V-au sunat de la Union Fenosa? Acum vreo 2-3 săptămâni, cei de la Union Fenosa s-au apucat să dea telefone consumatorilor. Iar noi, cu toţii, la pachet, suntem consumatorii lor. N-avem de ales. Toţi cumpăram energie electrică de la Union Fenosa. Nu că înainte ar fi fost mai bine, dar iarna asta, că a fost îngheţ şi zăpadă, Moldova a fost ca o brigadă sovietică părăsită. Adică: tehnica s-a furat, locuinţele din brigadă s-au spart, stâlpii au picat, hop, hop, ş-aşa. Lampa lui Ilici s-a stricat.
Am scris despre bezna din Moldova şi cum oamenilor li s-au stricat aparatele electrice din cauza întreruperilor de curent. Nici măcar nu i-am pomenit pe Union Fenosa. Îmi cer scuze. Pentru că trebuia. Da, e responsabilitatea guvernanţilor ca ţara lor să nu fie în beznă şi-n ger, e responsabilitatea celor de la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, al cărei director tocmai a zburat, din motive politice, nu de altceva. Dar e şi responsabilitatea distribuitorului, adică a Red Union Fenosa, care au monopolizat distribuirea energiei electrice din Moldova.
Bun, Union Fenosa ar fi cei mai buni. De aia pâlpâie toate becurile din Moldova. Şi ne bucurăm dacă pâlpâie, e mai bine decât în beznă. De aia te deconectează imediat, dacă nu te-ai grăbit să-ţi achiţi factura, cum a păţit-o Dumitru Marian şi mulţi alţii, doar că Dumitru a scris şi i-a dat în judecată pentru că i-au tăiat curentul fără aviz. Probabil de la textele lui au început telefoanele de la Union Fenosa să ne întrebe dacă suntem mulţumiţi de servicii. A, super, da’ avem de ales? Mai e cineva în târg? Ca în banc: nu.
Dar să trec de la general la concret. Cum am scris într-un articol anterior, Antoneştiul (ca multe alte sate din Moldova) a fost mai mult în beznă iarna asta. Curentul cum venea, vorba poetului popular, tot aşa pleca. Luându-şi jertfe – aparatele electrice. Mama mea s-a trezit cu centrala termică stricată. Ca să vină specialiştii s-o repare, firesc – era nevoie de curent. Dar ia-l de unde nu-i. Când parcă-parcă a revenit curentul în Antoneşti (zici că vorbim de noroc, destin), mama a chemat specialiştii de la Chişinău să repare centrala. Cărora trebuia să le plătească şi drumul de la Chişinău, pe lângă piesele defectate şi reparaţia. Au fixat data şi… se stinge lumina. Mama îi anunţă să nu mai vină. Sună la Union Fenosa, care-i răspund ceva de soartă, că nu se ştie. În fine, când revine curentul, mama vorbeşte iar cu cei de la Union Fenosa, ei o asigură că în următoarea zi sigur va fi curent, mama vorbeşte iar cu specialiştii din Chişinău, să vină să repare centrala.
A doua zi vine omul de la Chişinău să repare centrala şi: se ia curentul. Union Fenosa: soarta, poate va fi azi lumină, da’ poate mâine! Deşi cu o zi înainte o asiguraseră că nu se va lua. După ce specialistul din Chişinău aşteptase câteva ore, apoi plecase, reveni curentul. Mama, disperată, îl sună. Se întoarce din Căuşeni. Îi plăteşte iar drumul. Uh, cu emoţii, reuşeşte să repare centrala cât mai e curent. După care mama e sunată de cei de la Union Fenosa să spună dacă e mulţumită de servicii. Mama îi întreabă dacă achită pagubele. Îi răspund că doar când se anunţă imediat că aparatele au cedat din cauza curentului şi imediat când se face expertiza. Altfel: se poate încerca, dar bla-bla, durează, mai ales dacă nu-i curent!
Nu, mama nu a dat în judecată Union Fenosa. E pensionară, şi-a dat pensia pentru reparaţia centralei. A mai dat bani şi pentru transformator, sau „stabilizator” – cum i se spune filtrului de curent, pentru că becurile pâlpâie non-stop, aparatele cedează. Nu i-a dat în judecată pentru că i-ar fi cedat nervii şi nu vrea să ajungă şi la spital. Dar ar trebui. Ca Dumitru Marian, ca fiecare dintre noi care a păţit-o. Şi am păţit-o toţi.
Union Fenosa, m-ai sunat la Chişinău şi m-ai întrebat dacă sunt mulţumit de serviciile tale, răspunsul meu este: tu îţi baţi joc de noi.
