Republica Moldova au fost parlamentarele din 2001, pe care le-a cistigat PCRM in calitate de forta politica, oarecum, de opozitie. In acest context, este legitima intrebarea: ce ar fi daca PCRM macar ar restabili conditiile de competitie electorala de care s-a bucurat in 2001?
Este bine stiut ca in 2001 au fost asigurate trei lucruri fundamentale pentru niste alegeri libere si corecte: independenta organelor electorale; minimizarea influentei factorului administrativ; si accesul liber, practic, egal al tuturor concurentilor electorali la mass-media. Potrivit ultimilor rapoarte ale OSCE, doar influentele politice din organele electorale sint echilibrate datorita formulelor de constituire a acestora in conformitate cu prevederile modificarilor Codului electoral din 2005. Este adevarat ca misiunile internationale de observare a alegerilor n-au avut vreodata pretentii serioase fata de Comisia Electorala Centrala (CEC), mentionind profesionalismul si actiunile echilibrate ale acesteia. Insa dupa alegerile din 2001, in special, in cazul alegerilor locale din 2003 si celor parlamentare din 2005, au fost mentionate interferenta masiva a factorului administrativ si comportamentul partinitor al mass-media.
Ultimul factor, probabil, nu mai poate fi reparat in viitorul apropiat. Vorba e ca in 2001, cind au fost posibile alegeri libere si corecte nu existau asa-zisele "media-holdinguri". In prezent exista, iar "stapinii" lor doresc rezultate. Unitatile "media-holding-urilor" se declara in mod ostentativ promotoare si sustinatoare ale inaltilor demnitari, ultimii confirmind acest lucru prin interviurile acordate practic, in mod exclusiv, doar acestor unitati. Partea proasta este ca in astfel de circumstante, politicile editoriale sint percepute drept promotoare ale liniei politice oficiale, desi acest lucru este, de obicei, negat.
2. Cine se teme de "pericolul american"?
Dupa 2001, isteriile propagandistice pre-electorale au devenit un lucru obisnuit. Scopul lor poate fi un fel de justificare in avans a unor eventuale derapaje antidemocratice in procesul de desfasurare a alegerilor. Recent, aceleasi surse mediatice afiliate puterii, care in perioada pregatirii alegerilor din 2005 au "dezvaluit" scenariul "revolutiei florii soarelui", indreptat chipurile spre debarcarea partidului de guvernamint, au detonat o "bomba" propagandistica chiar de Ziua nationala a SUA, invocind pericolul subminarii partidului de guvernamint de catre doua organizatii americane ce isi desfasoara programele de asistenta in Republica Moldova sub auspiciile USAID.
Daca propagandistii ar fi rezonabili, ei s-ar referi la fapte inainte de a aprinde fitilurile. De exemplu si in 2001 partidele politice moldovene, inclusiv PCRM, si organele electorale, au fost asistate de organizatii americane care-si desfasurau activitatea sub auspiciile programelor USAID pentru Republica Moldova. Nimanui nu i-a trecut atunci prin minte sa acuze organizatiile respective ca ar fi organizat conspiratii pentru debarcarea democratilor si aducerea comunistilor la guvernare. Dimpotriva, toata lumea a recunoscut si a apreciat caracterul democratic si calitatea procesului electoral.
Sau sa luam alte exemple, chiar de foarte mare actualitate. In 1999 au avut loc alegerile pentru functia de Guvernator si pentru Adunarea Populara a Gazauziei. Ele au trecut aproape neobservate, pe motiv ca au fost calme si linistite. Intrebarea care se isca este – din ce cauza, in prezent, situatia din Gagauzia este la limita unei instabilitati de proportii, doar organizatiile americane, practic, nu au lucrat vreodata in Gagauzia? Dar oare nu reprezentantii organizatiilor europene si americane au insistat dupa parlamentarele din 2005 ca in numele asigurarii stabilitatii politice puterea si opozitia sa gaseasca limba comuna?
3. Cine se teme de "Prietenii Rusiei in Moldova"?
Atacurile propagandistice la adresa opozitiei, defaimarea acestei, intimidarea liderilor ei prin intermediul unor pirgii administrative, au devenit, din pacate, lucruri obisnuite in Republica Moldova. Daca n-ar fi asa, institutiile pan-europene nu ar indemna autoritatile moldovene sa dea dovada capacitatii de a respecta standardele democratice. In acest context, surse apropiate comitetului organizatoric al asociatii "Prietenii Rusiei in Moldova" raporteaza exercitarea asupra fondatorilor acesteia a unor "presiuni fara precedent".
In principiu, "Prietenii Rusiei in Moldova" nu ar trebui sa reprezinte vreun pericol pentru actualul partid de guvernamint. In primul rind, in fruntea "Prietenilor Rusiei in Moldova" se situeaza ex-premierul Vasile Tarlev, persoana foarte apropiata Presedintelui Voronin, care s-a invrednicit de cea mai inalta distinctie statala – Ordinul Republicii, activind cot la cot cu seful statului timp de sapte ani. In al doilea rind, "Prietenii Rusiei in Moldova" pretind doar la statut de organizatie neguvernamentala, nu e vorba de vreo organizatie social-politica, cel putin, deocamdata. Totusi, recent seful statului s-a vazut nevoit sa transmita ex-premierului mesaje televizate prin care il asigura ca mai este privit ca membru al echipei PCRM. Aceste mesaje au pus in evidenta faptul ca temerile ca Vasile Tarlev si-ar pregati pentru lansare propriul proiect politic au avut temeiuri. In prezent, ramin tot mai putine indoieli ca platforma "Prietenilor Rusiei in Moldova" este una intermediara pentru revenirea in politica pe cont propriu. In acest sens, dezmintirile Presedintelui Voronin, precum ca eventualul proiect al ex-premierului ar fi coordonat cu domnia sa sint credibile.
Intr-adevar, de ce doua figuri din aceeasi echipa, cu un rating comensurabil, ar merge in doua coloane la alegerile din 2009? Mai cu seama ca divizarea coloanei "Prietenilor Rusiei" a ex-premierului se face pe portiunea de stinga a segmentului ocupat de PCRM. In ultima vreme, de pe acest segment au disparut Partidul Socialist si Uniunea Muncii "Patria-Moldova". Partidul Socialistilor s-a aratat cooperant fata de PCRM dupa modernizarea acestuia, iar contracararea fortei electorale a miscarii "Ravnopravie" nu merita "divizarea pe stinga a coloanelor" PCRM. Nici "divizarea pe centru" a coloanelor PCRM nu merita efortul. Oricum, PCRM-ul nedivizat ramine cea mai puternica formatiune, putind gasi parteneri de coalitie fara artificii elaborate in prealabil.
De fapt, ex-premierul Tarlev a recunoscut recent, intr-un interviu pentru revista "Economiceskoe Obozrenie", ca ar mai vrea sa devina prim-ministru. Aceasta dupa ce acum trei luni afirma ca a obosit si a decis sa puna bazele unei noi traditii in politica moldoveneasca – prezentarea benevola si nefortata de nimeni a demisiei. Este vorba despre prima greseala dintr-un sir intreg, care dau foarte prost pentru imaginea ex-premierului. Daca i s-a sugerat sa plece din functie, atunci de ce s-a aventurat sa vorbeasca despre punerea bazelor unei traditii noi? Toti stiau ca traditia pe care o respecta ex-premierul este una veche, de sorginte bizantina. Putea pleca tacind, pur si simplu.
In al doilea rind, numindu-si organizatia "Prietenii Rusiei in Moldova", ex-premierul nu a luat in calcul un lucru foarte delicat. De exemplu, seful statului s-a declarat "primul gagauz" si Vasile Tarlev ar fi trebuit sa stie foarte bine cit de mult ii place Presedintelui Voronin sa fie primul in toate. Acum, daca Presedintele Voronin nu e membrul al grupului de initiativa, iese ca cineva pune la indoiala ca el ar fi primul "Prieten al Rusiei in Moldova"? Asta e prea de tot. Mai cu seama ca din grupul de initiativa fac parte lideri ai miscarii "Patriotii Moldovei" si alte persoane care, in ultima vreme, au criticat dur si cu vehementa politica externa a Presedintelui Voronin fata de Rusia, dar si Guvernatorul Gagauziei, care este considerat inamic politic consacrat al sefului statului.
In al treilea rind, lansindu-si proiectul, ex-premierul nu s-a asigurat de evitarea unor confuzii. Faptul ca o persoana de talia lui Nicolae Ciornii s-a vazut nevoita sa publice dezmintirea: "eu niciodata n-am fost membru al organizatiei "Prietenii Rusiei in Moldova" sau al altei organizatii sau miscari politice din Republica Moldova. Informatia despre alegerea mea in functia de vice-presedinte al comitetului organizatoric al organizatiei respective nu corespunde adevarului, ea poarta caracter conjunctural si destabilizator pentru societate. Activind in calitate de vice-presedinte al companiei ruse "LUKOIL", responsabil pentru blocul de tari in care intra si Republica Moldova, intotdeauna m-am condus de principiile neimplicarii in procesele politice din aceste tari…", ii submineaza dramatic autoritatea si credibilitatea ex-premierului. Asta nici nu se compara cu "punerea bazelor unei traditii noi in politica moldoveneasca". Practic, Vasile Tarlev si intreg grupul de initiativa a "Prietenilor Rusiei" sint pusi in situatia unor banali falsificatori. Atragind un om de afaceri de talia lui Nicolae Ciornii in proiectul sau, Tarlev ar fi trebuit sa inteleaga ca e periculos sa-l impinga in prin plan. Probabil, Tarlev nu se consulta cu fostul sau omolog, ex-premierul Ion Sturza, care recent confirma ca "afacerile mari se fac in liniste". Ion Sturza a fost premier doar sapte luni, in 1999, fata de cei 7 ani ai lui Tarlev. Cu toate acestea, primul demonstreaza abilitati impresionante in arta utilizarii "firului rosu" cu elitele ruse, iar cel de al doilea demonstreaza ca nu-si poate apara aderentii cu cea mai mare pondere.
In al patrulea rind, ex-premierul nu a luat in calcul experienta unor adevarati si testati prieteni ai Rusiei, cum este ex-ministrul Apararii si ex-director al SIS, Valeriu Pasat. Sau poate acesta este un act de curaj? Faptul ca ex-presedintele RAO ES, Anatolii Ciubais, afirma acum un an ca amnistierea, dupa doi ani si jumatate de inchisoare, a lui Pasat s-ar fi facut la interventia ex-Presedintelui Vladimir Putin, vorbeste de la sine in acest sens. Chiar daca cazul lui Pasat a fost, oarecum, asimetric, el participind la congresul "Patria-Moldova" de la Moscova, din preajma parlamentarelor 2005, asta a fost suficient pentru ca sa i se aduca acuzatii pentru presupuse crime, comise tocmai in 1997. In prezent, odata cu apropierea alegerilor, organele de drept moldovene si-au reamintit de presupusele crime ale lui Pasat. In acest sens, ex-premierul Tarlev nu are mare temei de frica, el a fost decorat cu Ordinul Republicii chiar de Presedintele Voronin, ceea ce ar putea insemna ca si-a servit Patria exemplar.
In al cincilea rind, pe parcursul a sapte ani, dupa alegerile libere si corecte din 2001, ex-premierul a co-participat la edificarea unui sistem, care in prezent intimideaza membrii grupului de initiativa (potrivit afirmatiilor acestora) cu care s-a apucat sa fondeze asociatia "Prietenii Rusiei in Moldova". Daca e asa, atunci inainte de a se lansa cu un proiect politic propriu, poate era bine ca ex-premierul sa se pocaiasca pentru ca isi supune colegii pericolelor de intimidare. Insa in pofida tuturor greselilor ex-premierului, intr-un stat de drept, cu aspiratii europene, nimeni nu ar trebuie sa-l impiedice sa-si realizeze dreptul la asociere in organizatii nonguvernamentale sau la activitate politica pe cont propriu. Evident, daca in ultimul moment nu va renunta si nu va face dezmintiri ca toata povestea cu "Prietenii Rusiei in Moldova" ar fi fost o inventie a rauvoitorilor.
4. Concluzii
Un sir de semnale arata, implicit, ca in ajunul parlamentarelor 2009 in interiorul PCRM exista mari framintari. Ele sint provocate, in primul rind, de politicile promovate de conducerea formatiunii si nu de factorii externi. Citeva exemple vin sa confirme aceasta concluzie:
• tensiunile extrem de periculoase dintre Chisinau si Comrat sint generate pe linie de partid. Fractiunea comunistilor n-a dorit sa faca compromisuri cu grupul Dudoglo. Orice s-ar zice, candidatul comunistilor pentru functia de presedinte al Adunarii Populare a Gagauziei, Demian Caraseni, nu va putea demonstra ca a fost ales Presedinte, atita timp cit nu exista un protocol si o hotarire a Adunarii Populare in acest sens. Daca ar fi altfel, el n-ar avea decit sa convoace sedintele Adunarii Populare, lucru pe care nu-l face fiindca nu are cum sa-l faca. Solutia detensionarii este una – reluarea procedurii de alegere a presedintelui de la zero. Daca e asa, atunci cum n-o sucesti sau n-o invirtesti – a fost consolidata o majoritate de 18 simpatizanti ai Guvernatorului Formuzal care, daca va rezista ispitelor, va reproduce votul 18 versus 17 de cite ori va fi nevoie;
• dupa congresul de modernizare al partidului din martie 2008 a fost scos de pe "carosabilul politic" ex-premierul Vasile Tarlev, care in prezent afirma ca ar mai dori sa fie premier. Rating-ul ex-premierului, al treilea dupa cel al sefului statului si al Presedintelui Parlamentului, i-a alimentat ambitia de a se lansa cu un proiect propriu. Ultimul este vazut cu suspiciune si considerat periculos pentru rating-ul PCRM. Consecintele unei eventuale rupturi pe linia "Prietenilor Rusiei in Moldova" ar aduce, cu certitudine prejudicii mari PCRM. Pentru Presedintele Voronin recucerirea "Fiului ratacit" si confirmarea ca acesta mai este membru al echipei va fi o victorie. In schimb, ex-premierul va deveni o mare dezamagire pentru membrii grupului de initiativa, pentru totdeauna;
• dupa tensiunile din vara anului trecut dintre seful statului si Presedintele Parlamentului, primul l-a promovat pe cel din urma in Comitetul Central (CC) al PCRM. Insa in mod surprinzator l-a lasat in afara Comisiei nationale pentru integrare europeana. Ultimul fapt poate indica asupra intentiei Presedintelui Voronin de a imobiliza ambitiile politice ale lui Marian Lupu, promovind-l in CC si blocindu-i calea de participare la elaborari de ordin strategic. Totusi, lui Marian Lupu ii ramine destul cimp de manevre politice. Pentru ca are al doilea rating de incredere si un potential de crestere impunator, blocarea lui Marian Lupu ar putea cauza o ruptura dinspre centru, simetrica oarecum cu cea din stinga, survenita de pe urma proiectului ex-premierului;
• faptul ca in penultima sedinta a Parlamentului, presedintele Comisiei parlamentare pentru Politica Externa si Integrare Europeana, Grigore Petrenco, n-a votat trimiterea noului contingent de soldati moldoveni in Irak il face pe acesta un potential sau virtual "Prieten al Rusiei in Moldova". Petrenco este unul dintre politicieni foarte tinerii, promovati cu insistenta in ultima vreme de catre Presedintele Voronin in topul vietii politice din Republica Moldova. La doar 27 de ani, Petrenco este presedinte de comisie parlamentara si membru al Comitetului Politic Executiv (politbiroul) PCRM. Recent acesta a fost desemnat si co-presedinte al Comitetului Parlamentar de Cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeana. Curajul lui de a face "disidenta" merita tot respectul, insa exemplul invocat arata o data in plus ca framintarile din cadrul PCRM sint in toi. Framintarile respective sfideaza logica elementara. Intr-adevar, la ce bun sa trimiti ostasi moldoveni in ajutorul americanilor in Irak, daca organizatiile americane isi submineaza partenerul? Probabil, daca ar veni la guvernare, "Prietenii Rusiei in Moldova" n-ar proceda asa.
Din exemplele de mai sus ar trebui sa fie evident ca toate problemele PCRM vin din interiorul acestuia, iar escaladarea isteriei "pericolului american" sau rusesc tine de tehnologiile de manipulare a opiniei publice in ajunul alegerilor. Cea mai buna solutie pentru Republica Moldova este ca autoritatile sa urmeze indemnurile din discursul Presedintelui APCE, la care am facut referinta la inceputul acestui articol si sa asigure conditii de campanie electorala, cel putin ca in 2001.
