Republica Moldova deține o „zestre” politică impresionantă: are înregistrate oficial 66 de partide politice la o populație de 2,4 milioane de locuitori. Practic, la fiecare 37 000 de cetățeni revine câte o siglă de partid. Este acest număr impunător un indicator de maturitate democratică sau, dimpotrivă, un simptom al unei fragmentări? Și, mai ales, dacă sunt atât de multe formațiuni, de ce atât de puține acced în Parlament?
Contrast: de la 13 la peste 2 500 partide înregistrate oficial
Deși nu există un clasament oficial al țărilor cu cele mai multe partide politice, datele disponibile arată o variație fascinantă între diferite state. India are peste 2 500 de partide înregistrate. Dintre acestea, doar câteva zeci sunt active la nivel de stat, iar șase sunt recunoscute ca partide naționale.
În Franța sunt peste 600 de entități politice înregistrate oficial, care sunt obligate să raporteze datele financiare către autoritatea de supraveghere, din care doar vreo 50 de partide îndeplinesc criteriile pentru a primi finanțare directă de la bugetul de stat, în funcție de rezultatele obținute la alegerile legislative.
În Regatul Unit, sistemul politic este dominat de două partide principale: Laburist și Conservator, care au format guverne singure în majoritatea perioadelor recente. Dar în această țară sunt înregistrate peste 300 de partide, însă majoritatea sunt mici sau inactive. În România sunt peste 200 de partide, iar în Germania, Italia sau Spania sunt peste o sută de partide fiecare, incluzând partide locale sau regionale.
Un caz mai puțin obișnuit este Estonia, unde sunt înregistrate doar 14 partide. Dar această stabilitate se datorează unei legislații care încurajează consolidarea forțelor politice și descurajează fragmentarea lor excesivă.
Rapoartele International IDEA (The International Institute for Democracy and Electoral Assistance) arată că un număr mare de partide politice nu înseamnă automat o democrație consolidată.
Potrivit organizației, succesul democrației depinde de mai mulți factori, însă devine dificil de realizat atunci când alegerile nu reușesc să ofere o reprezentare reală. Reprezentarea este considerată unul dintre elementele centrale ale unei democrații funcționale.
Ai auzit de indicatorul ENP?
International IDEA și cercetătorii folosesc adesea indicatorul ENP-Număr Efectiv de Partide (Effective Number of Parties) ca instrument de analiză a sistemului de partide, pentru a evalua câte partide sunt efectiv relevante într-un sistem politic. Ideea este simplă: nu contează câte partide sunt înregistrate, ci câte sunt cu adevărat importante, adică care este ponderea lor în Parlament.
Acest instrument a fost gândit de Markku Laakso și Rein Taagepera încă din 1979. În loc să numere pur și simplu partidele, formula lor matematică le oferă o „greutate” în funcție de mărime.
Calculul e unul matematic: se iau proporțiile mandatelor fiecărui partid din Parlament, se ridică la pătrat, se adună, iar la final se împarte numărul 1 la suma obținută. Când cifra obținută, adică ENP, este mare indică, de obicei, o fragmentare mare, ceea ce înseamnă că guvernele vor fi de coaliție. Un ENP mai mic poate sugera fie o consolidare a sistemului politic sau, dimpotrivă, fie dominația unui singur partid, în funcție de contextul politic.
De exemplu, analizele numărului efectiv de partide pe țări arată că deși în multe țări există zeci de partide înregistrate, sunt doar câteva cu pondere relevantă. Valorile ENP variază semnificativ între state, de la sisteme dominate de un singur partid (aproape de 1) până la sisteme foarte fragmentate (spre 8–9).
Dacă vei căuta Moldova în tabel, vei vedea că sunt prezentate datele din 2024, de până la alegerile parlamentare din septembrie 2025, adică când PAS deținea 63 de mandate, în dreptul țării noastre era o valoare de aproximativ 2.03. Însă, după alegerile din 28 septembrie 2025 când în Parlament au acces cinci formațiuni politice, acest indice a fost împins în sus, reflectând o fragmentare mai mare a spectrului politic.
În știința politică, Germania a fost mulți ani considerată un fel de „standard de aur” pentru un sistem de partide echilibrat. Aceasta pentru că țara a reușit să găsească un echilibru matematic și politic aproape perfect între stabilitate și reprezentare. Cercetătorii spun că această țară a fost modelul clasic de sistem de partid de tip „două și jumătate”. Aveau două blocuri mari (CDU-conservatorii și SPD- social-democrații) care asigurau stabilitatea. Și mai aveau un partid „balama” mai mic (FDP-liberalii) care forța partidele mari să negocieze și „să nu devină arogante”. În ultimii ani, însă Germania sistemul politic s-a extins la 5-6 partide relevante (Verzii, AfD, Die Linke), dar tot rămâne în „zona de aur” a guvernabilității.
Dincolo de ENP, cum stau lucrurile în Moldova?
Experții în științe politice explică existența celor 66 de partide politice ca fiind, în primul rând, o manifestare a democrației. „Faptul că avem multe partide demonstrează că se respectă dreptul la asociere. Pe de altă parte, cetățenii votează oricum coagulat. Noi avem de regulă 4-5 partide în Parlament, ceea ce înseamnă un pluralism moderat și este un mecanism tare bun”, susține expertul în științe politice Igor Bucătaru.
Ideea este susținută și de politologul Victor Juc, care afirmă că, în esență, partidele reflectă dreptul cetățenilor la asociere.
„Și nu are importanță câte partide sunt, dacă partidele sunt instituționalizate, nu depind de imaginea liderului și au resurse financiare suficiente”, explică expertul.
O distincție majoră însă între Republica Moldova și țările cu democrații consolidate, în opinia experților, este faptul că alegătorii moldoveni votează partidele nu în baza criteriilor doctrinare, ci în baza celor geopolitice. „În Europa se abordează partidele doctrinar, ideologic, de la extrema dreaptă până la extrema stângă. La noi e geopolitic. Orientarea externă contează mai mult decât doctrina proprie”, spune Victor Juc.
O altă gravă vulnerabilitate a sistemului politic moldovenesc rămâne lipsa de instituționalizare și dependența cronică de imaginea liderului.
„Un partid este puternic atunci când il depășește pe liderul său. La noi, în majoritatea absolută a cazurilor, când se duce liderul de pe arena politică, moare și partidul. Asta înseamnă că încă nu avem partide instituționalizate”, explică Igor Bucătaru.
Între timp a început un proces de „curățare” a registrului partidelor
Totodată, expertul Igor Bucătaru spune că în ultimul timp s-a început un proces de „curățare” a registrului partidelor. Statul a început să aplice pârghii de control pentru a elimina entitățile-fantomă sau cele care au fost declarate neconstituționale, încercând să facă ordine într-un registru care, timp de decenii, s-a tot extins.
„Până nu demult, multe partide era inactive, liderii decedau, dar nu exista bază legală pentru a fi radiate din registrul partidelor politice. La moment, însă, legislația s-a înăsprit, respectiv, prevede deja condiții de radiere, ca de exemplu nedepunerea rapoartelor financiare pentru o anumită perioadă de timp”, explică Igor Bucătaru.
Astfel, după ce în 2024 partidul „ȘOR” a fost radiat oficial din Registrul de stat al persoanelor juridice, la începutul anului curent Ministerul Justiției a emis un ordin prin care a fost constituită comisia de lichidare responsabilă de executarea hotărârilor judecătorești privind partidele politice. Aceasta după ce Comisia Electorală Centrală a sesizat Ministerul Justiției pentru inițierea procedurii de dizolvare a trei partide politice: Partidul Socialist din Moldova, Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei și ȘANSĂ, după ce acestea nu au respectat în mod repetat obligația de a prezenta rapoartele financiare.
De asemenea, în aprilie 2026, Comisia Electorală Centrală (CEC) a atenționat 24 de partide politice asupra obligației de a prezenta Agenției Servicii Publice (ASP) și Comisiei listele numerice și nominale actualizate ale membrilor de partid, inclusiv ale membrilor care cad sub incidența Legii privind declararea averii și a intereselor personale.
„Sunt chestii în devenire. Noi avem 30 de ani de independență, poate pare mult, dar încă mai avem de crescut”, spune Igor Bucătaru. Cât privește partidele cu acte în regulă și care nu au acces în Parlament, expertul este de părere că acestea pot rămâne active pe scena politică. „Faptul că un partid nu a ajuns astăzi în Parlament nu înseamnă că nu va ajunge niciodată”, a conchis Igor Bucătaru.
