Întâlnirile în familie ar trebui, în mod ideal, să fie despre apropiere și conexiune, dar deseori mesele de sărbătoare devin un fel de sport extrem. Ne așezăm toți în jurul aceleiași mese, dar parcă vorbim limbi de pe planete diferite.
Replicile clasice, auzite din diferite colțuri ale mesei, de genul „Te-ai cam rotunjit”, „Da eu cred că partidul acesta e cel mai bun” sau banalul „Of, tu tot timpul parcă ai avut două mâini stângi” dau start momentelor, în care simți că orice subiect devine un câmp minat.
Și chiar dacă încerci să eviți momentele „delicate”, acceptând rolul de spectator, se va găsi numaidecât cineva care să te întrebe: „Da’ ce taci? Spune și tu ceva”.
Am stat de vorbă cu specialista Maia Rotaru, formator familial sistemic și psihopedagog, ca să înțelegem cum putem supraviețui acestor „ciocniri” la întrunirile de familie: ce teme ar trebui să evităm și, mai ales, cum să reacționăm atunci când suntem prinși în astfel de situații tensionate.
Enlarge
Temele capcană: religia, politica, averea sau familia
Maia Rotaru spune că „temele capcană” de la mesele în familie sunt, de fapt, acele subiecte, care nu rămân doar la nivel de opinie, dar „ating valori, răni mai vechi sau nemulțumiri deja existente în familie”.
Specialista atenționează că, cele mai frecvente momente de tensiune le creează religia și politica, pentru că la aceste subiecte oamenii tind să aibă convingeri foarte ferme și să le apere intens.
Apoi urmează subiectele legate de avere, moșteniri sau bani, care activează ușor tensiuni mai vechi. La fel de frecvente sunt și discuțiile despre relații dintre femei și bărbați, despre cum „ar trebui” să fie un partener, dar și comparațiile dintre cupluri sau dintre membrii familiei.
Un alt subiect sensibil ține de copii, căsătorie, divorț sau alegeri personale de viață. „De multe ori, conflictele pornesc exact din acele teme care ating partea cea mai vulnerabilă a persoanei”, spune experta.
Maia Rotaru subliniază că nevoia de a avea dreptate a celor care inițiază aceste discuții tensionate nu este doar despre subiectul discuției, ci și despre ceva mai profund. De multe ori trădează nevoia de a se simți văzut sau ascultat. „Se poate întâmpla ca persoana respectivă să nu se fi simțit ascultată în alte relații importante din viața ei, iar atunci încearcă să obțină această confirmare în discuțiile de familie”, explică ea.
„Știu, nu este o noutate pentru mine”
Semnalele de alarmă care transformă masa de sărbătoare într-un ring de box, potrivit specialistei, încep de la: schimbarea tonului, ridicarea vocii și apariția iritării vizibile. „Discuția se mută de la idei la persoană. „Nu mai vorbim despre subiect, ci apar remarci de tipul « tu mereu…», « tu niciodată », care sunt deja atacuri, nu argumente”, spune Maia Rotaru.
Atunci când observăm că nimeni nu mai ascultă cu adevărat și fiecare doar își „pândește” rândul pentru „a-și apăra” punctul de vedere, devine clar că scopul nu mai este înțelegerea, ci victoria cu orice preț. Maia Rotaru explică că în astfel de cazuri, gesturile devin treptat tensionate, iar apropierea fizică poate deveni agresivă, un semn că discuția s-a transformat dintr-o comunicare într-o confruntare.
În aceste momente critice, experta recomandă ca, în loc să atacăm, să spunem calm: „Prefer să nu intru în subiectul acesta acum” sau „Nu simt că e o discuție potrivită pentru mine în momentul acesta”. Această abordare reduce defensiva interlocutorului.
De asemenea, când primim remarci deghizate în glume, nu reacționăm defensiv. Un răspuns simplu de tipul: „Știu, nu este o noutate pentru mine” sau „Pentru mine nu este un subiect confortabil” poate tăia elanul criticilor.
Am putea muta reflectorul de pe noi pe cel care critică printr-o întrebare strategică: „Te deranjează pe tine lucrul acesta?”. Acest lucru obligă cealaltă persoană să își analizeze propria nemulțumire, fără a escalada conflictul. „Scopul nu este să convingem, ci să ne păstrăm demnitatea fără a intra într-un schimb care poate deveni jignitor”, spune Rotaru.
„Ieșirea de urgență” din discuțiile cu rudele
Dacă glumele deja au devenit jignitoare, „ieșirea de urgență” psihologică poate fi diferită de la o persoană la alta. „Pentru cineva poate fi potrivit să răspundă calm și clar, iar pentru altcineva cea mai sănătoasă alegere poate fi să se ridice și să iasă din acel context”, menționează specialista.
Rotaru explică faptul că este normal ca în astfel de momente să nu reacționezi imediat și asta nu înseamnă că „accepți”. Blocajul și înghețul emoțional pot trece abia după ce te retragi din situație. În astfel de situații putem folosi cinci metode ajutătoare:
- Revenirea rapidă în corp. Un gest simplu, cum ar fi să presezi degetele de la picioare în podea sau să simți sprijinul corpului pe scaun, te poate ajuta să ieși puțin din șoc și să te aduni.
- O limită scurtă și clară. Poți spune: „Gluma asta nu îmi este confortabilă” sau „Pentru mine asta depășește limita.”
- Răspuns scurt, fără justificări lungi. În loc să explici mult, poți spune doar: „Nu e ok pentru mine”, „Nu vreau să continui pe tonul ăsta” sau „Mă opresc aici”. Un răspuns scurt te ajută să nu intri într-o ceartă și, mai ales, să nu le dai spațiu să întoarcă totul împotriva ta.
- Retragere clară din situație. Dacă vezi că tonul crește, poți spune: „Am nevoie de o pauză”, „Mă ridic puțin”, sau „Prefer să ies din discuția asta”. Adică nu doar „ieși”, ci spui o frază concretă și te retragi fizic din context.
- Schimbarea dinamicii. Aici ideea nu este doar de a „nu continua jocul”, ci să nu răspunzi în același stil. De exemplu, poți spune: „Nu voi răspunde la o insultă”, „Prefer să vorbim într-un mod respectuos”, „Dacă rămânem la jigniri, eu mă opresc aici”. Această abordare mută discuția din zona de umilire în zona de limită.
„În același timp, merită să ne uităm nu doar la momentele în care suntem răniți, ci și la situațiile în care, poate fără intenție, încălcăm noi limitele altora: prin glume, remarci sau sfaturi necerute”, punctează specialista.
Nu putem schimba familia sau comportamentul celorlalți, dar putem lucra la felul în care ne raportăm la aceste situații și la reacțiile noastre. Contează și din ce poziție mergem la astfel de întâlniri: dintr-o poziție matură, conștientă, sau dintr-o parte mai vulnerabilă din noi, care se poate activa în astfel de contexte.
