Luminile se sting, în sala plină de spectatori se lasă liniștea, iar pe ecran începe să deruleze primul film al serii. Este ultima zi a festivalului Chesnok, care deja de 5 ani aduce publicului de pe ambele maluri ale Nistrului uimitoarea lume a filmului documentar. După un an în care pandemia a transferat online evenimentele de care înainte ne bucuram împreună, festivalul a revenit în format fizic.
De ce Chesnok?
În timp ce lumea de afară își varsă impresiile după vizionarea documentarelor, Anna Galatonova nu își poate găsi locul. Au mai rămas doar câteva ore până la sfârșitul festivalului, iar ea trebuie să se asigure că totul merge ca pe roate.
Anna organizează festivalul de mai mulți ani, însă această ediție este altfel. Au revenit după o pauză de un an, timp în care și-au adunat forțele, creativitatea, dar și multe filme noi și bune.
Festivalul a luat naștere acum cinci ani, pe malul stâng al Nistrului, în orașul Tiraspol.
„Misiunea noastră de bază este să facem cunoștință publicului larg cu cele mai recente și actuale documentare.”
Aceasta ne explică că în Transnistria nu există instituții care ar instrui în domeniul cinematografiei, cu atât mai mult în domeniul filmului documentar.
Prin intermediul festivalului, organizatorii încearcă să creeze o cultură a cinematografiei documentare în Transnistria, prezentând filme și organizând ateliere tematice pentru tineri entuziaști.
La întrebarea de ce festivalul se numește Chesnok (n.r. în traducere „usturoi”), Anna a răspuns zâmbind. „Este simplu, denumirea vine de la o expresie în rusă pe care o utilizăm des: «Давай по чесноку» (Hai să vorbim sincer). Noi credem că Chesnok este cea mai potrivită denumire pentru un festival de film documentar”.
Au început de la 8 filme documentare, iar în acest an au ajuns la 30 – toate alese minuțios de juriul festivalului. „Să alegi filmele ce vor fi prezentate publicului nu este deloc o muncă ușoară”, povestește Anna. Pentru a face cea mai bună selecție, organizatorii au participat la zeci de festivaluri internaționale și au vizionat sute de filme.
Din cele 30 de documentare prezentate în ediția din acest an, 8 au fost realizate de autori autohtoni. Doar două din dintrele ele vor fi selectate de juriu pentru a fi premiate. „Pentru noi este foarte important să susținem regizorii și filmele autohtone”, spune Anna.
De la Tighina la Chișinău
Temerile și riscurile i-au urmărit pe tot parcursul celor cinci ani, iar pandemia a pus și mai multe bețe-n roate. A fost complicat să găsească spații în care să desfășoare festivalul și nici de susținere nu prea s-au bucurat.
„Probabil cel mai greu e să crezi că ceea ce faci merită făcut în continuare”, spune Anna. Nu este ușor să organizezi un festival de film documentar în Transnistria.
În acest an au avut parte și de o altă surpriză ce le-a dat planurile peste cap. Inițial, planificau să desfășoare festivalul în Tighina. Însă, în ultimul moment, nu au mai primit acces la spațiul în care trebuiau să proiecteze filmele. Nu au lăsat însă mâinile în jos și, în câteva zile, au decis să organizeze festivalul la Chișinău, spre bucuria publicului de aici.
Gala
Valentina este o spectatoare fidelă și vine la festival deja al treilea an, pentru că îi plac filmele documentare și pentru că abia așteaptă să stea la discuții cu regizorii care le-au creat. Alături de ea este regizoarea Diana Vlas. Scurtmetrajul ei a fost câștigătorul ediției precedente, iar în acest an participă la concurs cu un alt documentar – „Biomorf”. „Îmi este interesant să documentez ceea ce se petrece la noi în țară, filmez mai mult în sate, sunt pasionată de folclor și tradiții și aș vrea să arăt asta publicului”, spune Diana.
În curând, alături de alți 7 regizori, ea va păși pe scenă în zgomot de aplauze. Filmul regizat de Diana va fi premiat la categoria „Viziune”, iar regizorul Valentin Sidorenko va fi decernat cu premiul pentru cea mai bună poveste ecranizată.
Chiar dacă festivalul Chesnok a luat sfârșit și poate nu ați prins toate filmele, acestea mai pot fi vizionate online pe site-ul festivalului până pe 30 iulie.
Articol și fotografii de Ecaterina Buruiană, stagiară Moldova.org
