Doi cetățeni americani, Renee Nicole Good și Alex Pretii, din Minneapolis, statul Minnesota, au fost împușcați mortal la începutul anului 2026 de agenții federali în timpul unei operațiuni de aplicare a legislației anti-imigrație. Și deși responsabilii de la Departamentul de Securitate Internă au declarat că s-a tras în legitimă apărare, cele două cazuri tragice au stârnit proteste din partea populației și oficialilor locali, care au cerut încetarea operațiunilor anti-imigrație și tragerea la răspundere a responsabililor.
ICE (U.S. Immigration and Customs Enforcement) este o agenție de aplicare a legii americane în domeniul imigrației și a securității interne, care până acum nu era cunoscută pentru violență directă în spațiul public.
Cazurile în care ICE aplică forța fizică au escaladat brusc, odată cu al doilea mandat al lui Donald Trump, și ne-au făcut să ne întrebăm dacă și în alte țări au fost sau sunt cazuri când structuri „tehnice”, fie administrative sau de aplicare a legii, și-au depășit în anumite contexte politice sau sociale atribuțiile pentru suprimarea „elementelor nedorite din societate”.
Am examinat state cu regimuri de guvernare diferite și cu un grad diferit de democrație, în care aceste structuri funcționează fie pe bază permanentă, fie doar au acționat în anumite momente, în funcție de partidele aflate la guvernare.
China vs uigurii
Guvernul chinez a creat structuri care, oficial, ar trebui să combată „extremismul religios și terorismul”. În realitate, însă, ele servesc la controlul strict al populației și detenții arbitrare. Printre cele mai elocvente sunt cele îndreptate împotriva uigurilor, care se află în Xinjiang, regiunea autonomă din nord-vestul Chinei, care reprezintă a șasea parte din teritoriul Chinei. Uigurii sunt musulmani și vorbitori de limbă turcică, iar pentru Partidul Comunist Chinez (PCC) această diferență este considerată o sursă de instabilitate.
Astfel, Ministerul Securității Publice, care are drept menire menținerea ordinii publice și combaterea criminalității, a organizat rețele de poliție, centre de detenție și rețele de supraveghere specifice uigurilor. Unul din mecanismele de bază este IJOP, un sistem centralizat de monitorizarea, profilare și intervenție rapidă asupra „elementelor suspecte”. Sunt colectate datele personale, biometrice și culturale, dar și informații despre activități „suspicioase”: participarea la ritualuri religioase, cumpărături „neobișnuite”, absențe la locul de muncă sau școală. Sistemul combină pe lângă controlul digital, controlul fizic și plasarea în centre de detenție.
Un alt instrument folosit sunt lagărele de „reeducare” (Vocational Training Centers) care teoretic sunt pentru instruire profesională, unde de fapt se practică detenție forțată, tortură, spălare de creier și separare de familie pentru „resocializare” culturală și politică. Reținerea are loc într-un mod arbitrar: oamenii sunt aduși fără proces legal și pot fi ținuți luni sau ani, iar deținuții sunt obligați să participe la cursuri despre ideologia Partidului Comunist și să renunțe la practicile religioase.
India vs societatea civilă și presa independentă
Acum patru ani, Departamentul de Taxe din India (Tax Department), o agenție a statului responsabilă cu supravegherea și colectarea impozitelor și investigarea evaziunii fiscale, a devenit ținta criticilor organizațiilor de drept. Aceasta după ce departamentul a efectuat raiduri extinse asupra sediilor unor ONG‑uri și fundații, care sprijină mass-media independentă, precum Oxfam India (o organizație care luptă împotriva sărăciei, inegalității și susține dezvoltarea durabilă), Independent and Public-Spirited Media Foundation ( o organizație care sprijină jurnalismul independent și finanțează organizații media care produc conținut critic și civic) și Centre for Policy Research ( o organizație ce se ocupă cu cercetare politică și public policy, publică analize și rapoarte), invocând verificări fiscale.
Criticii, inclusiv Amnesty International, au spus că aceste acțiuni au fost folosite pentru a intimida și hărțui vocile critice, mai degrabă decât pentru simple audituri fiscale. Organizațiile afectate au relatat confiscarea telefoanelor sau clonarea dispozitivelor pentru copierea datelor în timpul acțiunilor autorităților
Israel vs palestinienii
În ultimii ani, Israelul s-a confruntat cu critici internaționale tot mai puternice privind modul în care gestionează războiul împotriva Palestinei. Deși nu a fost condamnat oficial de vreun tribunal internațional pentru genocid, un raport al Independent International Commission of Inquiry al ONU din 2025 arată că există motive rezonabile să se considere că anumite acțiuni împotriva palestinienilor din Gaza au fost comise cu intenția de a distruge, în parte sau în întregime, acest grup, încălcând astfel Convenția privind genocidul.
Aici statul are instituții tehnice și administrative care, potrivit unor rapoarte și critici, au, în practică, un rol de control în special asupra minorităților etnice și religioase. Una dintre acestea este Shin Bet (Shabak) – Serviciul de Securitate Internă. Acesta este o structură de aplicare a legii, specializată în contraterorism, securitate internă și protecția infrastructurii critice.
În anumite perioade și în contexte controversate, Shin Bet a fost criticat de organizațiile pentru drepturile omului pentru anumite practici, cum ar fi convocările informale sau folosirea tehnologiei de supraveghere. Acestea au fost percepute ca având efecte de intimidare asupra unor palestinieni, inclusiv activiști sau persoane fără acuzații oficiale.
Shin Bet folosește frecvent detențiile administrative, ceea ce înseamnă că persoane în special palestinieni din teritoriile ocupate – pot fi deținute pe perioade lungi fără acuzații concrete și fără un proces penal normal, pe baza informațiilor secrete ale serviciului. Pe durata pandemiei, Shin Bet a fost autorizat să colecteze și să folosească date de localizare a telefoanelor cetățenilor „pentru a urmări răspândirea virusului”. Cel mai elocvent este totuși cazul „Bus 300” din 1984, în care Shin Bet și‑a depășit atribuțiile. Atunci, după o operațiune de eliberare a ostaticilor, doi dintre cei capturaț ca teroriști au fost luați de agenți Shin Bet (GSS) și uciși fără a fi judecați.
Nigeria vs opoziția politică
SSS („State Security Service”) este agenția națională de securitate internă și de informații a Nigeriei, specializată de securitatea internă, spionaj, subversiune și amenințări la adresa statului. Dar SSS uneori depășește ceea ce este legal autorizat și intră în sfera politică sau executivă.
De exemplu, în 2004, Buba Galadima, politician și lider de opoziție a fost arestat de SSS înainte de un protest planificat, iar organizațiile pentru drepturile omului și activiștii au exprimat îngrijorări privind tratamentul și posibila maltratare a acestuia. Arestarea s‑a făcut fără punerea imediată sub acuzare. El a fost ținut în detenție fără acces liber la familie sau avocați.
Amnesty International și alte organizații pentru drepturile omului au exprimat îngrijorări că Galadima era expus riscului de tortură sau tratamente inumane în timpul detenției.
Ungaria vs romii, ONG-uri și presa liberă
În Ungaria, țară care deseori este criticată pentru deteriorarea statului de drept, anumite structuri ale statului, cum ar fi poliția sau alte structuri civile, sunt acuzate că ar fi folosit forța împotriva unor grupuri considerate „nedorite”, chiar dacă nu era vorba despre proteste politice.
De exemplu, în mai multe orașe din nord-estul Ungariei, inclusiv Miskolc, poliția a desfășurat ani de-a rândul controale și inspecții în cartierele populate de romi, stârnind îngrijorări legate de drepturile omului. Potrivit unui raport al Avocatului Poporului din Ungaria (2015), echipe mixte formate din polițiști locali, inspectori și alte autorități au organizat controale coordonate în zone locuite în mare parte de persoane de etnie romă, fără justificare legală clară și fără temei procedural transparent.
Aceste operațiuni, descrise ca raiduri administrative, implicau prezența unor forțe numeroase care verificau domiciliile și alte detalii administrative, iar locuitorii au declarat că se simțeau intimidați și supravegheați constant. Peste 90% dintre controalele concentrate vizau cartiere segregate, unde locuiesc aproximativ 41.000 de romi.
Un alt caz, este vorba despre o structură „tehnică”- Biroul pentru Protecția Suveranității (Sovereignty Protection Office). Creat în baza Legii privind Protecția Suveranității Naționale, inițial pentru monitorizarea influențelor externe, acest birou a fost folosit pentru a viza ONG-uri și mass-media independentă, etichetându-le ca „amenințări” chiar dacă activitatea lor era legală.
În 2024, biroul a publicat rapoarte în care organizații precum Transparency International Hungary și publicația de investigații Átlátszó au fost acuzate că ar face parte din rețele de influență străină și că ar „periclita suveranitatea”. Și chiar dacă mai mult de peste 100 de ONG-uri, inclusiv Amnesty International Hungary și Hungarian Helsinki Committee, au semnat declarații împotriva legii, în 2025, guvernul ungar a propus o lege care ar extinde puterile Biroului pentru Protecția Suveranității, permițându-i să monitorizeze și să restricționeze ONG-urile și mass-media finanțate din străinătate, invocând protejarea suveranității naționale.
Polonia vs comunitatea LGBTQ+
Un caz aparte este Polonia, unde poliția și autoritățile locale au fost folosite pentru a restrânge drepturile persoanelor LGBTQ+. În primul rând ținta poliției au fost marșurile Pride. În loc să asigure doar ordinea publică, au existat rețineri temporare, amenzi și dispersări agresive.
Un caz emblematic a fost cel al activistei „Margot” în anul 2020, care a fost arestată preventiv după ce a distrus un vehicul cu mesaje homofobe.
Intervenția poliției a fost considerată disproporționată de ONG-uri și instituții europene, iar protestele pașnice în sprijinul activistei au fost dispersate cu forța.
Totodată, din 2019, autoritățile locale din Polonia au adoptat rezoluții pentru a crea „zone libere de ideologia LGBT”. Oficial, aceste rezoluții aveau scopul de a proteja „valorile tradiționale” și „familia poloneză”, însă în practică ele au transmis un mesaj clar de excludere și stigmatizare a persoanelor LGBTQ+. Astfel, au fost retrase sprijinul financiar și logistic pentru ONG-uri care susțineau LGBTQ+ și au împiedicat organizarea de evenimente culturale și marșuri.
Japonia vs imigranții
Și în Japonia, care este apreciată pentru un grad sporit de respectare a legii, au fost înregistrate cazuri când instituțiile statului, care ar trebui să execute doar control administrativ, și-au depășit atribuțiile și au atras critici din partea societății.
Immigration Services Agency (Agenția pentru Servicii de Imigrare) a fost implicată într-un caz în urma căruia a murit o femeie, iar statul japonez a fost nevoit să recunoască deficiențele grave ale instituției. Cazul a avut loc în 2021, când, Wishma Sandamali, femeie din Sri Lanka, a fost reținută de Immigration Services Agency pentru depășirea vizei. Ea a cerut ajutor medical pentru starea gravă de sănătate, dar solicitările au fost ignorate. Pentru a o controla, personalul a recurs la imobilizări, încătușare și legarea de scaun/pat. În final Wishma a murit în custodie. Ministrul Justiției din Japonia și Immigration Services Agency și-au cerut scuze public și au promis reforme.
De altfel, în 2010, oficiali ai biroului de imigrație din Japonia au mai fost implicați într-un caz când Abubakar Awudu Suraj, un bărbat de 45 de ani originar din Ghana, a murit în timp ce era forțat să urce într‑un avion pentru deportare de la aeroportul Narita. El fusese imobilizat de până la 10 funcționari și, potrivit relatărilor, ar fi fost restrâns într-o poziție ce a dus la moartea sa în timpul procedurii de expulzare. Amnesty a criticat lipsa unei responsabilizări clare a autorităților japoneze pentru tratamentele aplicate migranților în detenție și în timpul deportărilor.
* Rusia vs propriul popor
De la începutul războiului, în Rusia, instituțiile care ar fi trebuit să apere legea și cetățenii inspiră teamă, nu încredere. Oamenii simt că drepturile lor nu sunt protejate, iar orice opinie diferită poate deveni un risc. Instituțiile statului, care ar trebui să protejeze, sunt folosite pentru a reduce la tăcere și a controla. În acest climat, libertatea și demnitatea umană ajung să fie erodate de frică și control.
Republica Moldova vs profesorii turci și protestatarii din 2009
Nici structurile din Republica Moldova nu rămân în urmă. Cel mai răsunător caz de încălcare a drepturilor imigranților a avut loc la 6 septembrie 2018, când șapte profesori turci angajați la rețeaua de licee „Orizont” din Republica Moldova au fost reținuți de către Serviciul de Informații și Securitate (SIS). Aceștia au fost trimiși cu forța într-un avion către Turcia, unde au fost ulterior arestați și condamnați la închisoare pe baza unor acuzații legate de presupuse legături cu mișcarea Fethullah Gülen.
Toți au fost declarați indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova prin decizii ale Biroului Migrație și Azil (BMA), semnate la 5 septembrie 2018 de către directoarea instituției din subordinea MAI, Olga Poalelungi.
Profesorii au fost opriți și duși direct la Aeroportul Chișinău, fără ca să fie audiați sau să li se acorde timp pentru ca să își exercite dreptul la apărare. Decizia de a îi declara „indezirabili” și de a le retrage dreptul de a rămâne în țară a fost emisă după ce ei fuseseră deja expulzați. Autoritățile de atunci au afirmat că operațiunea s-ar fi efectuat în baza unor motive de securitate națională, dar nu a existat un proces legal transparent sau o hotărâre judecătorească prealabilă în acest sens. Intervenția a fost atât de gravă încât Republica Moldova a fost condamnată la CEDO.
Un alt caz a avut loc în aprilie 2009, când după alegerile parlamentare, forțele de ordine (Poliția) au intervenit violent împotriva protestatarilor din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Sute de persoane au fost arestate, duse în arest, bătute și supuse maltratărilor. Amnesty International a constatat că mulți deținuți au fost agresați fizic, batjocoriți și tratați inuman, ceea ce constituie abuz de putere din partea poliției și încălcări grave ale drepturilor fundamentale. Unul dintre protestatarii reținuți în acele zile, Valeriu Boboc, a murit ulterior în custodia poliției, iar investigațiile ulterioare și examinările criminalistice au indicat că el ar fi suferit leziuni grave la cap provocate în timpul altercațiilor cu forțele de ordine.
Rapoartele oficiale ale Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și Amnesty International arată că cele mai problematice structuri care încalcă drepturile omului în diferite țări sunt aparatele de securitate și ordine publică (poliție, jandarmerie, servicii de informații), frecvent asociate cu utilizarea excesivă a forței, instituțiile de privare de libertate (închisori, centre de detenție pentru migranți), unde riscul de tortură și rele tratamente este ridicat și, respectiv, structurile administrative, care au puterea de a lua decizii pe baza unor criterii flexibile (autorități de migrație, azil, control al frontierelor), în care procedurile tehnice pot conduce la discriminare și negarea drepturilor fundamentale.
În ansamblu, aceste rapoarte arată că structurile tehnice și administrative ale statului nu sunt neutre, ci pot deveni instrumente ale guvernării,în lipsa unor mecanisme eficiente de control și transparență.
